Emilian Mocanu

Când era în clasa a V-a, Emilian s-a așezat în bancă, și-a luat creioanele și a început să schițeze un personaj din Naruto, o serie manga japoneză, iar toți colegii s-au adunat lângă el să vadă ce face. A fost modul său de a scăpa de timiditate.

Emilian a avut dintotdeauna o pasiune pentru caricaturi și portrete și desene sarcastice: „L-am desenat la un moment dat pe proful de română care era răcit, îl pusesem cu picioarele într-un lighean cu apă rece și cu ceva pe cap. Am mai desenat odată un arici care îmbrățișa un cactus pentru că îmi plăcea cum se conectau.”

În urmă cu cinci ani „se juca” în Photoscape, un program de editare, unde punea fotografiilor efecte de lumini sau culori. Treptat a trecut la altele mai complexe, Photoshop și Illustrator, unde la început făcea lucrări și afișe pentru forumuri de gaming pentru copii, cu personaje din jocuri, iar mai apoi logouri sau postere.

Din liceu, Emilian s-a implicat și în Consiliul Elevilor. A început să facă identități vizuale, postere, logouri pentru Consiliul Județean, apoi Național, apoi pentru diferite ONG-uri. În cadrul Consiliului Județean, a început să se implice și în organizare de evenimente sau campanii, în zona de reprezentare a elevilor. „Era pentru prima dată când cineva din biroul de presă ajunsese în biroul executiv, la ședințe.” A luptat împreună cu ceilalți împotriva uniformelor impuse în școli și au lucrat pe problema frigului din unele clase, activități care îl făceau să lipsească destul de mult de la școală și care aduceau mustrările profesorilor: „Pur și simplu voiam să se respecte ce ai semnat că respecți: regulamentul, statutul elevului. Nu s-au respectat, am ridicat mâna și nu m-a văzut nimeni. Apoi am ridicat vocea, dar mi-au venit toate în cap”. 

La începutul verii a avut o perioadă de burnout, când a renunțat la majoritatea proiectelor pentru că simțea că nu le mai poate face față. În octombrie și-a făcut firmă, Emilian Graphics, și a început să lucreze ca freelancer pe design grafic: de la logouri și postări media la sacoșe, roll-up-uri, mape, postere, pixuri sau bannere gigantice. Printre ultimele proiecte în care s-a implicat a fost și Programul3 al Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, un program de recrutare și dezvoltare al unor tineri ONG-iști.

A renunțat la Consiliul Elevilor și, din vara aceasta, nu mai face parte nici din Federația Tinerilor din Bacău – locul unde spune că a crescut cel mai mult și personal, și profesional. În schimb, a rămas voluntar la Forum Apulum, o asociație din Alba Iulia care promovează educația și implicarea civică, iar anul acesta s-a ocupat de partea de vizual pentru European Union Youth Conference, o conferință pentru tineret.

Își dorește ca, până termină liceul, să strângă 30.000 de lei ca să se mute în București, iar apoi să ajungă pe piață și să lucreze la proiecte cât mai „reale”: „Vreau să fiu full angajat în asta, nu să fiu jumate ceva, jumate angajat. Nu vreau să fiu un hibrid din ăsta.” Momentan nu vrea să înceapă o facultate, ci să își facă un nume ca designer grafic.