Harvester: provocarea cidrului artizanal

Harvester este una dintre puținele mărci locale de cidru artizanal, iar motivul, spune Sergiu Mureșan, unul dintre fondatori, este dificultatea cu care se pornește o afacere în acest domeniu de nișă.

Doi foști colegi de liceu, Sergiu Mureșan și Daniel Crișan, au început să se gândească serios la producția de cidru în 2014, când s-au reîntâlnit în Franța. Amândoi lucrau de mai mulți ani în străinătate – Sergiu în domeniul farmaceutic, iar Daniel avusese mai multe joburi, ultimul, de management al riscului pentru o firmă care monta lifturi – și acolo descoperiseră pasiunea pentru această băutură pe care o găseau rar când veneau în România. Sergiu, 38 de ani, plecase în Franța imediat după terminarea liceului și-l bătea gândul de ceva timp să revină în țară și să pornească o afacere. Daniel a fost mai sceptic la început, dar au hotărât să încerce.

În vara lui 2014, Sergiu a urmat un curs de formare în producția de cidru la Gloucester, o regiune pomicolă din Marea Britanie cu mulți producători de cidru. Acolo a învățat de la un profesor care preda cursul de 20 de ani cum se realizează un cidru artizanal de calitate: învechit minimum două luni, fără zahăr sau arome adăugate. Întors în România, a început să investească în utilaje. Pentru că toți banii veneau din ce strânseseră în străinătate și își doreau să evite cheltuieli suplimentare, au transformat în spațiu de producție o casă țărănească pe care Sergiu o deținea în satul Zimbor, județul Sălaj.

Prima problemă întâmpinată a fost obținerea antrepozitului fiscal, o autorizație pe care trebuie să o aibă cei care produc mărfuri accizabile. Pentru că cidrul este un produs nou, serviciul vamal, autoritatea responsabilă de acordarea antrepozitului, a adaptat legislația din alte țări. Asta înseamnă pentru producători obligația de a avea capital social de minimum 70.000 de lei. În momentul în care este obținut antrepozitul fiscal, producătorul are la dispoziție o lună să depună 23.000 de euro la Trezorerie ca garanție. „La bere este 10.000 de lei, iar la vin, până în 100.000 de litri, nu depui nimic. E o absurditate”, spune Sergiu. Garanția a reprezentat pentru Sergiu și Daniel, care au investit părți egale în afacere, o sumă considerabilă care nu a putut fi folosită pentru echipament.

A doua problemă a fost materia primă. În România există doar soiuri dulci de mere, iar în producția de cidru este nevoie de peste 50% mere acre, pentru că aciditatea lor ajută la fermentare și la maturare. Ar fi putut importa doar merele acre, dar, din cauza costurilor ridicate pe care le presupune o linie de procesare de mere – minimum 60.000 de euro –, au decis să importe din Polonia sucul. Ei pregăteau rețeta pentru cidru, iar furnizorul polonez le trimitea sucul extras din mere dulci și acre amestecate în proporțiile cerute de ei. În timp au ajuns să cumpere sucul de la producători locali și să-l mai importe doar pe cel pentru cidrul de pere. Sergiu și Daniel pun sucul la fermentat timp de trei-patru săptămâni și din acel proces rezultă cidrul care se lasă mai apoi la maturat.

Până în 2016 au testat produsul în cercurile de apropiați, l-au rafinat după fiecare degustare și au lucrat la imagine – etichetă și sticle, pe care le importă din Italia. Au început să comercializeze cidrul pe 1 iulie 2016 și primul loc în care l-au vândut a fost terasa Urban Pedestrian din Cluj. Treptat, au introdus produsul în mai multe localuri din țară și acum cidrul lor poate fi găsit în Cluj, Oradea, Baia Mare, Timișoara, Sibiu, Târgu Mureș, Arad și București. „Problemele pe care le întâmpinăm cel mai des sunt contractele de exclusivitate pe care localurile le semnează cu marii producători de bere”, spune Sergiu. În ianuarie 2017, Harvester a intrat în lanțul Auchan și din iunie anul acesta cidrul artizanal a intrat și în lanțul Lidl. Totodată, ca urmare a feedback-ului primit de la consumatori, au introdus și o variantă mai mică de sticlă, de 0,3 litri.

Sergiu și Daniel au aplicat la trei programe de finanțare pentru care au angajat o firmă de consultanță, dar răspunsul a fost de fiecare dată negativ. Fondurile ar fi necesare și pentru cumpărarea unei linii de procesare a merelor, astfel încât să nu mai cumpere sucul deja procesat. Pentru că spațiul din Zimbru era prea mic pentru producție, în noiembrie 2018 au mutat producția într-o hală din fosta fabrică de sucuri Pektirom din orașul Dej. Spațiul nou le-a permis să regândească linia de asamblare mai eficient astfel încât să reducă timpul de îmbuteliere și să îmbutelieze mai multe sticle.

Investiția inițială s-a ridicat la 150.000 de euro și Sergiu spune că nu se gândește că o vor recupera prea curând. Dar se declară mulțumit că încasările și cheltuielile se află în echilibru. Nu regretă decizia de a se întoarce în țară pentru a lansa Harvester, pentru că „în România se pot face lucruri, mai ales dacă vii cu un produs de nișă”.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul III, un proiect editorial realizt de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești din ediția 2018, îl poți cumpăra aici. Versiunea online a fost actualizată pe 14 august 2019 față de versiunea din print.