Corina

Când avea 23 de ani, Corina și-a dorit mult să-și construiască o familie a ei, departe de cea violentă în care crescuse, unde mama trăia mereu cu teama că oricând, de la orice nimic, soțul ar putea să o bată. Voia să plece cât mai departe de tatăl violent și de atmosfera tensionată din casă, din cauza căreia sora se îmbolnăvise de depresie, iar fratele se droga.

Lucra ca îngrijitoare la Palatul Parlamentului când o colegă i-a făcut cunoștință cu un băiat din provincie, electrician la un șantier în București, cu garsonieră. L-a prezentat părinților care l-au văzut băiat bun și, la câteva luni, înainte de Paști, Corina s-a mutat la el. Peste o lună-două a rămas însărcinată și s-au căsătorit. Nu conta că locuiau într-o garsonieră minusculă, fără balcon și apă caldă. Soțul era mereu atent la ce făcea Corina, unde e, cu cine e, la ce oră iese de la serviciu, când vine acasă.

Corina a crezut că așa trebuie să fie într-o căsnicie, să te caute bărbatul mereu, să aibă grijă unde ești și ce faci. Când a apărut cel mic, bărbatul venea mai mereu nervos acasă și o lua la întrebări: De ce sunt prea multe jucării pe jos? Cu cine a vorbit la telefon toată ziua? Uneori, soțul îi spunea că a văzut-o prin parcul Izvor, semn că îi urmărea drumul de acasă până la Parlament.

Alte dăți, suna la biroul de la muncă, își dădea un nume fals și întreba de ea. Acasă o întreba ce bărbat a căutat-o la telefonul de la muncă. În 2008, când era însărcinată cu al doilea băiat, Corina a dat examen și a avansat pe postul de liftieră. Soțul spunea că-n capul lui e o mare neliniște, un război. O întreba dacă nu cumva le face complimente bărbaților din Parlament pe care-i întâlnește în lifturi. Nu o mai scotea din „curvă” și „proastă”.

***

Corina a plecat de-acasă cu copiii, mai întâi la părinți, și apoi s-a mutat cu chirie într-un cămin de nefamiliști. La insistențele bărbatului, s-a întors după câteva săptămâni, crezându-l că se va schimba. Numai că, peste puțin timp, într-un alt scandal din garsoniera mică, bărbatul a lovit-o peste ureche și i-a spart timpanul. S-a dus la muncă a doua zi, c-un urlet ca de tren în ureche, dar spre seară s-a oprit la spitalul Colțea. Acolo a apărut și soțul.

Când a ajuns la spital, medicul i-a spus că, dacă nu o operează, își poate pierde auzul. „Cine ți-a făcut așa ceva?”, a întrebat-o. Femeia s-a uitat spre bărbat și a răspuns: „El mi-a făcut asta”. Cât a stat în spital, bărbatul a implorat-o să nu mai spună nimănui și să-l ierte. L-a iertat și de data asta, temându-se că-i va lua băieții, aşa cum o ameninţa de fiecare dată când simţea că vrea să-l părăsească.

Liniștea a durat o săptămână. Au urmat aceleași reproșuri: că îi plac bărbații, că-i fug ochii, că e ușuratică ca toate femeile. Când se uitau la știri despre femei abuzate, o amenința că la fel va păți și ea. Îi spunea că o să-i dea cu acid pe față sau o s-o îngroape de vie într-un morman de pământ lângă târgul de mașini.

O suna și de 30 de ori pe zi, de o lua cu frig numai când auzea soneria telefonului. Se minunau colegele și-i spuneau că nu știu cum rezistă, că dacă ar fi în locul ei, ar fugi mâncând pământul. Nu avea voie să iasă nici cu sora sa în oraș, nici cu prietenele. „Eram mai ceva ca într-o colivie, ca într-o pușcărie, deja mă gândeam că asta îmi este crucea, poate așa trebuie să trec și eu prin ce a trecut mama”.

La sfârșitul verii trecute, Corina a încercat din nou să-l părăsească și s-a adăpostit cu copiii la părinți. După o lună, a întors-o acasă. I-a cumpărat o geantă, i-a promis că-i reînnoiește permisul de conducere și o lasă să conducă mașina, a avertizat-o că n-o s-o mai ia nimeni cu doi copii. „Ce mamă își părăsește copiii, toate familiile se mai ceartă”, i-a spus.

La serviciu, când era plânsă și abătută, o colegă i-a spus că ar fi bine să prindă puteri, fiindcă rar bărbații ca el se schimbă. Trecea și ea printr-o situație similară, soțul o lovise până la leșin. Dar nici ea nu-și găsea curajul să plece.

Colega i-a povestit de o instituție, Departamentul pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, care avea un proiect prin fonduri europene prin care oferea femeilor abuzate un curs de patiserie și o subvenție de 6.000 de lei. Corina a urmat exemplul colegei, care absolvise și ea cursul, și s-a înscris în proiect.

Acasă, în garsoniera din Titan unde locuiau toți patru, injuriile au continuat: „Ești proastă”, „nu știi să deschizi gura”, „o să te folosească lumea”, „voi, femeile, sunteți foarte ușuratice”. Corina știa din mărturisirile lui că, atunci când era mic, își văzuse mama lovită de tată, și-l ruga să nu-i mai vorbească urât de față cu copiii, să nu aibă și ei aceeași soartă.

***

În decembrie anul trecut, când bărbatul a strâns-o de gât și i-a lăsat urme de sânge de la zgârieturi, băieții s-au speriat teribil și au plâns. Cel mare, de 16 ani, i-a reproșat că s-a întors din nou la el. Cel mic, de 8 ani, o implora să nu moară. În seara aceea de la mijlocul lui decembrie, când a adormit în frică și plânsete, a știut că trebuie să plece de tot. „Ultima oară am hotărât că dacă mă întorc pentru copii, le fac rău și lor, dar și mie”.

A doua zi, după muncă, și-a închis telefonul, s-a dus la Institutul de Medicină Legală ca să-și ia dovada lovirilor, a depus o plângere la poliție și s-a refugiat acasă la părinţi. I-a lăsat pe copii acasă fiindcă știa că dacă se întoarce după ei, bărbatul nu-i va lăsa să plece. La serviciu, din vorbă în vorbă, o doamnă i-a găsit cazare într-un adăpost pentru victimele violenței.

Oamenii de aici au ajutat-o să înceapă procedurile pentru ordinul de protecție și divorț și i-au găsit un psiholog. I-a fost greu să-și lase băieții acasă și să stea departe de ei până la sfârșitul lunii, după Crăciun, când după nici trei ore de la depunerea în instanță, un judecător i-a admis ordinul de protecție care-l obliga pe soț să stea la distanță de 100 de metri de ea.

Și-a recuperat băieții la începutul anului și, cu ajutorul subvenției din proiect, s-au mutat cu toții într-o garsonieră goală, pe care a mobilat-o cu o canapea,  un mic dulap și o perdea de la mama. Ca să se descurce, și-a mai luat un job: în fiecare sâmbătă se duce în comuna Bragadiru, unde până seara face curățenie într-o vilă cu două etaje.

Nu vrea să-i îndepărteze pe băieți de tată așa că îi încurajează să se ducă ori de câte ori vor la el, în vechea casă, ca să mănânce, să se uite la televizor, să se joace. Se mai întorc cu mesaje pentru ea: să vină acasă că tata îi promite că face credit ca să cumpere un apartament.

De întors, Corina nu se mai întoarce. A plecat ca istoria să nu se repete şi pentru băieţii ei.

Acest text face parte din Toată lumea din familia noastră, un proiect editorial al DoR din 2014, care încearcă să explice nuanțele violenței în familie în România.