Bucureşteanul: Anca cu flori

Buchetele și aranjamentele florale ale Ancăi Tănase încep cu un drum la piața George Coșbuc. De acolo se aprovizionează cu flori și tot soiul de materiale – burete în care fixează aranjamentele, „crăcei” pe care îi lipește cu un mastic de vasele plate pentru a fixa buretele, rafie pentru a lega florile, conservant și fixativ pentru flori. Nu-și face o listă, are în cap imaginea ornamentului. Face câteva ture printre flori, le atinge, le miroase și le alege atent pentru că nu vrea să fie uscate. Cu brațele pline, se întoarce acasă, unde are atelierul.

Anca are 34 de ani și de când se știe creează lucruri. În copilărie, făcea tablouri din mălai și cafea, lipite cu aracet, sau fluturi din scoici. Florile au apărut pe neașteptate în viața ei. Era în anul III la Litere, dar traducerile și profesoratul nu o încântau; nu știa exact ce urma să facă în viitor, dar știa că se pricepe „la făcut lucruri cu mâinile”. Când își căuta un loc de muncă, un prieten i-a recomandat să meargă pe Șoseaua Pantelimon, că „e ceva de ea acolo”. Cu CV-ul în mână, îmbrăcată în fustă neagră până la genunchi și pantofi cu toc mic, a ajuns în fața unei florării. Ancăi nu-i trecuse nicio clipă prin cap opțiunea. „Uhm, florăreasă?! C’mon.”

Nu era însă o florărie oarecare: peste tot erau aranjamente și ghivece cu flori, pe pereți erau tablouri din plante uscate, era și un fluture mare din frunze de magnolie uscate, vișinii, și Craspedia, și mirosea a pământ reavăn. Veneau mulți clienți străini, iar ea cum știa limbi străine a rămas cu ideea că se va ocupa de ei. Dar în două luni învățase deja denumirile științifice ale florilor și prinsese multe despre design.

Designul floral nu se rezumă doar la flori, spune Anca. Contează și vasul și materialul din care e făcut,culorile din ambient sau evenimentul. Contează și clienții, pe care îi împarte în două categorii: cei care vin cu poza și spun „asta vreau!” și cei care o lasă pe ea să creeze. „Trebuie să știi ce e cu ei, ce le place, cum vorbesc. Te duci după ei în Vama Veche sau la un castel? Intru puțin în viața lor.”

Așa găsește ea farmecul florilor.

După doi ani la florărie, în 2005, Anca și-a întemeiat propria afacere. Primele flori le-a cumpărat din Brașov, unde-a găsit un furnizor care dădea factură, cu 200 de lei împrumutați. Atelierul era în garsoniera în care locuia cu soțul ei, astfel că în zilele cele mai aglomerate, de 1 și 8 martie, au fost nevoiți să doarmă pe la vecini pentru că aveau flori peste tot: pe canapea, în bucătărie, în cadă.

„E epuizant, dar frumos”, spune ea. „E genul de business în care ai luni pline de plictiseală sau luni în care nu apuci să dormi două ore pe noapte. Nu știi la ce să te aștepți.”

Clientela era formată în principal din prieteni, care lucrau în corporații și comandau direct, la telefon. Dar odată cu criza, acum trei ani, comenzile au început să scadă. A fost un punct de cotitură, dar Anca a decis să continue cu florile.

A trecut afacerea în online, în florăria virtuală floriladomiciliu.ro. Zilnic are între cinci și 10 comenzi; pentru cele din București, Anca face buchetele sau aranjamentele și le livrează personal, iar cele din alte orașe sunt preluate de florăriile locale cu care ea colaborează. Pe site pot comanda și persoane din străinătate care vor să dăruiască flori familiei sau cunoștințelor din țară. Ancăi îi place asta pentru că devine părtașă la poveștile lor. Cum a fost când un bărbat care era în Germania a vrut să umple cu flori salonul de spital al soției sale, care tocmai născuse, așa că Ana a trimis la Iași, unde era spitalul, 1.200 de trandafiri.

Zilnic face două drumuri la piață, înainte de prânz și după-amiaza. Odată ajunsă cu florile proaspete în atelier, taie tulpinile cu cleștii pentru flori, scapă de spinii tradafirilor cu ajutorul curățătoarelor speciale și fixează mușchiulde pământ cu ace. Înainte să fie gata, învârte de câteva ori aranjamentul să verifice că sunt armonizate curburile florilor, apoi trece la următorul.

Afacerea online are și dezavantaje: produsele sunt standardizate și Anca simte că nu mai e vorba în totalitate despre design. Ca să-și pună la treabă creativitatea, vrea să înceapă din toamnă niște ateliere în care să le arate oamenilor cum pot să transforme o cutie de bijuterii sau niște ghete într-un vas original pentru flori și să le vorbească despre influența florilor asupra psihicului uman. A văzut că oamenii caută să fie cât mai sănătoși și să recicleze și se gândește că va prinde bine inițiativa.

Între timp, își mai îndreaptă creativitatea și către „picele” ei, cum le alintă pe cele două fiice, Sofia, de șase ani și Maia, de patru, cu care lucrează de zor la un castel din cutii de carton și suluri de la hârtia igienică.

De flori a încercat de câteva ori să se despartă, dar o surprind mereu. „Când zic gata, nu mai am ce să fac, dau de câte o floare și zic, băi, totuși nu e chiar gata.” Și așa se întoarce de fiecare dată la ele, continând să fie „Anca cu flori”, așa cum e trecută în agenda de contacte a clienților săi. ●

Acest text a fost scris în cadrul Şcolii de Vară DoR, în care opt tineri au învățat tehnici de jurnalism narativ.

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.