Marian Ignat

Pentru Marian Ignat pasiunea de a reprezenta elevii a început de când avea 13 ani și locuia în Adjud, pentru că, spune el, „m-am prins că școala e prea puțin pentru mine”. Nu a câștigat alegerile pentru Consiliul Școlar al Elevilor nici în clasa a VII-a, nici într-a VIII-a, dar o ajuta la proiecte, ca voluntar, pe Irina Novac, președinta de atunci. 

La 15 ani s-a mutat în Focșani, pentru că îl simțea ca pe un loc în care se poate dezvolta, și a fost, pe rând, reprezentant pe clasă, apoi pe școală și pe județ, dar și implicat în departamentul de presă ori în cel de PR și comunicare. În toată perioada în care s-a implicat și-a dorit să reducă proiectele irelevante și să aducă în oraș unele care aveau o continuitate, nu doar un impact pe moment. 

În clasa a X-a, când era vice-președinte al Consiliului Județean al Elevilor Vrancea, a făcut primul proiect individual, pentru că în oraș nu exista nimic cultural pe zona de film. A văzut un call pe Facebook pentru ambasadori ai Super, un festival de scurtmetraje pentru adolescenți, și a aplicat. Apoi a început să coordoneze proiectul, i-a cerut ilustratorului George Roșu să-l ajute cu un afiș, a programat postări online, a făcut promovare pe internet, gif-uri cu secvențe importante din filme și a pus afișe în liceu. Evenimentul a avut loc la Cinema Balada și a strâns peste 200 de oameni, iar unii dintre ei au venit cu prăjituri și sclipici, care dădeau atmosfera de festival.

În vara lui 2017 a reușit să aducă în oraș și Grow, un proiect destinat adolescenților, care oferea traininguri pe soft skills: cum să-ți gestionezi banii, cum să ții un discurs, cum să capeți încredere în tine. A vorbit cu cei de la Școala de Valori, care dezvoltau proiectul, și au adus traineri din Brazilia, India, Grecia și SUA.

Simte că orașul s-a dezvoltat și că inițiativele lui au reușit să-i motiveze și pe ceilalți să continue proiecte sau să le facă pe ale lor.

Își dorește să studieze științe politice, dar nu și-a ales profilul ca să devină politician în viitor, ci pentru că își dorește să înțeleagă cu adevărat domeniul, nu să fie „un simplu părerist”. A aplicat la o facultate din Amsterdam, unde putea să combine materii diferite, care să-i ofere mai multe perspective, de la politici publice la psihologie, dar nu a intrat. Vrea să mai încerce încă o dată, fie la mijlocul semestrului, fie în sesiunea următoare de admiteri, dar până atunci a intrat primul la Facultatea de Științe Politice din București. Își dorește să vadă cum funcționează unele sisteme, ca mai apoi să le îmbunătățească: „Politic nu ține numai de politică, ci ține de modul în care funcționează lumea”.