[24/7] Tort de Bezea

Miercuri dimineață, într-un bloc din centrul Bucureștiului, un zgomot zdravăn de metal care se învârte în castroane umple holul demisolului. Ușa deschisă duce într-un apartament unde halate albe se mișcă de colo colo: două femei lucrează la patru roboți de bucătărie care mixează un aluat alb-gălbui în boluri, o fată vorbește la telefon pentru o comandă nouă, un băiat face ture cu câte un tort în brațe până la mașina de afară și înapoi, o fată cu bonetă albă ornează un blat de bezea pus pe un cântar, iar în spatele ei e Simona, care termină și ea de ornat un tort. E unul dintre cele 20 de torturi care trebuie să fie livrate astăzi către clienți, iar Simona Crăciun, fondatoarea Tort de Bezea, vine aproape în fiecare zi în laborator să ajute, mai ales astăzi, când comenzile sunt multe și una dintre angajate e în concediu medical.

Curiozitatea de a face dulciuri a fost mereu acolo, de la patru ani, când Simona și fratele ei mai mare au amestecat făină cu apă, zahăr și ciocolată ca să-i facă un tort mamei. Sau din școala generală, când a învățat să facă singură pandișpan. Spune că n-a avut momente în care să stea la masă și să sufle în tort, pentru că a fost adoptată la 14 ani, dar știe că pentru mulți bezeaua e gustul copilăriei și crede că, pe de o parte, poate a vrut să construiască gustul ăsta în viața oamenilor.

Tot singură a învățat să facă torturi de bezea în anul II de facultate. Îi plăcea să experimenteze și le făcea pentru prieteni, iar prietenii plăteau pentru ele. Se trezea dimineața la cinci, făcea tortul și îl orna, mergea la cursuri la ASE, apoi la job la o agenție imobiliară, iar seara îl livra. Torturile le fotografia și le posta pe Facebook, și așa primea mai multe comenzi.

A renunțat la imobiliare pentru că simțea că are nevoie de ceva mai creativ. Așa a început să caute un spațiu în care să poată face mai multe torturi. Nu se gândea că putea trăi din asta, dar a vrut să încerce. Când a găsit un fost garaj undeva în zona Dorobanți, un spațiu de 20 de metri pătrați, a împrumutat 3.000 de euro de la mama fostului ei prieten, l-a închiriat, l-a amenajat și a cumpărat un cuptor. Așa a putut să gătească prima ei comandă mare: prăjituri din bezea pentru o nuntă cu 250 de invitați. Făcea trei-patru torturi pe zi și tot ea le livra, făcea singură și contabilitate și logistică și promovare și comunicare cu clienții.

„Ideea de început a fost să oferim o alternativă la produsele clasice de cofetărie”, spune Simona, astăzi în vârstă de 26 de ani. „Să aibă mai puțin zahăr, să aibă mai multe fructe, să nu folosească niciun fel de conservant, să fie pregătite și livrate și consumate în aceeași zi.”

Comenzile creșteau și a început să lucreze și cu restaurante și companii. Livrând torturi în borcane pentru restaurantul Carul cu Bere, a aflat de la cofetăreasa de acolo că fiica ei de 20 de ani își căuta de lucru, iar Simona mai avea nevoie de oameni și a chemat-o la un interviu. Dana a fost reticentă la început pentru că nu credea că o fată cu doar trei ani mai mare îi poate plăti un salariu, dar și pentru că nu știa să facă tort de bezea. Simona i-a spus că o să învețe împreună și că o să crească, atât ele cât și idee în care crede atât de mult. Dana a acceptat, iar în noiembrie 2016 a început să muncească pe 2.000 de lei net. Acum câștigă 2.800. „Simona a avut foarte multă răbdare cu mine”, spune astăzi, când a ajuns să fie cea care le învață pe angajatele noi cum se face bezeaua.

Danei i-au urmat în echipă Mirela și Daniela, tot la făcut torturi. Pe măsură ce afacerea a crescut – de la 30.000 de euro în primul an la 180.000 de euro în 2018 – prioritară a fost plata la timp a salariilor, pe care Simona le pornește de fiecare dată de la 2.000 de lei net. De la început a creat un mediu în care angajatele să se simtă bine și să știe că pot primi ajutor când au probleme. Când Mirela a trecut printr-o operație la picior, Simona i-a plătit recuperarea din veniturile firmei. Când le rămân torturi după ce mai fac experimente, le donează unor centre de plasament sau altor comunități din București.

Simonei i se pare natural să dea înapoi ajutorul pe care l-a primit când era mai mică. „N-a fost un efort, niciodată nu l-am simțit ca pe un efort peste mână, și sunt conștientă că (nimic din ce am acum) nu se putea întâmpla dacă nu eram adoptată, luată dintr-un mediu și dusă la una dintre cele mai bune școli din București. Să nu trebuiască să mă gândesc că mâine nu am ce să mănânc. Mi s-au luat o groază de griji dintr-o dată și puteam să fiu tot ce-mi doream eu să fiu.”

În 2017 a mutat laboratorul într-un spațiu nou, iar în 2019 a deschis și o cofetărie pe strada Roma, la cinci minute de laborator. A fost o provocare să construiască de la zero un spațiu comercial – de la relația cu arhitecții, la cumpărat mobilă și gresie – dar și un moment de învățare. Aici clienții vin să testeze produsele, să facă comenzi sau să mănânce prăjituri, iar părinții și copiii vin la evenimentele de weekend numite Fabrica de Nori, unde oricine își poate face un tort personalizat de bezea.

Tot în 2019, Simona a început cursurile la Aspire Academy, un program de leadership și antreprenoriat cu traineri și profesori de la Harvard și Stanford. A aplicat pentru că simțea că Tort de Bezea trece printr-o transformare, că devine „o companie care are proceduri, în care lumea e responsabilă de diferite activități, în care trebuie să faci management”, spune Simona. „Eu n-am avut o poziție de manager, în care să știu ce să vorbesc cu oamenii, cum să-i motivez.” Aici a învățat design thinking și strategie și a auzit pentru prima dată de antreprenoriat social, de la un curs cu Corina Murafa, Country Director Ashoka Romania. A început să se gândească cum poate să crească impactul în viața angajatelor ei, cum poate găsi soluții sustenabile și nu doar finanțări sau donații. Se gândește la traininguri de dezvoltare personală sau de soft skills, neglijate de obicei în industria de cofetărie-patiserie, sau la grupuri interne de suport în cazuri de abuz sau violență domestică. „Acum mă simt ca în perioada aia de început în care sunt foarte multe lucruri de care trebuie să am grijă și să le găsesc un făgaș. Poate antreprenoriatul social e pentru mine.”

Pe lună vând aproape două tone de tort, iar Simona ar vrea ca cifra de afaceri să crească la un milion de euro până în 2023 (aproximativ 400 de tone de tort). Spune că a trecut testul start-upului dacă după trei ani e tot în picioare. Crede că pe lângă faptul că fac un produs bun, chimia cu oamenii e foarte importantă. „Mi se pare că oamenii au un atașament emoțional față de noi. Ne caută, ne scriu foarte mulți să ne spună cât de bucuroși sunt că au descoperit produsele noastre, cât de mult se bucură că suntem atât de drăguți cu ei. Lucruri care contează mult și pentru noi, că ne dăm seama că de asta facem asta și astăzi, și mâine și poimâine.”

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul V, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești din ediția 2019, îl poți cumpăra aici.