Bucureșteanul: Hip Hop de Ferentari

În București, hip hopul venea de obicei din Pantelimonul care petrece toată noaptea, din Colentina unde s-ar interzice și aspirina, din Berceni Progresul unde timpul trece, dar nu ia cu el stresul. Mai nou răsare și din Ferentari.

Strada Sfinților din București vibrează în ritm de hip hop și dubstep de fiecare dată când ușa de la For Friends Bar se deschide. E 5 după-amiaza și înăuntru abia dacă îl mai vezi de fum pe băiatul blond care instalează și testează trei microfoane. Vreo 50 de tineri, majoritatea adolescenți, beau bere, fac cerculețe din fum și fredonează fiecare vers care bubuie în boxe: „E mai ușor când ai talent și-l practici”, „În cinci ani de Specii, de stat în afara legii, / Am driblat ca Belodedici și am scris ca Patapievici”.

În fața clubului, publicul fumează la aer. Doi băieți cu șepci cu cozoroace late se pozează cu telefonul și postează fotografia pe pagina de Facebook Hip-Hop Ferentari cu mesajul „Noi am ajuns la concert, te așteptăm și pe tine”. Semnează DeeZee și Phnt, adică Marius Manea și Cornel Manolache, doi foști colegi de generală care ziua lucrează la McDonald’s și noaptea scriu versuri. E al doilea concert pe care îl au în For Friends Bar, dar sâmbăta asta parcă e cu emoții mai multe, pentru că al treilea membru al trupei, pSk (Alexandru Țap), n-a putut să se învoiască de la firma de livrat pizza unde lucrează.

Hip-Hop Ferentari a apărut în septembrie 2013, după ce trei vecini și foști colegi din școala 130, o generală aflată la câteva străduțe de Calea Ferentari, s-au hotărât să-și facă o trupă. DeeZee și pSk se cunoșteau de multă vreme din cartier, erau de vârste apropiate – 24 și 25 de ani – și cântaseră deja pe cont propriu. Despre Phnt, care e cu cinci ani mai mic, auziseră de prin cartier că scrie poezii. S-au gândit că s-ar pricepe și la rap și după ce l-au învățat să cânte, nu să recite, l-au primit în formație pentru că le-a dovedit că e serios.

Phnt și DeeZee intră înapoi în barul tot mai plin și-și spun șoptit unul celuilalt „Nu credeam că o să vină atâta lume”, „Acum încep să am emoții”. Organizatorul concertului anunță: „Nu se cântă doar rap, nu suntem doar underground. Se bagă și dubstep și R&B. Dacă are cineva ceva de comentat, să plece acasă”. DeeZee țopăie câțiva pași spre ieșire, apoi se întoarce spre Phnt care își frânge mâinile pe care poartă brățări împletite de prietena lui cu inițialele Hip-Hop Ferentari. O să cânte primii de data asta; la alte concerte, când au rămas ultimii, unii dintre ceilalți rapperi au plecat acasă cu tot cu tovarășii lor și n-au rămas să-i susțină.

E 17:30 și boxele bubuie: „Doi-zece, suntem toți aici? Mike-urile sunt bune!”. Phnt îl strânge în brațe pe DeeZee și se țin așa cinci secunde. Apoi se bat zgomotos și apăsat pe spate și țâșnesc cu pași fermi spre microfoane ca doi luptători care intră în ring.

„O mână sus pentru Ferentaaaari!”, strigă organizatorul și publicul se apropie cu mâinile în aer. DeeZee și Phnt se agață de microfoane și aruncă versurile apăsat, cu furie: „2014 și aici se face artă! 2014 punem Ferentari pe hartă”, „porți șapcă de rapper, dar asculți manele”, „am ieșit de sub pământ să-ți întunecăm calea”.

Câteva voci din club scandează gros „Ferentari!Ferentari!” și brusc vocea lui Phnt, un pic răgușită la prima piesă, devine mai puternică și mai strigată. De obicei au emoții înainte să intre pe scenă, dar când încep să cânte nu-și mai dau seama cum trece timpul. La primele concerte au fost terminați, abia dacă-și mai aminteau versurile, se susțineau cum puteau când uita vreunul dintre ei o strofă. Li se părea că toată lumea a venit să-i vadă de curiozitate pe cocalarii din Ferentari. Acum, după un an de activitate, cu un pic peste 2000 de like-uri pe Facebook, videoclipuri filmate cu o cameră de împrumut în cartier și peste 20 de piese lansate pe YouTube, sunt mulțumiți de cum au evoluat, având în vedere că tot ce-au construit s-a întâmplat cu bani de acasă, nopți nedormite după ce ieșeau de la serviciu și zile de concediu când aveau concerte.

Vecinii din cartier deja îi întreabă cât iau pe un concert sau de ce mai lucrează încă la McDonald’s dacă le merge bine cu muzica. Lui pSk i s-a întâmplat de câteva ori să livreze pizza și clienții să-i spună „Pe tine te știu! Te-am ascultat pe net!”. Le explică tuturor că dacă n-ar lucra, nu și-ar permite să facă ce le place cu adevărat. Planul e să demonstreze că și în Ferentari se face hip hop, că în cartierul ăsta mai găsești și altceva în afară de droguri, pești, gunoaie, razii pe Zețari.

De-asta și-au și ales numele Hip-Hop Ferentari (HHF): pentru că e controversat și pentru că nimeni nu se gândește de obicei la hip hop când aude de zona asta a Bucureștiului. Cartierul nu e neapărat un motiv de mândrie, dar e realitatea în care au crescut, cu poliție care te legitimează fără să fi făcut nimic, „ură de rasă” și toți banii de colind strânși pentru o casetă cu Paraziții. Le place să spună că Ferentari e Bronxul Bucureștiului și că hip hopul adevărat se naște din sărăcie. Au înregistrat 18 piese acasă la pSk cu o pereche de căști cu microfon de calculator cumpărate cu patru lei din târg. Și le-au masterizat singuri cu tutoriale de pe net, mai distorsionat, mai cu zgomot de mașini pe fundal. Știu că sunetul nu e perfect, dar nu le e rușine. Așa e la început, faci ce poți cu ce ai. Dai microfonul din mână în mână dacă e nevoie. Important e mesajul, și să ajungă la urechile cui vrea și poate să înțeleagă. Pe net unii îi fac cocalari, alții le mulțumesc că dau o față Ferentariului. Nu se descurajează, chiar dacă se mai enervează, e loc pentru toată lumea.

Numele de scenă au fiecare câte o explicație: DeeZee, pentru că Marius simțe că amețeala îl reprezintă, pSk pentru că Alexandru a avut odată accident cu scooterul și a aterizat în picioare ca o pisică și Phnt de la Phantom pentru că lui Cornel îi aduce aminte de perioada când nu însemna nimic în muzică și i s-a dat o șansă. Fiecare își scrie versurile pe cont propriu, bazându-se pe experiențe reale, apoi se consultă și mai fac mici reglaje. Cel mai mare impact l-au avut cu Îngeri pierduți, o piesă scrisă de DeeZee despre o fostă prietenă care a avortat fără să-i spună, dar și cu AntiManele și Nu te mai pot ierta, o piesă scrisă de Phnt despre tatăl lui. Uneori piesele pur și simplu ies. Așa s-a întâmplat cu Caracter de Critici, pe care Phnt a scris-o cum s-a trezit din somn, a înregistrat-o într-un sfert de oră și apoi a plecat la muncă. Au stiluri diferite, DeeZee e mai implicat social și se gândește să scrie o piesă care să îndemne la donat sânge (el e donator din 2011), lui pSk îi plac mai mult negativele cu pian, pe când lui Phnt le preferă pe cele cu viori și amintește de multe ori de dragoste în versuri („Am suferit ca orice om după o fată/Mi-a zis că ține la mine, dar ea era cu altu’ dezbrăcată”). Le plac aceiași rapperi –Cedry2k, Dragonu, Raku, Omu Gnom. Ultimului i-au și trimis câteva piese ca să-i ceară o părere și le-a răspuns că e bine și că trebuie să scrie mai mult ca să avanseze.

I-ar ajuta mult un studio în care să înregistreze și să repete și pSk l-a convins cu greu pe tatăl lui să-l lase să amenajeze unul în debaraua de acasă cu cartoane de ouă pentru izolare fonică. Vor pune toți banii la comun pentru aparatură, așa cum au făcut și când și-au imprimat tricourile cu HipHopFerentari. Momentan folosesc beat-uri de împrumut și semnalează sursa pe YouTube, pentru care nu au drepturi de autor, dar până la anu’ vor să strângă bani (cam 100 de euro) ca să cumpere vreo 12 și să imprime un album.

DeeZee aproape mușcă din microfon și cântă cu privirea spre tavanul clubului: „O să iau criticile și o să îngrop temerile, zidindu-le ca Ana, făcând temelie”. Cere să i se dea microfonul mai tare, se învârte pe loc și respiră adânc înainte să se repeadă în ultima piesă. Publicul e tot mai aproape de el și de Phnt, cântă refrenele alături de ei și filmează cu telefoanele. După 12 minute de concert și patru piese, băieții își iau la revedere în timp ce câțiva din public scandează numele cartierului: „Punem Ferentari pe hartă, mă!”, le spune DeeZee. „Gălăgie pentru omul care urmează acum!”, adaugă Phnt.

Trec prin mulțime până în celălalt capăt al clubului, sar pe loc, scutură din mâini și din picioare ca să se descarce de toate emoțiile. Se îmbrățișează scurt și fug înapoi în primul rând să-i susțină pe ceilalți. ●

Bucureșteanul este o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală.