[#dordealba] La firul ierbii

Liviu și Ion Ciocan, doi frați de 27 și 29 de ani, sapă de doi ani în pământ și instalează rulouri de iarbă prin grădinile din Alba Iulia. Au văzut tot mai multe case construindu-se la periferii, așa că nu se uită la cât de mic e orașul, ci la cât de repede se extinde și la cum pot profita de asta. S-au săturat să muncească pentru alții, iar Ardealul le-a părut o zonă mai ofertantă ca restul țării.

Nici Liviu, nici Ion nu au știut unde vor ajunge când se vor face mari. Au copilărit și au jucat fotbal împreună printre casele din Alba, au cules flori de tei ca să le vândă pe la blocuri, ca să-și cumpere din ei prima bicicletă. Mai în glumă, mai în serios, băieții spun că aveau încă de pe atunci spirit de antreprenori. Anii au trecut, școala nu i-a ținut mai mult de clasele a VIII-a și a X-a și au început amândoi să se gândească că ar trebui să plece „dincolo”, de unde sperau să pună deoparte un ban pentru ceva al lor.

Liviu a plecat la 18 ani să culeagă struguri în Germania, vreo trei toamne la rând. Ține minte cum n-a dormit deloc în autocar până acolo din cauza uimirii. Era prima oară când ieșea din țară și autostrăzile din Germania cu trei benzi l-au dat pe spate. Ține minte și că nemții nu culeg niciodată struguri, doar polonezii și românii. Când se întorcea acasă, avea probleme să se angajeze, oamenii nu aveau încredere că va rămâne. După ce s-a săturat de muncit pe afară, cu aproape toți banii cheltuiți pe chirii și mâncare, Liviu a renunțat să se mai întoarcă și a lucrat cinci ani în Alba la FAN Courier, de unde și-a dat demisia acum un an, ca să se ocupe full-time de afacerea lor, Royal Garden Alba Iulia. (De găsit pe Facebook și OLX.)

Ion a lucrat în reprize: ba câte o lună, ba câte două ca șofer de camion sau prin construcții sau la cules de kaki (un fruct care seamănă cu o rodie) în Italia, dar nici acolo nu era viața roz și nu reușea să pună bani deoparte. S-a întors la Alba, unde, pe lângă grădinărit, lucrează ca șofer pentru o firmă, până vor reuși amândoi să depindă doar de veniturile aduse de mirosul proaspăt al ierbii proaspăt tăiate, care le place atât de mult.

Dacă îi întrebi care e cea mai mare grijă din ultima vreme, or să-ți spună de mașina de tuns iarbă pe care nu găsesc s-o cumpere din Alba și de care au nevoie ca să-și câștige pâinea. Cea pe care au avut-o în ăștia doi ani s-a stricat. Poate să coste și 1.000 de lei și 1.000 de euro, spun Ion și Liviu; depinde unde și cât cauți.

„Oricum nu mai suntem ca generațiile mai vechi, cu stat opt ore pe zi la birou, muncind pentru altcineva”, spune Ion, „ci vrem să muncim pentru noi, să ne bem cafeaua făcând planul pentru afacerea proprie, chit că e de stat două ore într-o zi sau zece într-alta.”

Totul începuse cu ceva semințe luate de Ion de la Dedeman, pe care le-a plantat în grădina unui vecin mai bătrân. S-a gândit că o să crească iarba, o tunde, ce poate fi atât de greu? Explică amândoi entuziaști cum sunt mai multe metode de tasat pământul și de crescut iarba.

Ușor ușor, vorba s-a dus din gură în gură și băieții au început să pună și pavaje, rulouri de iarbă prin curți, podețe, să planteze pomi și să pună tobogane pentru copii.

Au rămas în Alba pentru că au văzut potențialul din zonă – nu există decât vreo două-trei firme care oferă serviciile de grădinărit acolo și fără toate bonusurile pe care le au ei în plan ca să te țină de partea lor. (De exemplu, dacă faci un abonament cu patru tunsuri pe lună, poate îți oferă o toaletare sau un îngrășământ.)

Liviu și-a petrecut jumătate dintr-o zi sunând la alte firme și pretinzând că e client. A spus că are un teren de 500 metri pătrați pe care ar vrea să-l amenajeze și a cerut oferte din Sibiu, Cluj și Alba. De departe în Cluj sunt cei mai profi, ceilalți însă n-au oferit niciun bonus, i-au pus puține întrebări la telefon și nici n-au încercat să-l convingă.

Cert e că nimic nu e bătut în cuie în afacerea asta. Sunt unele firme concurente care nu fac lucrurile cum ar trebui: când schimbă iarba dintr-o grădină nu o scot de tot, ci o răsucesc în pământ pe-o parte, iar ei vor să convingă oamenii de calitatea serviciilor lor, scoțând când trebuie toate rădăcinile. Studiul lui Liviu o să-i ajute la negocierile cu următorul client, care are un teren de 1.000 metri pătrați. Cam 3,5 lei ar fi pe metru pătrat. Întrebarea, spun ei glumind, rămâne: „cu sau fără TVA?”

Ca frații să învețe cum să facă un plan de afaceri solid și pe termen lung și totodată să aibă șansa să obțină o finanțare, Liviu se întâlnește cu echipa Fundației Naționale a Tinerilor Manageri, care-i oferă consultanță antreprenorială și care-i va asigura participarea la două cursuri specializate, prin proiectul local Alba Iulia 360, implementat de Primăria Alba Iulia și 10 parteneri, printre care și FNTM. Acesta urmărește reducerea sărăciei și a excluziunii a peste 500 de persoane, prin acces la servicii medico-sociale, medicale și prin sprijin specializat pentru începerea unei afaceri. Cu cunoștințele acumulate prin FNTM, Liviu și Ion vor putea participa la concursul de planuri de afaceri din cadrul proiectului, între noiembrie 2018 și februarie 2019, și, ulterior, obține granturi de maximum 25.000 euro.

Băieții nu au încă un plan de afaceri șlefuit, dar se promovează pe Facebook, îi vorbesc de bine clienții și au învățat că trebuie să oferi ceva extra tot timpul, să te porți cu clienții cu mănuși, să-i implici în proces, chiar dacă anticipezi că ideile lor nu-și au rostul.

Liviu ține legătura cu clienții de când e angrenat full-time, iar lui Ion îi place munca de la firul ierbii: săpat, tăiat, nivelat. Au o dubiță cu care cară și descarcă saci cu pământ și se gândesc să își extindă serviciile și spre Cluj, unde sunt mai mulți clienți, dar nu rentează să meargă doar pentru unul. Dacă ajung acolo, măcar să știe că o fac pentru patru-cinci abonamente de întreținere. Până atunci, le lipsesc destule din kitul de grădinărit, printre care și o basculantă ca să nu mai care saci, un trimmer – foarfecă electrică de nivelat garduri naturale -, pentru că momentan lucrează cu una manuală și pierd mult timp. Toate treptat, spun Liviu și Ion, luna asta cumpără mașina de tuns iarbă, luna viitoare poate altceva.

„Nu are cine să ne întrețină, nu avem sponsori”, spune Ion, „așa că un pic de aici, un pic de acolo. Măcar să pot dormi liniștit noaptea.”