Istoria romilor este predată distorsionat și rasist

Cezara David lucrează la Centrul de Resurse Juridice (CRJ). A aflat despre sclavia romilor din Țările Române abia când s-a angajat la o organizație de romi – și sunt 20 de ani de când tot învață. Crede că din păcate tema sclaviei nu există, nici acasă și nici la școală. Afli doar dacă ai șansa sau dacă ești direct interesat.

Acest eseu face parte din seria Obiceiul pământului, un proiect jurnalistic multimedia despre amprenta sclaviei asupra relațiilor dintre romi și români.

Am așteptat cu nerăbdare noile manuale de istoria românilor de clasa a VIII-a, care s-au schimbat în 2020, într-un final, după mulți ani. Pentru prima oară, există obligația ca ele să includă capitole semnificative anterior ignorate: sclavia romilor și Holocaustul. De 20 de ani, proiectele în care am lucrat au inclus prezentări despre istoria romilor, indiferent cui se adresau: funcționari publici, cadre didactice, avocați, polițiști, studenți.

De câteva ori, am fost oprită din timpul prezentării și acuzată că informaţiile sunt false, că nu a existat sclavia, că sunt părtinitoare, că am fost plătită să spun astfel de lucruri, că nu există discriminarea romilor sau rasism anti-rom în România. Tot de câteva ori, aceste reacții au fost agresive.

M-am bucurat că acum părea să se întâmple ceva pentru care am militat mereu: prezentarea integrală și corectă a istoriei în învățământul de masă. Bucuria mea a fost prematură. Ministerul Educației aprobă, în continuare, manuale cu conținut trunchiat sau discriminatoriu.

Le citisem pe cele vechi în 2016, când CRJ le-a analizat și a tras niște concluzii alarmante. La acel moment, singurele două manuale de istorie de clasa a VIII-a aprobate de Minister și utilizate în școli din anul 2000 prezentau probleme grave: în manualul editurii Teora, comunitatea romă nu apărea menționată decât într-o înșiruire a minorităților din România interbelică, drept „ț****i”. Celălalt manual, al editurii Sigma, cuprindea un fragment scurt despre istoria romilor în Principate, o scurtă referință, fără informații sau surse istorice, la sclavia romilor (când și cum a început, când a fost abolită, context). Elevii luau la cunoștință doar că romii au existat în România, fiind prezentați ca „robi țigani, care erau proprietatea stăpânului. Acesta îi putea vinde, putea dispune liber de viața lor. În Moldova și Țara Românească, robii erau numeroși și puteau fi deținuți și de țărani liberi.”

Iată, o primă referinţă despre istoria romilor care ajunge la elevi foloseşte termenul de robie, nu pe cel de sclavie, iar această eroare se menţine şi în următorii ani de studiu.

Definițiile din DEX pentru robie/rob și sclavie/sclav arată evidente diferențe de sens. Mai mult, în ceea ce privește „robia” nu apare nicio mențiune despre romi, deși definiția este pusă în contextul teritoriilor românești. Și, deși „sclavia” oferă ca sinonim „robia”, nu se întâmplă același lucru și invers. Ba, aș îndrăzni să spun că definiţiile date robului/roabei la figurat au și un sens romantic: „Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva” şi „Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație”. Sunt sensuri care nu se aplică când e vorba de „sclav”.

Mai mult, în dreptul robului este menţionată şi semnificaţia de jertfă, în sens religios: „(În iudaism și creștinism) Calificativ atribuit omului care se ridică la slava divină prin suferință”. Extrapolând, pare că robia capătă chiar o imagine nobilă, onorabilă, dar e important de menționat că Biserica Ortodoxă Română nu şi-a asumat public acest trecut, deşi a deţinut sclavi romi timp de aproape 500 de ani.

Sclavia este acceptată în mod universal ca fiind o crimă împotriva umanității și tratată ca atare. Chiar dacă termenul de robie era cel folosit în acea vreme, el trebuie explicat pe deplin, contextualizat, când se folosește în prezent, și înlocuit cu ce știm că a fost, cu termenul care descrie corect istoria.

Celelalte manuale de istorie analizate în 2016, pentru clasele a XI-a și a XII-a, sunt încă în uz. Ministerul Educației continuă să le avizeze, în ciuda faptului că a fost informat oficial despre gravele derapaje existente. Menționez doar un singur exemplu, care se poate încadra facil la discurs rasist.

În manualul de-a XII-a, publicat în 2007 la editura Gimnasium, în cadrul secțiunii România modernă. Majoritate și minorități, elevilor le sunt oferite câteva coordonate importante: apariția romilor în Țările Române, „robia” romilor, apoi actele de dezrobire din Moldova și Țara Românească. Însă formulările distorsionează sclavia, atribuind culpa romilor: „Încă de la așezarea lor aici, romii au fost considerați, datorită nivelului lor înapoiat de viață și al aspectului fizic, o populație de categorie inferioară. De aceea, încă de la început, a fost marginalizată și izolată”.

Imaginea folosită (care arată o locuință oarecare din prezent, extrem de sărăcăcioasă) pentru a ilustra această idee întărește mesajul, sedimentând credința că tot ce li se întâmplă romilor, chiar și azi, este din vina lor – nu a majorității. Niciunul dintre aceste manuale nu ar fi trebuit să primească avizul Ministerului. Ele necesită revizuiri consistente (unde este posibil; unde nu, ele trebuie retrase imediat) înainte de a mai fi folosite în şcoli.

Primele noi manuale de clasa a VIII-a au fost publicate în 2020 şi sunt cele pe care le-am aşteptat cu nerăbdare. În curând, CRJ va publica o analiză detaliată a lor. Trei au fost avizate pentru anul şcolar 2020–2021. Datele preliminare arată că, la fel ca cele vechi, rămân fidele spiritului naționalist şi distorsionează sclavia și felul în care s-a petrecut Holocaustul.

La studiul de caz despre „robie”, manualul editurii Art Klett include afirmaţii precum „Rromii dezrobiți au continuat să trăiască în sărăcie, practicându-și meseriile și modul de viață tradițional”, fără a fi puse în context sau a fi explicate. Unul dintre exerciţii le cere elevilor să organizeze în clasă „o dezbatere despre impactul prejudecăţilor asupra unei comunităţi”, minimizând semnificaţia sclaviei, explicând-o, implicit, şi prin asociere cu prejudecata.

Manualul editurii CD Press vorbește despre romii din Evul Mediu ca fiind „supuși la tot felul de nedreptăți și abuzuri din partea stăpânilor”, dar continuă spunând că „au trăit printre români şi s-au integrat în societatea medievală”. Studiul de caz include și un link către un scurt film cu „Romi dansând pe scena unui teatru din București”, probabil pentru a arăta că sclavia nu a avut un impact atât de puternic.

Manualul editurii Litera descrie romii „robi”, dar cu „preferințe” la meșteșugul practicat, sugerând că statutul le permitea alegeri. Tot aici e citată drept sursă o lucrare semnată de un preot, profesor universitar, care conține un fragment despre „meșteșugurile preferate din trecut”. Lucrarea citată nu analizează rolul Bisericii Ortodoxe ca proprietar de sclavi romi, ci istoria şi muzica romilor, iar discursul e unul rasist, care asociază romii cu „diferite furtișaguri, cerșitul și vagabondajul” sau „răspândirea molimei”, prezentând preotul şi Biserica în roluri de salvatori şi îndrumători ai acelor romi cu „calități muzicale” sau cu „înclinații spre cele spirituale”.

Sunt necesare revizuirea conținutului manualelor de istorie şi o schimbare în procesele de elaborare şi de avizare ale acestora. Câte analize sunt necesare pentru a se mobiliza factorii decizionali din Ministerul Educaţiei să schimbe sistemul educaţional românesc, pentru a nu mai exclude şi discrimina? În ce priveşte manualele, pentru anul 2022 ne dorim ca răspunsul să fie: niciuna. Manualele sunt o reflecție, alături de alte instrumente, a valorilor unei societăți şi ale unui stat. Aş vrea ca drepturile omului și respectul pentru om și pentru diversitate să fie reflectate cu prioritate.

Acest text a apărut în DoR #46 într-un dosar despre sclavia romilor, curatoriat împreună cu Magda Matache, directoarea programului de studii rome de la Harvard și activistă pentru drepturile romilor. Pentru că orice vindecare a rănilor trecutului trebuie să înceapă cu recunoașterea și asumarea acestuia.