[24/7] Expirat

DOMENIU: Cluburi și restaurante
ANTREPRENORI: Andrei Șoșa, Raluca Șoșa
ÎNFIINŢAT: Vama Veche, 2002 / București, 2003

Pe 2 noiembrie 2015, Andrei Șoșa anunța printr-o postare pe Facebook că clubul Expirat din București se închide după 12 ani de activitate. Trecuseră două zile de la incendiul din Colectiv și Andrei, care pierduse prieteni acolo, scria: „Îmi cer scuze și îmi asum. Din 2003 am pus viața a mii de oameni în pericol. Weekend de weekend”.

Clubul funcționa într-un subsol pe strada Brezoianu și, până atunci, Andrei nu-și pusese întrebări în legătură cu siguranța oamenilor în cazul unui incendiu. În acel moment, el și Raluca, soția și partenera sa de afaceri, erau hotărâți să meargă înainte cu restaurantul Energiea, aflat în aceeași clădire, la parter, și clubul Expirat din Vama Veche, dar să nu mai deschidă alt club în București.

Însă mesajele de simpatie primite de la prieteni, angajați și clienți i-au făcut să realizeze că Expirat era unul dintre puținele cluburi din București care rezistase din anii 2000. „Noi am scris istorie, am făcut aici o chestie care a dăinuit în timp”, spune Raluca. Astfel, în ianuarie 2016 au început să caute un spațiu nou, care să îndeplinească toate normele de siguranță. Pe 1 iulie 2016 au deschis terasa și, pe 13 octombrie, spațiul interior de la Halele Carol. Investiția totală spun că s-a ridicat la jumătate de milion de euro și că abia la începutul acestei veri au terminat de realizat toate amenajările în spațiu.

Clubul Expirat a apărut în vara lui 2002. Andrei și Raluca, pe atunci doi tineri de 20 și ceva de ani care se cunoscuseră pe munte într-o cabană, căutau o cale prin care ar fi putut petrece toată vara în Vama Veche fără a cheltui niciun ban. „De fapt, asta e povestea multor antreprenori din Vama Veche”, spune Andrei. „În primii ani era ușor să închiriezi un teren, să trântești patru lemne, două boxe și să deschizi ceva.” Au găsit un teren în spatele barului The Jack, cunoscut printre vamaioți, l-au închiriat și o vară au lucrat în ture alături de prieteni. În primul an nu au avut profit, dar s-au distrat foarte bine și asta i-a făcut în 2003 să se întrebe: „Ce facem vara asta? Îl mai deschidem?”. Raluca l-a convins pe tatăl ei să le împrumute 2.000 de dolari, Andrei mai avea strânși 1.000–2.000 și s-au pregătit pentru încă o vară la mare. Au făcut o siglă simplă pe care au imprimat-o pe tricourile barmanilor și au creat un website, lucruri considerate ieșite din comun pe-atunci. Aveau și un slogan: „Balamuc organizat”. Găsiseră un spațiu de 500 de metri pătrați unde e în prezent Stuf Vama Veche și plătiseră încă din primăvară un avans pentru el. Dar pe 1 iunie proprietarul i-a sunat și le-a spus că s-a răzgândit. „Ne-a dat banii înapoi, dar noi cumpăraserăm tot, boxe, frigidere; tot puținul ăla pe care îl aveam îl băgaserăm în ce urma să facem”, spune Raluca. Pentru că Raluca plângea, proprietarul le-a spus că ar mai avea un teren, dar e departe. „Arată-ni-l!”, au spus amândoi. Era un teren în câmp, plin de buruieni și la sute de metri de celelalte terase. „L-am întrebat pe câți bani ni-l dă și a spus că ni-l dă pe gratis”, spune Raluca. „Stăteam acolo în câmp și întrebam: «Șoșa, ce facem?». Iar el deja socotea cât ne costă să-l curățăm de toate buruienile și să facem vidanjă.”

În acea perioadă, cei mai mulți oameni care veneau în Vama Veche se împărțeau între cele două-trei baruri mai cunoscute: Stuf, B52 și Goblin. Era un risc să deschizi ceva atât de departe, dar au decis să și-l asume. În prima seară când au deschis era plin de lume; se răspândise vestea prin prieteni.

S-au întors în București cu un profit de 8.000 de dolari. Tatăl Ralucăi, care lucra în străinătate, le-a mai împrumutat 15.000 de dolari și în toamna lui 2003 au început să caute un spațiu pentru un club în București. „Căutam să fie în proximitatea Centrului Vechi”, spune Raluca. „Voiam să fim lângă toate, ca să poți să vii pe jos dacă nu-ți mai place în Fire sau în Club A.” S-au oprit la subsolul clădirii de la numărul 4 din strada Actor Ion Brezoianu, în care înainte fuseseră boxele blocului. Locul nu era amenajat, pereții nu erau drepți, așa că au investit toți banii în reparații. De design s-a ocupat sora Ralucăi, studentă la Arte. Au deschis clubul pe 5 decembrie, de ziua lui Andrei.

În București, Expirat era plin în weekend și mai puțin în timpul săptămânii. Pentru că erau obișnuiți ca la mare, să fie plin mereu, au căutat soluții. Au început să introducă seri tematice: luni era seara folk, marți hip-hop, joi aveau concerte. În fiecare toamnă, după ce se întorceau de la mare, încercau să schimbe ceva. Tot profitul obținut vara îl reinvesteau în amenajarea Expiratului. „Multe chestii le făceam în casă, pentru că nu aveam bani de arhitect”, spune Andrei. „Mai cu barmanii, mai cu ăla care a terminat Arte, cu ăla care mai are ceva idee.” În 2008 au deschis Other Side, o extensie a clubului în care se asculta o muzică diferită de rockul alternativ cu care își obișnuiseră clienții. „Nu aveam un business plan, cât încasezi, cât pui deoparte, cât ți-a ieșit, e rentabil?”, spune Raluca. „Era o chestie pe care o făceam, vedeam că avem succes cu ea, oamenii se simțeau bine și atunci investeam toate resursele în ea: fizice, psihice, financiare și așa mai departe.”

La mare, de asemenea, o luau de la început în fiecare an. În Vama Veche puteai să deschizi un club fie pe o plajă concesionată, fie pe un teren proprietate personală. Contractele se semnau doar pe perioada verii, iar vara următoare era o luptă între proprietarii de cluburi pe aceleași suprafețe. „Noi săream în fiecare an dintr-o parte în alta”, spune Raluca. „Dărâmam și construiam la loc.” Dar au privit-o ca pe un lucru bun, un refresh necesar atât lor, cât și clienților. „Ne-a ajutat să ne dăm seama că nimic nu e forever, că mâine poate să se schimbe totul”, spune Raluca.

Din punct de vedere al autorizațiilor și controalelor, lucrurile păreau mult mai laxe în anii 2000. În București, Expirat era un club mic, la subsol, și erau de multe ori lăsați în pace. Mai veneau controalele obișnuite de la ANAF și ISU și uneori luau amenzi pe care de cele mai multe ori le plăteau. Au fost și momente când le-au contestat în instanță și au câștigat. „Multe chestii nu le aveai, dar nu le aveai pentru că nici nu știai de ele”, spune Raluca. Nimeni nu le explica ce ar trebui să facă și de ce. „Era ca atunci când eram mici și eram lăsați cu cheia de gât afară. Și nu se întâmpla nimic.”

Cu o lună înainte să se închidă clubul din Brezoianu, au primit o înștiințare că trebuie să plătească retroactiv o taxă de spectacol de care nu știau. Pentru 12 ani de activitate, însemna 1.600.000 de euro. „Greșeala se făcuse în Codul Fiscal când se făcuse trecerea la leul nou, puseseră o virgulă greșit”, spune Andrei. Suma a fost preluată rapid în presă și s-a scris atunci că decizia de a închide clubul era urmare a acestei amenzi și nu motivul declarat de Andrei pe Facebook. Însă soții Șoșa au cerut recalcularea taxei, au plătit suma finală de 200.000 de euro cu tot ce aveau strâns, după care au atacat decizia de impunere în instanță. Fără bani rămași în cont, ca să facă investiția în noul club a fost necesar un împrumut bancar pentru care au girat cu tot ce aveau. Mai târziu au câștigat procesul.

Până pe 30 octombrie 2015. După mesajul lui Andrei pe Facebook, prin care anunța că au hotărât să închidă clubul Expirat, cel mai greu le-a fost să aibă o ședință cu angajații prin care să-i anunțe oficial. „Mulți lucrau cu noi de șapte-opt ani”, spune Andrei. „Le-am zis să vedem ce mai putem să păstrăm din ei pentru Energiea (n.r. restaurant pe care îl deschiseseră în 2012), și restul nu știu…” Au organizat câteva petreceri în cerc restrâns, cu ușile închise, cu băutura rămasă sau adusă de acasă de prieteni. Dimineața îi prindea pe toți plângând.

Așa au hotărât să o ia încă o dată de la capăt. Știau deja spațiul de lângă Parcul Carol deținut de Fabrica Hesper, pentru că în ultimii ani se organizaseră petreceri acolo. Au negociat cu proprietarii timp de două luni și, pe 1 martie 2016, au semnat contractul de închiriere.

Pentru că nu au vrut să le scape nicio măsură de siguranță, au angajat două echipe de arhitecți care să-i ajute să respecte toate cerințele din normativul ISU pentru siguranță. „Trebuie să citești normativul de șapte ori ca să înțelegi, pentru că-ți spune de cazul ăla, cazul ăla, și te învârte de nu mai înțelegi nimic”, spune Andrei. Au săpat o piscină de incendiu cât o cameră de 30 de metri cubi ca să existe rezervă de apă și au instalat hidranți. Au realizat un plan de intervenție în caz de accident și l-au angajat la pază pe Andrei Irode, un bodyguard care a lucrat în Danemarca, are experiență în proceduri de siguranță și prim-ajutor și e unul dintre oamenii care au fugit să ajute răniții din Colectiv în seara incendiului. La începutul fiecărei seri de club, Irode numără oamenii care intră și care ies cu un counter ca cel folosit de însoțitorii de zbor și nu se abate de la regula de maximum 500 de persoane. Tot el a insistat să existe un defibrilator atât la Expirat, cât și la Energiea, deși nu e cerut prin lege. Înainte de deschidere, angajații fac un exercițiu de evacuare prin care indică cu baghete fluorescente ieșirile de urgență.

Au simțit că își asumă un risc deschizând un club departe de centrul Capitalei, dar după ce au analizat beneficiile pe care spațiul de la Halele Carol le oferă – locuri de parcare, posibilitatea de a construi o terasă încălzită pe timp de iarnă pentru fumători, clădire fără risc seismic – au ajuns la concluzia că avantajele depășesc dezavantajele. Iar concluzia lor este susținută și din punct de vedere financiar.

În decembrie 2016 s-a născut Vlad, băiatul lor. Andrei și Raluca spun că Expirat a fost de fapt primul lor copil, împreună cu el au crescut și i-au oferit toate resursele timp de 15 ani. În același timp, de când îl au pe Vlad se gândesc pentru prima dată să vândă tot și să se mute în altă țară, pentru că interacțiunea cu autoritățile e în continuare dificilă. „Toți am avut o speranță după Colectiv că o să se schimbe lucrurile”, spune Andrei. „Dar nu s-a schimbat nimic.” Procesul de autorizare este blocat, antreprenorii care doresc să respecte regulile ar trebui să plătească chiria pentru un spațiu timp de un an și jumătate fără să desfășoare activitate economică până primesc toate autorizațiile necesare, spun soții Șoșa. „La un moment dat obosești, pentru că trec anii peste tine. Ne-am apucat la 20 și ceva de ani, iar acum el are aproape 40 și eu 35. E OK să ai probleme, dar la un moment dat te oprești și te-ntrebi: «Băi, da’ are rost? Pentru ce?»”, spune Raluca.

La fel ca în ultimii 15 ani, și vara aceasta au fost la mare, în trei. S-au schimbat oamenii care vin în Vama Veche, acum vin mai multe familii pentru relaxare și plajă și mai puțini tineri pentru petreceri. Soții Șoșa plănuiesc ca de anul viitor să se adapeze tendinței, să schimbe designul Expiratului din Vama Veche în unul modular, care poate fi extins în weekend când sunt petreceri și restrâns în timpul săptămânii. Tot anul acesta au deschis restaurantul Pâine și Vin în București, în aceeași clădire cu Energiea. Deci planuri pentru un viitor în România există. „Ce facem noi poate e o picătură într-un ocean, dar până la urmă măcar împingem lucrurile în direcția care trebuie”, spune Raluca.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul III, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești ale antreprenorilor români selectați, îl poți cumpăra de aici.