Shtanga Boyz
La festivalul de teatru pentru liceeni Ideo Ideis, nu ai de-a face cu „echipa tehnică”. Aici e vorba de Shtanga…
Gabriela Pițurlea a fost corespondentul DoR la a șasea ediție a festivalului de teatru tânăr Ideo Ideis, încheiat cu festivitatea de premiere în seara de 10 august. Pe lângă transmisiunile zilnice, a scris un text despre Shtanga Boyz, mușchii Ideo Ideis. Fotografiile sunt făcute de Adi Bulboacă.
Acum câteva seri, s-a înțepenit undeva în aer ecranul din textilă albă pe care se proiectează filmulețe la Ideo Ideis. Băieții din echipa tehnică a festivalului trăgeau de colțul buclucaș să-l dea jos, dar colțul nu se lăsa. După câteva încercări ratate, sala a izbucnit: „Shtanga! Shtanga! Shtanga!”.
Poate în altă parte, o astfel de îmbârligătură ar fi cel mult tolerată. Dar în Alexandria, la festivalul de teatru pentru liceeni Ideo Ideis, nu ai de-a face cu „echipa tehnică”. Aici e vorba de Shtanga Boyz. Sunt branduiți, imprimați pe tricouri, modele de calendar. Cel mai des auzi despre ei că pot să facă orice. Prima reacție când le spui numele e un zâmbet. Shtanga n-o dau bară.
Ideo Ideis s-a născut în 2006, din dorința unor liceeni din Alexandria să creeze ceva pentru comunitate și, mai ales, pentru amatorii de teatru. La prima ediție n-a existat o echipă tehnică propriu-zisă, toată lumea implicată în festival (majoritatea din Alexandria) făcea de toate.
Din al doilea an, câțiva băieți dintr-o trupă ieșeană de teatru au început să-și bage nasul și la partea tehnică. Casa de Cultură, gazda festivalului, avea pe atunci mai multe ștăngi – barele pe care se ridică cortina și alte decoruri (între timp, la Casa de Cultură s-a deschis discotecă și a rămas o singură ștangă). Într-o zi, unul dintre băieți a zis: „Noi suntem Shtanga Boyz” și așa au rămas.
Şeful cel mare al Shtanga e Vlad Purdel, care e în anul III la actorie și face parte din gașca celor care au creat Ideo Ideis. În total sunt vreo 15–20. Se strigă Cipicu’, Ben, Crețu, Coco, Fane, sunt studenți la actorie, medicină, informatică, politehnică, geografie, poliție, jurnalism. Au mai toți 21–22 de ani și fie fac parte din generațiile de liceeni care au jucat în primele ediții ale festivalului și apoi au vrut să rămână cumva aproape, fie au fost aduși de prieteni sau convinși de entuziasmul din jurul evenimentului.
Unii n-au nici 20 de ani – Ben, din Iași, face 18 luna asta. A câștigat un premiu la prima ediție, anul trecut a făcut cazări și acum e în primul lui an de Shtanga. Vrea să ajute, pentru că nu vede de ce ar bate drumul până-n Alexandria ca să stea degeaba tot festivalul.
Shtanga sunt voluntari, ca toată lumea din Ideo. Fac orice și fac de toate. Montează și demontează decoruri, spală, mătură și aspiră scena și culisele, repară uși, bat cuie, cară scări, se umeresc cu practicabilele (niște platforme care extind scena), coboară canapele peste balustrade, păzesc ușile și le deschid pentru spectatori, transportă și invitați.
Umblă cu holzșuruburi, chei, ștechere și bormașini. Mănâncă to go și atunci la vreo oră după ce s-a adus mâncarea și mereu pe fugă; cu trei piese de competiție pe zi și două evenimente speciale seara, sunt mereu în contratimp.
Pe Shtanga Boyz îi iubesc trupele, pentru că, împreună cu băieții de la sunet și lumini (care n-au noroc de brand), ei sunt ăia care fac ca spectacolele să se întâmple fără probleme. Dacă e nevoie, rămân noaptea în Casa de Cultură și montează vreun decor mai complicat. Fac totul să pară un fleac și se întorc an de an pentru că le place la nebunie, pentru că sunt fete mișto, pentru că două săptămâni pe an se rup de tot și se strâng aici și sunt cei mai buni prieteni.
Nici nu e greu de înțeles cum au devenit un brand. Alex Ion, inițiator și director al festivalului, spunea într-o zi că de T.E.T.A. (asociația care a pornit Ideo Ideis) nu a auzit toată lumea care vine la Alexandria, dar pe Shtanga îi știe oricine.
Ei desemnează anual premiul Shtanga trupei cu decorul cel mai ușor de montat. Ei și-au făcut calendar anul trecut, pozând într-un studio din București în ipostaze în care femeile visează să vadă pompieri. La festival, chiar au venit fetele să ceară autograf pe poze. Anul ăsta, și-au imprimat la Iași, pe banii lor, tricouri negre cu un tip ducând o scară și mesajul Keep Working.
Azi-noapte, la festivitatea de premiere a celei de-a șasea ediții, Shtanga au dansat haka la bustul gol, pictați pe fețe, lângă un panou pe care scria „A fi sau a nu fi Ştanga – Poartă tanga”. Sala a delirat. Când au dat premiul lor trupei timișorene Hooleelogans, l-au însoțit cu oferta ca cineva din trupă să fie Shtanga anul viitor. O șansă care nu se refuză.
S-ar putea să-ți mai placă:
Cinty Ionescu: Trebuie să vorbim despre depresie
Pe regizoarea Cinty Ionescu a ajutat-o foarte mult să vorbească cu oameni care suferă de depresie și a folosit…
5 din 2011 (selecţia editorilor DoR)
Cele cinci texte de mai jos sunt o medie a preferințelor unui grup de editori și nu le-am ierarhizat. Așteptăm…
Federeii – viața după instituționalizare
Adulții care au copilărit în instituții cer recunoașterea oficială a abuzurilor pe care le-au trăit.
Comentariile sunt închise.