[24/7] Donuterie

CE FAC: Gogoși americane

Antreprenori: Marius Muntean și Andra Otavă

ÎNFIINŢAT: Târgu Mureș, 2014

Privind în urmă la începuturile Donuteriei, creșterea ei la un lanț (și fenomen) în curând național pare improbabilă. Fondatorii, un cuplu de 28 de ani amândoi absolvenți de Construcții în Cluj, nu aveau acum patru ani habar de afaceri. Dar au decis să deschidă una, fiindcă traiectoria joburilor le-a părut prea liniară – și, trecând prin mai multe idei, au ajuns la o gogoșerie. Domeniul le-a părut cu potențial – pe-atunci erau în vogă covrigăriile –, iar gogoșeriile de pe piață nu erau așa cum voiau ei. Inspirați de cele din străinătate (documentate mult pe net, apoi și live), au vrut donuts americane, din ingrediente de calitate (ciocolata și glazurile sunt un reper), în magazine cu personalitate, cu vânzători prietenoși și comunicare cât cuprinde.

Punerea în practică n-a fost lină. N-au găsit în Cluj un spațiu potrivit – central, cu acces la elevi și studenți, publicul țintă –, așa că s-au reorientat spre Târgu Mureș, unde locuiesc părinții lui Marius, care îi puteau ajuta inclusiv financiar. În 2013 au aplicat pentru o finanțare nerambursabilă prin programul pentru antreprenori debutanți SRL-D, dar au obținut-o abia în 2014 și nu 10.000 euro cât e maximul, reprezentând 50% din buget, ci doar vreo 6.000. Își încropiseră singuri aplicația, fără să știe cheltuielile substanțiale – în schimb, au bifat toate nimicurile, până la sucitoarele de lemn. În total, investiția a fost de circa 20.000 de euro.

Au deschis pe 28 martie 2014 și au închis în iulie. Pentru vacanță, a elevilor, dar și a lor. Cu vânzări de 3-400 de gogoși pe zi, plăteau chiria și cele două angajate și abia rulau pe zero. Erau obosiți: Andra făcea gogoșile, Marius glazura, stăteau și la vânzare. „Mă gândesc, Doamne, cum am putut să începem ca așa amatori?”, spune Marius. „Atunci credeam că știm ce facem.”

Încrezători fără mari motive, au decis să pluseze. Problema, au înțeles, era că vindeau la gemuleț, tot ca o covrigărie. Au investit toți banii din rambursarea de TVA în reconfigurarea magazinului: deschis, cu mult lemn și decor cum le plăcea lor, cu muzică. „Oferi o experiență”, spune Andra. „Afară, se oprește la geam tot. Așa, poți să transmiți ceva, clientul vede produsele, se mai deschide ușa de la bucătărie, e uman.”

Vânzările au crescut în toamnă de trei-patru ori, au început să curgă review-urile pe Facebook și selfie-urile cu donuts (afișate pe perete în magazin). În câteva luni și-au recuperat investiția, au mai angajat oameni, s-a alăturat și fratele lui Marius. Pasul următor, conform planului inițial: extinderea spre Cluj. Prin legături de familie l-au cunoscut pe Dan Olteanu, un om de afaceri din Cluj care le-a propus să-i ajute să deschidă acolo, devenindu-le asociat în firmă.

În Cluj, Donuteria a devenit fenomen. Au deschis-o pe 5 iunie 2015, într-un spațiu optim poziționat dar prea mic pentru producție, așa că au închiriat o hală suplimentată în timp cu utilaje și oameni. Lansarea, pe scurt, în cuvintele lui Marius: „Am boostat două postări pe Facebook, am deschis magazinul și-a fost coadă două luni”.

Răspunsul a fost din nou creșterea. După trei luni au deschis o Donuterie în Iulius Mall și, după alte trei, în campusul Hașdeu – au închis-o, când au deschis una și în celălalt mall din oraș. Nu vor să suprasatureze piața și nici nu cred că e sustenabil, pe termen lung.

În 2016 au început să cucerească restul țării: Sibiu, Baia Mare, Ploiești, urmând București, Constanța, Iași. S-au asociat cu două companii din industrie, ca să beneficieze de experiența lor în extindere – „un bătrân care să ne sfătuiască”, cum spune Andra. Au rafinat brandul, cu o identitate vizuală nouă și un slogan. Cu un credit de investiții pe șapte ani (Marius a garantat cu tot ce are), au mutat producția într-o hală care livrează gogoșile pentru magazinele din Cluj și aluatul modelat și congelat pentru cele din țară. Capacitatea e de 30-40 de Donuterii. „Am făcut un pas important care ne obligă să ne extindem.”

Au dezvoltat și un sistem de francize – prima a fost cea din Baia Mare. Francizații plătesc o taxă, investesc în magazine, fac angajările, totul sub  supervizarea lor: de la amenajarea cu designerul lor, la furnizori și trainingul angajaților. Andra s-a temut de francize, „să nu pierdem spiritul de afacere personală, să putem să transmitem ce vrem. Reușim, dar atunci nu știam.” Avantajul e viteza extinderii. „Ca să fii rapid, ai nevoie de bani”, spune Marius. „Nu poți genera suficient încât să acoperi România în doi ani – și noi ne dorim asta.”

Marile provocări ale expansiunii sunt controlul și fidelizarea și creșterea clientelei, dincolo de entuziasmul deschiderii. Ei mizează pe aceleași ingrediente ca la început, dar ridicând mereu ștacheta. „Magazinul din Mureș nu se compară cu cel din Cluj, care nu se compară cu Sibiu sau Ploiești”, spune Marius. Dacă la început s-au comparat cu covrigării, acum se uită la patiserii high end din București.

Ingredientul de bază e calitatea produselor – și, esențial, constanța. Indiferent că e Donuterie proprie sau franciză, toate gogoșile sunt din aluat făcut de ei, rețetele, glazurile și umpluturile sunt aceleași. Urmează să diversifice gama: tot 17-20, dar prin rotație, cu cele de sezon sau ediții speciale. Și politica prețurilor evoluează: vor fi și gogoșile de 3,5-4,5 lei, ca acum, dar și unele de 6 poate, mai complexe.

Angajații sunt cheie. „Trebuie să transmită bucurie și veselie și prieteni să fim toți”, spune Andra. Ea le face deocamdată trainingul, prin exemplu, stând la vânzare. Vor să standardizeze proceduri, inclusiv cu un manual de cultură a companiei. Mai contează, desigur, comunicarea – pe toate canalele și prietenoasă, „nu ca la știri” – și marketingul. Urmează să angajeze un profesionist, resursă și pentru francizați. „Dacă apare Pokémon GO, să știe că trebuie să facem o campanie.”

În plus, afacerea lor mai conține un ingredient, deloc secret dacă-i cunoști pe fondatori: optimismul. „E atât de ușor să renunți”, spune Andra. „Vin mama, tata, îți spun că nu e bine ce faci. Dar dacă crezi cu tărie că ești cel mai bun în ce faci, deși ești un amator, e OK.” Și-apoi, „dacă ești pesimist, îți pregătești drumul pentru eșec”, spune Marius. „Niciodată n-am avut planul B. De ce nu ți-ar ieși?”

Poveste apărută în „24/7, Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, Volumul II – o colecție de 40 de povești despre antreprenori creativi. 24/7 este un produs editorial DoR la inițiativa UniCredit Bank România.  Toate fondurile strânse din vânzarea ghidului sunt folosite de DoR pentru a finanța povești de profunzime despre realitatea românească.