Ce ai învățat de la părinții tăi despre bani?

Sunt Georgiana Ilie și azi o să-ți povestesc despre unul dintre lucrurile care mă obsedează de ceva vreme: ce știu despre bani și cât știu alții mai mult decât mine. 

În ultimele luni mi-am întrebat mai mulți prieteni ce au învățat de la părinții lor despre bani. Am simțit dintotdeauna că am pornit cu un handicap în viață pentru că vin dintr-o familie care de cele mai multe ori nu avea bani și când avea, îi spărgea instantaneu – mama se ghida după principiul „o dată trăiesc, deci să mergem la restaurant să mâncăm friptură cu cartofi prăjiți”. A făcut împrumut ca să facă nuntă cu al doilea soț și apoi nu l-a putut plăti și a pierdut apartamentul de două camere în care stăteam în Mangalia. În care ajunsesem după ce făcuse un schimb atât de păgubos încât dăduse un apartament cu trei camere din centru pe cel de două camere de la periferie. Tot timpul vorbea despre scheme de îmbogățire – desigur, a jucat și la Caritas, un joc piramidal de la începutul anilor ’90 care promitea câștiguri de opt ori mai mari decât suma depusă, în câteva săptămâni, când deja nu mai scotea nimeni niciun ban – și nu a economisit niciodată vreun leu. Nici nu a avut șansa să schimbe asta pentru că a murit tânără, la 46 de ani. Nu știu dacă ar fi făcut-o, dar vreau să cred că o economie mai bună și mai stabilă ar fi ajutat-o să fie mai responsabilă cu banii.

Ce am învățat eu de la ea? Să nu mă împrumut niciodată – nu am făcut și nu o să fac credit în viața mea, deși știu că e ceva irațional și că probabil aș putea plăti ratele alea –, dar și să nu am niciun plan pe termen lung, financiar sau de orice altă natură. Am învățat greu să-mi plătesc facturile la timp. Abia acum câțiva ani mi-am făcut un buget în care să văd câte cheltuieli fixe am, cât ar trebui să cheltuiesc pe mâncare și că dacă vreau vacanță de o săptămână în Italia trebuie să economisesc înainte, nu să rămân fără bani la întoarcere. Abia anul acesta (am 39 de ani) am început să alimentez constant un cont de economii, deși știu de 15 ani că nu va mai exista sistem de pensii când (dacă) mă voi pensiona eu și ar trebui să fiu pregătită.

Așa că am vrut să știu: prietenii mei care întotdeauna mi s-au părut mai stăpâni pe viața și finanțele lor, mai adulți decât mine, cum au ajuns așa? Ce au învățat ei de la propriii părinți? Sincer, îmi imaginam niște povești despre conversații între ei și părinții lor, la masa din sufragerie, despre cum să pui deoparte 10% încă de la primul salariu sau despre cum să nu cheltuiești mai mult decât câștigi. Ca-n filme. Întrebarea asta a fost însă scânteia unor discuții pe care nu le-am avut niciodată despre lucrurile care contează pentru noi. Făcând un breakdown al cheltuielilor de familie dintr-o lună, o prietenă a menționat de mai multe ori asigurările academice ale copiilor ei, pe care ea și soțul ei le plătesc conștiincioși, chiar dacă renunță la alte lucruri. „Că dacă se întâmplă ceva cu mine, să nu rămână fără nimic, cum am rămas eu după ai mei.” Altă prietenă a vorbit despre cum ea și sora ei au comportamente financiare complet opuse: una ia aceleași decizii ca mama lor, cheltuind ce nu are, cealaltă ia exact deciziile contrare, economisind tot ce câștigă. Alții au vorbit despre cum aleg să-și cheltuiască banii – pentru unii sunt copiii, pentru alții, călătoriile, pentru alții, economiile. Oricum am pus întrebarea – Ce știi despre bani? Ce faci cu banii? Cum iei decizii despre bani cu partenerul? – am primit înapoi povești intime și revelatoare.

Pentru că banii nu sunt doar un mijloc de a obține ce vrem. Felul în care îi cheltuim este legat profund de valorile care ne-au făcut cine suntem și care ne ghidează viitorul, ceea ce înseamnă de fapt că avem o relație instinctuală, negândită, cu ei. Fie că facem exact ca părinții noștri, fie că facem exact invers ca ei, ambele comportamente sunt o formă de imitare, nu ceva rațional. Dacă vrem să rupem cercul acesta vicios și să controlăm noi banii, nu invers, trebuie să discutăm deschis despre cum luăm decizii, ca să ne înțelegem comportamentele, să învățăm unii de la alții, să împărtășim ce știm ca să construim o cultură financiară mai sănătoasă. Faptul că nu discutăm despre bani decât când ajungem în situații dificile – și atunci cu jenă, cu tabuuri, cu teama că vom fi judecați – nu ne ajută să învățăm să-i stăpânim mai bine.

Așa că am început să caut cum se discută despre bani în culturi mai deschise – și, dacă se poate, într-un mod practic. În aceste trei materiale sunt idei pe care le-am pus deja în practică. Scopul lor principal e să te ajute să-ți controlezi comportamentul irațional – pentru că e minunat să știi că trebuie să economisești 10-20-30% din ce câștigi (sunt școli de gândire diferite și aici), dar știutul ăsta nu valorează nimic dacă la finalul lunii nu ai pus deoparte acei bani.

1. Cel mai simplu buget. O familie cu șase copii (făcuți în opt ani, intenționat) împărtășește cea mai simplă metodă de a-ți ține sub control impulsurile cheltuitoare. Tot această mamă, cu mai multe sfaturi practice despre cum să-ți gândești banii (de la minutul 8 încolo).

Tot ei, despre cum să folosești conturi bancare diferite pentru cheltuieli diferite.

2. Ce greșeli faci ca începător într-ale bugetării (prea multă ambiție strică la început).

3. Ajută sau nu să citești jurnalele financiare ale altora? (la noi, Vice și Inoza au frecvent astfel de conținut).

Acum, întrebarea mea e: ce anume ai vrea tu să știi despre bani? Ai vrea să împărtășești experiențele tale cu alții? Ai vrea să citești despre cum iau alții decizii despre bani? Scrie-mi la jo@decatorevista.ro și poate facem împreună mai mult.

Acest articol a fost publicat în unu:unu, newsletterul DoR trimis lunar începând cu mai 2019 în care reporterii povestesc despre obsesiile lor. În 2020, conversația se mută aici, în spațiul dedicat comunității de susținători.