Bucureşteanul: Copilul cu magie din Centrul Vechi

Hagi Lăcătuș are 14 ani, vinde flori și face trucuri cu cărți în Centrul Vechi, ca să-și ajute familia. 

În Centrul Vechi, pe Hagi îl știe toată lumea: clienți, barmani, chelneri. Poartă mereu haine curate și e politicos. Râde mult, nu minte și nu cerșește. Vorbește maghiară pentru că a stat doi ani în Ungaria și știe puțină germană, pe care a învățat-o la școală. E printre primii copii care a vândut flori în Centrul Vechi și singurul care face trucuri cu cărți.

Hagi are 14 ani, dar arată ca un copil de 8-9 ani, slab, mărunțel și cu coatele julite de la căzăturile cu bicicleta, un BMX albastru pe care și l-a cumpărat din banii lui. E așa mic de statură încât nu trece în înălțime de tejgheaua barului. În timpul săptămânii merge la școală dimineața, își face temele după masă și seara vine în Centrul Vechi. În buzunare are mereu două pachete de cărți.

„La câte trucuri știu, am și visuri cu cărți”, spune el.

Învață repede mișcările și memorează ordinea cărților, culorile și felul în care trebuie să le amestece. Știe câteva trucuri pe care le-a învățat de la Barbu, un magician pe care l-a cunoscut în Centru.

Face trucuri cu cărți în Atelierul Mecanic și în Niște Domni și Fii, pentru că aici îi place lui să stea. Dacă face rost însă de încă un costum, o să poată intra și în alte două baruri. Vechiul lui costum negru pe care-l purta când vindea flori i-a rămas mic. Felul în care arată e foarte important pentru succesul lui. Mama lui îi clătește uneori hainele cu Coccolino ca să creadă oamenii că s-a dat cu parfum. Lui i-ar plăcea să-și găsească o uniformă și să fie un personaj, poate un Joker.

Hagi face câteva trucuri în 5-10 minute. Râde, închide ochii, se întoarce cu spatele, te lasă pe tine să bați cărțile, să le amesteci, să le arăți prietenilor, orice numai să crezi că-i o magie, o iluzie, și nu un truc. După ce trece pe la două, trei mese are în buzunar cam 10 lei. Cele 15 pâini de care are nevoie familia lui în fiecare zi costă mai mult de atât. Din banii pe care-i câștigă își păstrează și el bani de buzunar sau își cumpără pachete noi de cărți de joc.

Hagi s-a născut pe drum, pe 9 septembrie, în Târgu Mureș. Tatăl lui i-a tăiat cordonul ombilical cu un briceag, povestește mama. I-au pus numele Hagi, pentru că voiau să-l facă fotbalist.

Familia lui a venit în București când el avea 9 ani, după ce le-a ars casa din Târgu Mureș din cauza unui scurt circuit. Au venit pentru a cere o audiență președintelui țării și au făcut grevă în fața Palatului Cotroceni. Au rămas în oraș și au trăit din ajutoarele unor asociații. Doi ani au stat într-o casă abandonată de lângă Sfânta Vineri. Atunci s-a apucat prima dată Hagi de comerțul cu trandafiri. O fată l-a rugat să vândă flori pentru ea cu 2,5 lei bucata. El le vindea mai departe cu 5.

Din august, Hagi și aproape toți frații lui (are nouă în total) locuiesc într-o dependință cu două camere de pe lângă Unirii, cu acordul proprietarei. N-au apă curentă, căldură și nici gaze. Mâncarea o gătesc pe un reșou așezat în hol pe o ladă de plastic, iar baie fac în lighean. Toaleta e improvizată într-o aripă a clădirii abandonate de lângă casa lor, unde nu e lumină.

Într-una din camere, în care dorm Hagi, mama și cinci frați ai lui, copiii încearcă să-ți atragă atenția cu ceva, fie cu un dinte lipsă, fie cu un desen, o bărcuță din hârtie sau o scrisoare pe care ți-o strecoară în mână. Toate lucrurile sunt împăturite și așezate la locul lor. Tavanul e acoperit cu o folie de celofan și scotch ca să păstreze căldura în cameră. La fel sunt izolate și ferestrele și ușa. Au o masă mică pe care o folosesc drept scaun. O cutie de carton, pe care o folosesc drept masă.

Mama lui Hagi lucrează ca femeie de serviciu într-o scară de bloc. Soțul ei e violent și vine acasă doar când rămâne fără bani. Cu tot cu alocația celor șase copii care merg la școală, familia se întreține cu 500 de lei pe lună.

Magii, Hagi spune că face în Centru de vreo trei luni. Încă mai exersează primul truc pe care l-a învățat de la un prieten pe care l-a cunoscut tot pe străzile de pe aici. E un truc în care alegi o carte din pachet, o pui la loc, el amestecă cărțile și după a treia încercare o să ții iar în mână cartea pe care ai ales-o prima oară.

„Dacă e să rămân acasă”, spune Hagi „nu cred că m-aș simți mai bine decât să ies în centru. Sunt cel puțin 100 de persoane care sunt mai apropiate de mine și atâția oameni pe care-i știu”.

Când lucrează, e convingător, are argumente, răspunde repede. În barurile în care face magie cu cărți, chelnerii se poartă frumos cu el, îl lasă să intre pe internet sau să se uite la televizor. În zilele proaste câștigă 10-15 lei pe seară, iar în cele „norocoase” cam 50-60 de lei.

„Să zicem că dacă în seara asta fac 50 de lei și am două pachete la mine, cu siguranță o să fac trucuri în care o să rup cărți, și dacă fac 10, cu siguranță va trebui să-mi cumpăr alt pachet”, spune el.

Sunt și zile în care ar prefera să stea acasă. Vine, totuși, în Centrul Vechi, dar atunci nu-i ies trucurile, scapă cărțile pe jos și nu face bani.

Iarna lucrează de pe la 7-8 seara până pe la miezul nopții. Se trezește aproape în fiecare zi la 6:30 pentru a merge la școală. Pentru că a pierdut doi ani, Hagi e într-a VI-a în loc de a VIII-a. Cea mai mare supărare a lui e că la școala unde e acum copiii râd de el, îi umblă-n ghiozdan și îi fură pachetul, îl bat sau îl pârăsc la profesori pentru lucruri pe care nu le face. Ar vrea să se mute la Liceul Nicolae Tonitza ca să deseneze mai mult sau în Dinu Lipatti, ca să cânte. La ultima oră de muzică, Hagi a cântat pentru prima oară în clasa în care învață de aproape un an. Spune că profesoara a fost atât de impresionată, încât l-a pus să cânte toată ora numai colinde și l-a chemat în corul școlii.

Hagi și-a cunoscut aproape toți prietenii în Centrul Vechi. Alina Dumitriu, care conduce un ONG, l-a botezat acum doi ani după ce i-a aflat povestea la o terasă. Când merge la ea în vizită, Hagi se joacă pe tabletă sau se uită la televizor cu fiica Alinei, care-i de-o seamă cu el.

Hagi e în grija multor oameni. Printre ei se numără și cei de la Asociația Carusel care-i mai ajută familia cu haine și mâncare. Se întâlnește aproape în fiecare sâmbătă cu ei și participă la ateliere de desen, pictură, improvizație sau dicție. Încă nu știe ce-i place să facă mai mult: să cânte, să deseneze sau să facă magii. Ar vrea să le facă pe toate.

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.