Pointer Wine Glass: Paharul pentru picnic

Ramona Enache, o cârlionțată de 30 de ani, s-a mutat din Bacăul natal la București pentru Facultatea de Arhitectură. După licență, a zburat la masterat în Olanda. Într-o zi din 2014, după muncă, Ramona a trecut pe-acasă să ia niște pahare cu picior și o sticlă de vin. Apoi, s-a dus la picnic într-un parc din Amsterdam să se vadă cu vreo patru colegi de la biroul de arhitectură. A umplut un pahar, a băut din el și, din greșeală, l-a răsturnat. Îi părea rău că a vărsat vinul de la bunici, care „călătorise în toată Europa” ca să ajungă la ea. Spre seară i-a venit o idee și le-a spus celorlalți: „Ar trebui să existe un pahar care să se înfigă în pământ”.

Ea și Dorine, o stagiară din birou, au căutat pe Google a doua zi astfel de pahare. N-au găsit decât un suport spiralat care putea fi înfipt în pământ.

La scurtă vreme după ce cele două femei au decis să facă niște pahare pentru ele, Dorine a aflat de la tatăl ei despre un concurs care avea ca premiu o decapotabilă, un MG F din ’96 – trebuia doar să scrie o poveste despre ce ar face cu mașina în vacanță. Ramona a scris în engleză că au creat deja paharul pe care poți să-l înfigi în pământ și că vor să-l promoveze pe plajele Europei, iar Dorine i-a tradus textul în olandeză. Au câștigat mașina și, într-o săptămână, până la decernarea premiului, au croit un prototip din sticlă, cu un diblu metalic de la un magazin de bricolaj. Au spart picioarele unor pahare cu un ciocănel și au lipit diblul cu bandă dublă adezivă. N-au avut timp de mai multe încercări. În iulie, s-au plimbat vreo două săptămâni cu mașina, cu sloganul printat pe ea: „Drinking wine with style. Anytime. Anywhere.” și s-au oprit la crame din Franța, Spania și Portugalia.

Au muncit în atelierul tatălui lui Dorine, un garaj cu scule, de la șuruburi la discuri de tăiere, și, în primele șase luni, au făcut din banii lor 300 de pahare, folosind cuie de cort de data asta, cu profil ascuțit, nu rotund, deci mai ușor de introdus și scos din pământ. Au promovat proiectul Pointer Wine Glass pe paginile lor de Facebook și de atunci au primit comenzi de la prieteni și de la prieteni de-ai prietenilor de prin Australia, Canada, SUA, Olanda, România și Germania. „În acele luni lucram la birou de la 10:00 la 18:00, veneam acasă și făceam pahare până la 00:00 sau 01:00 și a doua zi o luam de la capăt”, spune Ramona. Dura cel puțin o oră să termine un pahar și vindeau setul de două cu 29 de euro. Și-au făcut și firmă, dar în iarna lui 2015, Dorine, încă studentă, a anunțat-o pe Ramona că ar vrea să continue singură proiectul căci i se părea că Ramona nu depune suficient efort. Cu ajutorul unui avocat, au făcut o înțelegere: fiecare putea să exploateze produsul cum voia, căci nu era patentat. Dar pentru că Dorine era cea care voia despărțirea, nu mai avea voie să folosească numele, sloganul și platforma online. Înainte să se despartă au împărțit banii din profit, 300 de euro, și din vânzarea mașinii, și a rămas fiecare cu vreo 1.500 de euro. Dorine și-a deschis altă afacere cu pahare.

Din februarie până în mai 2015, Ramona nu a mai produs nimic. A anunțat clienții și câteva publicații, vreo 200 de contacte în total, că proiectul trece de la producție manuală la producție parțial automatizată și că o pot susține pe Kickstarter. Părinții, în special tatăl, au dat telefoane la fabrici din România să afle cine ar produce pentru ei sticlă și metal și care ar fi costurile. Ea s-a documentat, a gândit campania de crowdfunding cu prietenii și ținând cont de sfatul tatălui, cu experiență în vânzări, a cerut 15.000 de euro. Pe lângă cei 1.500 ai ei, a mai investit vreo 4.000 cu care au ajutat-o atunci părinții. I-au trebuit pentru video și pentru paharele trimise către o listă de bloggeri de vin și lifestyle din lume, contactați printr-o agenție de publicitate din țară. În final, a obținut chiar 15.350 de euro. Astăzi, piesele metalice iau formă la o turnătorie din Târgu Mureș, iar paharele de sticlă și cristal pleacă din Cehia în România. Ambalajul vine de la Vaslui, de la o fabrică de cartoane. Toate piesele ajung la ai ei la Bacău, care le trimit la Buzău, la o fabrică unde se asamblează și se ambalează paharele. Apoi îi sunt expediate Ramonei, care se ocupă de comenzi. „Vreau să producem în România, în țara de unde vin”, spune Ramona, „pentru că mi se pare important să contribui cu puțină muncă”. După ce au crescut costurile de producție, au crescut și prețurile paharelor: acum două de sticlă costă 39,90 de euro, iar setul de cristal, lansat în decembrie 2016, e 49,90.

Ramona primește comenzi din toată lumea, dar cele mai multe, astăzi, sunt din Germania, România, Statele Unite, în funcție de țara în care locuiește și hashtagurile pe care le folosește în social media. De la 20.000 de euro în 2015, cifra de afaceri a coborât și a scăzut până anul trecut, iar în prezent businessul se autosusține, ceea ce, spune Ramona, e suficient, pentru că niciodată nu s-a ocupat full time de el. A închis firma din Olanda și a deschis un punct de lucru în Berlin, unde locuiește de doi ani și jumătate și lucrează în product design, dezvoltare și management. Recent a primit primul certificat de somelier și urmează să facă modulul al doilea, după ce și-a dat seama că Pointer Wine Glass i-a trezit „adevărata pasiune pentru vinuri”. Lucrează și la o variantă actualizată a paharului: una cu picior înfiletabil, care să poată fi folosită și pe masă, nu doar la picnic. Ramona are deja un prototip, mai are de lucru la ambalaj și speră să reușească s-o termine până la începutul sezonului estival viitor.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul III, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești din ediția 2018, îl poți cumpăra aici. Versiunea online a fost actualizată pe 7 august 2019 față de versiunea din print.