Bucureșteanul: Domnul administrator

10 martie a fost o zi importantă pentru Nicu Ioniță și asociația de proprietari unde e administrator.  A fost ziua pe care au așteptat-o patru ani.

În seara de 10 martie, Nicu Ioniță, un om scund și energic, cu ochi iuți și o mustață stufoasă sub care apare adesea un zâmbet bun, a intrat în cămăruța de la parterul blocului A2 de pe Bulevardul Basarabia, unde sunt birourile administratorului și președintelui asociației, după ce trecuse rapid pe acasă, să mănânce cu soția.  În birou mirosea înțepător a substanțe de curățenie, pe care el le împărțise cu o zi în urmă oamenilor de serviciu.

Și-a pus șapca pe un birou negru, lângă calculator și telefonul de plastic bej, s-a așezat și s-a gândit la ziua care se încheia. Fusese la bancă și făcuse ordine de plată pentru RADET, ca de multe alte ori. Rezolvase mici probleme ale asociației, ca în fiecare zi. Dar asistase și la montarea primelor schele pentru izolarea termică a blocurilor și ajutase la primele măsurători ale ferestrelor care urmează să fie înlocuite cu termopane, un moment pe care proprietarii apartamentelor din asociație îl așteptau de ani întregi.

Ioniță are 52 de ani și e, din 2010, administrator de blocuri. Mai întâi s-a angajat la firma de administrare a unui prieten. Apoi, în 2012, a făcut cursul de „administrator imobile” și, după trei ani la firma prietenului, s-a angajat la Asociația de proprietari din Bulevardul Basarabia – Bucovina. Are în administrare 13 blocuri: 12 în sectorul 2 și unul în sectorul 3. Poate să aibă grijă de toate pentru că, spre deosebire de alte asociații, unde administratorul e și casier și contabil, el e doar administrator.

E în București din 1979, când a venit de la Vasilați (o localitate aflată la 30 de kilometri de București), pentru că fusese repartizat să lucreze la Întreprinderea Mecanică Fină. S-a mutat în blocul de pe Bulevardul Muncii (acum Basarabia) zece ani mai târziu.

Blocurile asociației  – „rusești”, solide, de patru etaje – , au fost construite pe vremea lui Gheorghiu-Dej, între 1957 și 1959, la câțiva ani după Stadionul 23 august care era vizavi, pe bulevardul Muncii.

În spatele scaunului administratorului e un panou cu câteva zeci de chei, de la subsolurile și terasele tuturor blocurilor asociației. În dreapta panoului e un anunț scos la imprimantă: „Cei care ridică tonul nu înseamnă că au dreptate, de fapt ei duc lipsă de argumente. În acest birou nu se mai acceptă decât argumente. Președinte executiv”.

Clădirile sunt vechi și necesită reparații frecvente și, pentru că sunt locuite de mulți oameni în vârstă, administratorul crede că printre lucrurile pe care le are de făcut se numără și schimbarea mentalității unora dintre ei. Nu o dată s-a întâmplat să vrea să schimbe vreo țeavă spartă și să se găsească cineva care să se împotrivească. „Toți cred că cine vine vine să fure. Eu sunt foarte corect. Nu pot să fiu corupt. Am încercat să fiu corect și în sprijinul oamenilor. Am reușit mult, dar mai e mult de lucru.”

La început, fiecare dintre blocurile asociației a avut propriul cod fiscal. Apoi s-au unit și din punct de vedere fiscal și, în urmă cu patru ani, au început demersurile pentru ca blocurile să fie izolate prin anveloparea cu polistiren.

Ioniță, care locuiește într-unul din blocurile asociației, era pe atunci doar membru în comitetul executiv. Cum nu prea mergea la ședințe, președinta de atunci a avut rețineri să-l angajeze ca administrator. Dar a făcut-o la recomandarea vicepreședintelui – actualul președinte -, și lucrurile au mers bine. A reușit să-i câștige încrederea în doar o lună de zile.

Una din problemele lui sunt pisicile din subsoluri. Pentru că odată cu ele vin și paraziți, e nevoit să facă dezinsecție de 4-5 ori pe vară. „Sunt unii, «iubitori de animale», care țin mai mult la confortul animalelor decât al lor propriu”, spune el zâmbind. Spune că la Vasilați, unde are o casă, are trei câini de care are grijă, dar pe care nu îi lasă liberi. Aici, unii proprietari de boxe lasă pisicile să intre la subsol în holurile dintre boxe. Nu știe ce soluție ar trebui adoptată pentru problema pisicilor și a trimis un e-mail și celor de la ASPA pentru a cere un sfat, dar nu i s-a răspuns.

Un alt mic război dus pentru schimbare e rampa de acces montată la blocul A3, scara A, o obligație legală pentru orice clădire unde locuiesc oameni cu dizabilități locomotorii. După ce administratorul a încercat să plătească lucrarea cu fonduri de la „Protecția Socială” și a fost refuzat, a făcut rampa din banii asociației, lucru care i-a supărat pe unii dintre proprietari, mai ales că, spune Ioniță, persoana cu dificultăți de deplasare, „nu e bine văzută” în bloc. „Vin doi-trei și țipă… Eu sunt un om foarte calm”, spune el arătându-mi afișul scos la imprimantă. „Dar când m-am enervat aproape că nu mai țin cont de cuvinte”, spune el zâmbind. „N-am reușit să mă enervez așa de tare încât să-i înjur.”

Ioniță spune despre sine că e excesiv de sincer, lucru care nu-l ajută întotdeauna în relațiile cu oamenii. „Nevastă-mea se mai ia de mine că «nu puteai să minți și tu puțin?». Și ea ar vrea s-o mint câteodată.”

Programul de lucru, afișat pe ușa biroului de la parter este de trei ore dimineața și trei ore seara, de trei ori pe săptămână. Dar administratorul spune că rareori s-a întâmplat să nu stea peste program ca să asculte cererile sau reclamațiile unuia dintre proprietari. Iar cei 800 de lei cu care este plătit nu-l fac să-și dorească să rămână, mai ales că reparațiile și discuțiile par interminabile. Nu a găsit încă altceva de lucru, dar a dat „sfară în țară” că își caută.

Deocamdată, e ocupat cu supervizarea mult așteptatelor lucrări de izolare termică la primele blocuri, B1 și E1. Ioniță a bătut des drumul până la primărie pentru a se interesa de stadiul proiectului și, dintr-o serie de aproximativ 150 de blocuri, lucrările au început cu blocurile asociației Basarabia – Bucovina. „Mă gândesc că o fi fost și din cauză că am tot insistat eu… Bine, și blocurile fiind foarte vechi…”

Văzând schelele montate, oamenii din celelalte blocuri au devenit nerăbdători „Mă întreabă: «La noi când vin?» spune administratorul și zâmbește cu zâmbetul lui răbdător. ●

Bucureșteanul, o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală, este o rubrică susținută de prietenii de la Intercapital Invest și din donații strânse în cadrul proiectului Big Lunch. Poți citi despre alți bucureșteni în arhiva rubricii.