Rețeta Jamila

Când Geanina Staicu-Avram merge la supermarket, la dentist, la doctor sau la vot, zeci de oameni o opresc și o strigă „Jamila”. Vor să-i arate fotografii din telefoane cu rețete pe care le-au gătit mulțumită canalului ei de YouTube, Jamila Cuisine. De opt ani de când e vlogger culinar, până și mama ei îi spune Jamila, iar pe grupul de Facebook cu rețete pe care a strâns peste 600.000 de membri, fetele care postează își spun „jamiluțe”.

Pe YouTube are peste 1,2 milioane de abonați, iar în comentarii oamenii îi scriu că e parte din familia lor, că mulțumită ei au învățat să gătească, că rețetele ei le-au convins copiii să mănânce legume sau că și-au surprins iubitele cu torturi complicate. I-au scris că nu găseau drojdie când a izbucnit pandemia de coronavirus, iar ea le-a răspuns cu rețete de lipii și pâinici care mergeau și fără. Au supranumit-o „cea mai urmărită magiciană a bucătăriei din România”.

În cele două luni de izolare socială, mulți i-au spus Jamilei că rețetele ei au fost doza de normalitate de care aveau nevoie ca să nu se gândească la ce e afară. Verificau ce aveau în frigider și potriveau cu o rețetă de la ea. Unii își înfoliau telefoanele sau tabletele, ca să nu le murdărească când dădeau play.

Din ele auzeau mereu același lucru:

„Bună ziua, dragii mei, eu sunt Jamila. Bine ați venit în bucătăria mea!”.

---

În ultimele luni, feedul meu a fost plin de mulțumiri pentru Jamila, mai ales în preajma Paștelui, când rețetele ei video de cafea dalgona (un nes frecat cu mixerul, devenit trend pe TikTok și Instagram) și pască fără aluat au fost trending în YouTube, cu câteva sute de mii de vizionări fiecare.

În clipuri, Geanina se filmează în bucătăria familiei, cu ingredientele aranjate în castroane de sticlă transparentă, mixerul roșu, dulapurile albe suspendate, hota decorată cu cinci brioșe colorate și un suport care-i găzduiește cele două cărți de bucate pe care le-a publicat la editura Curtea Veche și care s-au vândut împreună în aproape 100.000 de exemplare.

În 6 minute, maximum 8, Jamila îți arată pas cu pas fiecare operațiune dintr-o rețetă, fără să presupună că ai mai făcut asta vreodată. Așa arată albușul separat de gălbenuș, așa arată untul la temperatura camerei, așa amesteci drojdia cu apă călduță, așa ar trebui să arate o perișoară, așa arată spuma de cafea instant, e tare și lucioasă și, dacă întoarcem castronul, nu cade.

Jamila e în bucătăria ta ca să-ți explice ce ai de făcut ca să-ți iasă, nu ca să-ți povestească despre relația ei cu mâncarea. Dacă intri pe site-ul ei, înainte de video, Geanina scrie despre saramura pe care bunica o făcea cu pui crescuți de ea și tăiați de bunicul. Găsești bucăți de intimitate dacă ai nevoie de ele, dar primești și rețeta standard, dacă nu te interesează cine gătește.

Estetic, îți inspiră poate o emisiune TV de gătit de acum 15 ani, cu muzică instrumentală pe fundal, un cadru static în care o vezi pe Geanina și afli ce rețetă va pregăti și un plan detaliu pentru a vedea ingredientele și pașii. Tăieturile sunt doar pentru a lăsa aluatul să crească sau cât stă un preparat la cuptor.

Canalul Jamilei e diferit de al celor câteva zeci de youtuberi români care au milioane de abonați, pe care-i atrag cu muzică nouă și tăieturi spectaculoase, provocări și colaborări și multe povești din intimitate. E singurul vlog culinar care concurează la trafic cu Selly și Bianca Adam, pe care-i urmăresc adolescenții, dar și cu giganți ca Gașca Zurli sau canalul Tralala cu cântece pentru copii.

Chiar dacă mâncărurile Jamilei cu sos pot părea din altă poveste decât 5Gang, în comentariile de pe YouTube cele două lumi se apropie prin sute de menționări ale versului „SOS în cantități industriale”. La o emisiune online în care cei doi vloggeri au vorbit despre efectul pandemiei asupra traficului lor, Selly a spus că bunica lui gătește deseori cu Jamila.

Geanina a râs: „Cred că mamaie are rețetele ei vechi din Oltenia, că și eu am o mamaie de acolo, dar mă bucur, îi mulțumesc mult”.

Jamila Cuisine e departe de producțiile de televiziune care fac din mâncare divertisment și din cei care gătesc, personaje. Și totuși, videoclipurile ei au audiențe care se întrec cu acestea. Canalul de YouTube al emisiunii Chefi la cuțite de la Antena 1 are puțin peste 300.000 de abonați. Dacă o ediție a emisiunii televizate strânge în minutul de maximă audiență până la 2 milioane de telespectatori și câteva sute de mii de vizionări pe YouTube, o rețetă de chec de-a Jamilei poate să adune, în timp, spre 7 milioane de vizualizări.

Ce vreau să spun e că Jamila e peste tot, chiar dacă n-ai auzit de ea.

Gătesc cu ea mame care nu știu ce să le mai pregătească copiilor, bunici care își răsfață nepoții cu dulciuri, bărbați care o aleg pe Jamila așa cum își aleg un telefon, după review-uri, femei din Delta Dunării care parcă n-au făcut niciodată cozonaci mai buni ca cei de când au descoperit-o, studenți, nevăzători, bloggeri, cofetari, musulmani care vor versiunea ei de „ruladă a sultanului” sau de tajine și care o iubesc pentru că mereu le urează „Eid moubarak” când încep postul, români din diaspora care tânjesc după langoși, dar și copii și adolescenți care vor să experimenteze cu primele lor rețete.

La început de aprilie, Paul Socol, un actor din Cluj, rezuma foarte bine pe Facebook efectul Jamila. Paul era exasperat de timpul petrecut în bucătăria proprie din cauza carantinei, dar în același timp recunoscător Jamilei, cu care îi ieșeau rețetele și cu care economisea sute de lei pe care nu-i mai dădea la restaurante.

„Numai Jamila, doar Jamila / Îți dă speranța să trăiești”, a scris Paul

---

Nu știam toate astea când mi-am întrebat colegii de redacție, comunitatea DoR și prietenii dacă gătesc cu Jamila și de ce vorbim toți despre ea.

Știam rețeta ei de brioșe cu afine pe care o încercasem, la recomandarea unei colege. Era o filmare în care i se vedeau doar mâinile și i se auzea vocea de profesoară de chimie care te ghidează calm printr-un experiment nou. Îmi imaginam că e „o tanti”, nu că avem amândouă 32 de ani și că suntem mame de doi copii, ai mei de doi și patru ani, ai ei de trei ani, respectiv șase luni.

Brioșele au fost bune, dar nu m-am întors la Jamila pentru că simțeam că n-am timp să mă uit la rețete filmate. În plus, n-am fost niciodată genul care să cântărească sau să măsoare, iar rețetele ei sunt foarte precise. Eu cam pun din ochi sau „cât cuprinde”, cum spunea străbunica mea, și improvizez mult. Jamila urmează cantitățile exacte chiar și la clătite, ca să nu le strice pe primele și să mai îngroașe sau să subțieze compoziția în funcție de ce se întâmplă în tigaie.

Mi-am dorit să înțeleg cum a ajuns Jamila în casele atâtor români. De ce este, așa cum mi-au spus câțiva dintre cei care gătesc cu ea săptămânal, „un dexonline cu rețete”, „un fel de Neti Sandu”, „Sanda Marin digitală” sau chiar „Maria Ciobanu a online-ului”.

Așa că timp de două săptămâni am gătit cu ea aproape zilnic, mi-am pozat mâncarea și am postat-o pe Instagram. Am văzut cum i-am virusat și pe alții să încerce bagheta franțuzească sau brioșele cu căpșune și m-am bucurat când mi-au trimis înapoi poze cu rezultatele.

Am intrat și pe grupul ei de Facebook, am postat și acolo și a fost miraculos să văd în comentarii cum se apucau și alții de covrigi de casă și-mi răspundeau cu versiunile lor în câteva ore. Era ca un joc în care eram băgați cu toții, închiși în bucătării în căutare de rețete, dar și de interacțiune. Am trimis poze cu pâine pe grupul de WhatsApp „La Familia” unde suntem eu, bunica, mătușa și mama.

Mâncarea ne unea în lipsa prezenței fizice.

Jamila a venit în viața mea într-un moment când mă săturasem să gătesc zilnic și mi-a adus un pic de gamification care au făcut izolarea și munca casnică mai suportabile.

---

Am frământat aluatul pentru baghetă franțuzească și l-am lăsat la crescut. Copiii au pus perne, pături și plușuri peste bila noastră de cocă și au dat ture în jurul ei întrebând de zeci de ori când e gata de uns cu unt. Între timp, i-am scris Jamilei pe Facebook că aș vrea să înțeleg cum a ajuns aici.

Amestecând în niște paste cremoase cu broccoli, am contactat-o și pe Instagram și mail și am ascultat puținele interviuri pe care Geanina le-a acordat până acum.

Geanina Staicu-Avram s-a născut ca și mine în 1987, în București. Își petrecea vacanțele la țară la bunica din Oltenia unde-i plăcea să le facă mâncare la pirostrii fratelui cu un an mai mic și verișoarelor. Bunicul ei lucra la Electroputere Craiova și le aducea eugenii, pufuleți și franzelă turcească. Cocoșii se tăiau maxim o dată pe săptămână, iar bunica le pregătea des pește. Geaninei îi plăcea să orneze salata boeuf cu tatăl ei și să povestească amândoi în timp ce pregăteau mesele de sărbători. Îi plăcea limba franceză și visa să fie profesoară.

A fost elevă la Școala Centrală, apoi a urmat Relații Internaționale în cadrul Facultății de Litere pentru că era la modă pe atunci. În studenție nu a gătit, dar s-a întors în bucătărie după ce, la 22 ani, și-a cunoscut viitorul soț pe un chat în limba franceză. Au vorbit online doi ani, el a venit în România să se vadă și, trei luni mai târziu, s-au căsătorit.

Geanina și-a vizitat soacra în Maroc și a descoperit că multe familii de acolo au propriul borcan cu un amestec de condimente care dă gustul „de acasă”. S-a întors în România cu mirodenii și cu zeci de cărți de bucate în limba franceză.

Avea 25 de ani și s-a gândit să-și facă un blog cu rețete marocane. L-a pornit pe BlogSpot și l-a numit „Jamila” pentru că așa-i spunea soacra ei când nu putea să-i pronunțe numele românesc. În arabă înseamnă „frumoasă”. A început să fotografieze fiecare pas al rețetelor împrumutate de la socri și își imagina că o vor citi rudele, colegele de liceu și facultate.

Soțul ei i-a propus să facă rețetele video pentru că nu mai făcea nimeni asta în România, iar Geanina a refuzat vehement.

„Am urât ideea de a mă arăta pe mine, îmi era groază de critici”, a spus într-un interviu la Canal 33. S-a lăsat până la urmă convinsă de el să-i filmeze mâinile și să includă subtitrări, pentru că nici nu voia să se audă. Găteau și filmau în bucătăria mamei ei din cartierul Giulești, cu oalele acesteia și o singură lumină din plafon. Geanina a fost surprinsă că, încă de la început, necunoscuți îi făceau sugestii de rețete și-i cereau detalii. Așa că au continuat și au reinvestit tot ce câștigau în lumini, camere și electrocasnice.

„Nu am șters nimic, prima rețetă este în continuare acolo”, a spus în același interviu acordat în mai 2020. După vreun an, a fost de acord să se înregistreze vorbind ca să-i ușureze montajul soțului, apoi după alți doi și-a întrebat comunitatea dacă ar vrea să o vadă.

Așa a început să-și arate fața rotundă, părul brunet și șorțulețele de bucătărie colorate. Mai toți cei care au intervievat-o pe Geanina i-au spus că vorbește foarte diferit față de Jamila. „Când fac rețete, vreau să fiu scurtă și la obiect”, a explicat zâmbind la TVR2 în emisiunea Rețeaua de Idoli. „Dacă vorbesc cum vorbesc eu de obicei, n-aș fi luată foarte în serios, vreau să fiu mai profesoară.”

---

Familia e pe primul loc în viața Geaninei. Diminețile ei sunt agitate, cu bebelușul care plânge că vrea la ea, cu fetița de trei ani care vrea să se joace, cu mic dejun și drăgăleli pentru că nu vrea să-și înceapă ziua fără să-și iubească copiii cât poate ea de mult. În primele lor săptămâni de bebelușeală, Geanina a suferit că a revenit după doar două săptămâni la filmări. I-a fost greu se se separe, dar știa că un vlogger nu intră în concediu de creștere a copilului. O pauză pentru Geanina ar fi însemnat sfârșitul Jamilei.

O dată la două zile, își duce dimineața copiii la mama ei, care stă la două minute distanță, și apoi își începe ziua de lucru. Răspunde la mailuri și la comentarii, face cumpărături, gătește, filmează (minim șase ore pentru o rețetă simplă), își spală vasele în echipă cu soțul. Sunt și multe nopți în care filmările se întind până la răsărit, mai ales la rețetele dificile. Dulciurile le dăruiește celor dragi, ca să nu stea cu tentația în casă. Fiecare zi de filmare aduce cu ea vina că nu e lângă copii, așa că apoi compensează cu joacă și comandat jucării online și petrecut timpul departe de telefon și laptop.

E femeia care tânjește după vremurile când mergea cu soțul ei la film „ca doi porumbei” și care adoră să râdă.

Când a taguit-o cineva la postarea actorului din Cluj cu „Numai Jamila, doar Jamila…”, a intrat și l-a întrebat „Și? Ai gătit?”. El i-a răspuns cu o poză cu un filé de somon la cuptor.

Geanina gustă glumele, dar nu-i plac răutățile. Și sunt câțiva comentatori îndârjiți, care apar la orice postare în care e lăudată și spun că Jamila face „tocănițe maro” sau care o critică pentru că se asociază cu branduri ca Delikat. Nu-i bagă în seama, iar în opt ani de vlogging, sunt doar două comentarii grele pe care Geanina nu le uită dar pe care nu vrea să le repete public, pentru că doreau răul ei sau familiei.

Căutările pe Google (iar Jamila a fost în 2019 în top 10 căutări pe Google în România), îți dau iluzia că mâncarea ei e ieftină, simplă și accesibilă. Dacă tu cauți ciorbe și ajungi la Jamila (care are 28 de rețete de supe și borș), poate nici nu știi că face și torturi complicate la care filmează 12 ore sau panna cotta. Dacă cauți „tort Jamila”, ai 31 de variante video care mai de care mai complicate, de la tort egiptean la Pădurea Neagră, Doboș sau Red Velvet.

Succesul Jamila Cuisine și creșterea ei constantă sunt paradoxale pentru influencerii de food care resping de peste zece ani „gospodinismul”, adică farfuriile clasice românești, oala cu ciorbă și tocănița maro. Inclusiv emisiunile culinare românești glumesc pe seama farfuriilor de „împinge tava” cu mărar presărat din belșug peste piure și bile de mămăligă lângă sarmalele asortate cu ardeiul iute poleit în staniol. Aici, farfuriile frumoase sunt farfuriile minimaliste, cu un mesaj și o identitate care transpare din cum se îmbină ingredientele, de unde vin și ce reprezintă. Farfuriile trebuie să spună povești despre cine suntem sau despre spațiile care ne inspiră. Nu e nimic glam la supa de zi cu zi.

Dar Geanina știe ce vor oamenii de la Jamila.

„Ei nu vor ca eu să vin cu penseta și cu panseluțe”, a spus la Rețeaua de idoli. Mâncarea Jamilei e utilă și bună, luminată bine de când a investit în reflectoare și camere video, dar nu e despre experiență. Rețeta e despre cum să-ți iasă, nu despre cum te face să te simți mâncarea respectivă. Geaninei nu-i place prea mult pe Instagram și nu vrea să trăiască cu totul online, așa că nu are impulsul de a fotografia ceva ce a gătit pentru cei dragi.

În dimineața în care am copt o tavă mare cu păstârnac, ardei, cartofi, roșii, țelină și dovlecei, am sunat oameni care gătesc cu Jamila. A fost ușor să-i găsesc pentru că, în orice mediu am întrebat, mai toată lumea avea o poveste cu rețetele ei. Viitoarea supă cremă de legume coapte se bătea în arome cu baghetele franțuzești de cu o seară în urmă.

Munceam de acasă, ca majoritatea dintre noi, dar după ce am început să gătesc cu Jamila, ceva s-a schimbat.

Copiii mei făceau „teren” cu mine. Alice avea întrebări despre munca mea și dincolo de a mă ajuta la spălat și tăiat legume sau la frământat, era curioasă ce aveau de spus și ceilalți despre Jamila. Victor gusta cubulețe de morcovi.

Colega mea Maria Bercea mi-a spus că a început să gătească cu Jamila când fiul ei Mihai se apropia de doi ani și putea mânca lucruri de adult. Și-a dat seama că nu avea în repertoriul familiei rețete de ciorbe, tocănițe, ostropel și alte clasice românești pe care copiii mici de obicei le apreciază. A aflat de Jamila de pe grupurile de mame și s-a abonat.

Nu s-ar numi nici fan, o exasperează noianul de castronașe în care stau ingredientele și faptul că Jamila nu gustă niciodată din mâncare, spre deosebire de Jamie Oliver care îți face poftă pentru că mănâncă cu toată fața și scoate zeci de onomatopee de plăcere. În același timp, Maria spune că-i place că e safe și nu o deranjează product placementul pentru condimente sau legume congelate. E ușor să faci un quiche cu Jamila și nu trebuie să ieși la cumpărături sau să cauți ceva rar, pentru că mai toți avem ouă, făină și niște legume la pungă.

De când e acasă, Maria i-a spus soțului ei să se uite la rețetele Jamilei și să-i facă sugestii de preparate, pentru că inclusiv alegerea felurilor de mâncare devine obositoare când trebuie să o faci aproape zilnic pentru toți ai casei. Într-o zi, a pregătit și el șnițele, inspirat și de Jamila.

Am blenduit supa și am sunat-o pe colega mea, Carla Lunguți, care mi-a spus că Jamila e în casa ei de cel puțin cinci ani, dar parcă dintotdeauna.

Carla are 25 de ani și nu știe cum a ajuns mama ei să facă tranziția de la revistele Practic în bucătărie la rețete video. Parcă nu mai știa cum se făcea o prăjitură, a căutat pe Google și pentru că i-a ieșit cu Jamila, de atunci caută mereu „prăjitură cu vișine Jamila”, „drob Jamila”.

„Bună ziua, dragii mei…” se împletește cu un alt tab în care mama Carlei ascultă muzică. Uneori, o dă pe pauză și se aude doar muzica până termină o etapă, apoi răsună din nou Jamila. Când Carla a propus să cumpere un cuptor cu microunde pentru bucătăria mică, mama ei a întrebat-o uimită: „Și laptopul?”. Jamila e deja parte din decor.

Copiii mei au mâncat câte două boluri de supă cremă și au decis că de acum doar așa trebuie să o facem. Să trăiești, Jamila! Cu 30 lei cheltuiți la aprozar și vreo oră jumate de gătit, i-am îndopat cu legume și mai avem și pentru mâine. Urmează rețete ta de turtă dulce „jamilită”, cum a numit-o Alice.

Ar fi ușor să spui că Jamila e companion pentru gospodinele plictisite, ca mine, dar o vei găsi în bucătării atât de diferite încât n-ai să mai știi să o definești.

Daria Jane, o vloggeriță de 21 de ani care vorbește cu umor în clipurile ei despre bullying, identitate, violență și cum i-a explicat mamei ei că este transgender, mi-a povestit că s-a apucat de gătit pentru prima oară cu două luni înainte de pandemie, de parcă ar fi prevestit că o să stea mai mult în bucătărie.

A ajuns la Jamila din întâmplare pe YouTube și a început cu înghețate. I-a făcut iubitului ei un tort tiramisu cu cafea dalgona, pentru aniversarea celor trei ani de relație, iar mamei i-a preparat un tort Red Velvet. „Jamila este probabil cel mai vizionat canal de pe YouTube pentru mine”, spune Daria.

„Are un loc special în casa noastră, fiindcă orice vrem să facem, Jamila deja are. Este genială. A fost acolo pentru mine de la început.”

Iar Jamila e acolo pentru mulți, într-un fel în care puține produse digitale ar putea să se laude. Am intervievat zeci de oameni care, prin poveștile despre locul Jamilei în viața lor, mi-au revelat valorile pe care le asociază cu acestea. Familie, diversitate, egalitate de gen, multiculturalism, refolosirea resturilor, consumul responsabil – sunt toate acolo, în asocierile celor care gătesc cu ea, deși n-o să le auzi spuse de către ea în clipuri.

Trebuie oare ca Jamila să le și numească pentru a fi un reper din punctul ăsta de vedere?

---

Nicoleta Caracațeanu are 43 de ani, e casnică și locuiește de 11 ani în Palma de Mallorca, unde a îngrijit bătrâni și persoane cu handicap. O urmăream pe grupul de Facebook al Jamilei unde postează zilnic rețete complicate – după standardele mele – cum ar fi amandine pe care le pregătește împreună cu fiica ei, Maria, care are o dizabilitate.

Deseori menționează că Jamila Cuisine e acum școala online pentru fiica ei, pentru că o ajută să își exerseze motricitatea fină și e un bun exercițiu pentru o viață independentă.

De cinci ani, Nicoleta gătește de două-trei ori pe săptămână cu Jamila, iar în weekenduri face dulciuri pe care le împarte cu vecinii spanioli. De când a început pandemia, gătește zilnic. „Consider asta o terapie pentru fetița mea, pentru că ea e diferită de copiii sănătoși și ceva ce pentru noi e normal, pentru ea e terapie, folosindu-și mâinile la tăiat și ornat”, mi-a spus Nicoleta. „Fac video cu ea și o postez pe grup pentru a arăta că și acești copii pot face multe dacă sunt ajutați și îndemnați.”

Din cele peste 25 de bucătării pe care le-am vizitat la telefon sau video, am aflat că Jamila umple nevoi foarte diferite. Reduce singurătatea părinților cărora le-au plecat copiii la facultate și e un chip de care se atașează. Reduce risipa alimentară promovând rețete cu resturi, cum ar fi biluțele din piureul nemâncat. Încurajează mâncatul și gătitul acasă pentru a petrece timp în familie și a mânca mai sănătos decât alternativele fast food. Recomandă fructele și legumele de sezon și filmează și postează rețete cu gutui, cireșe sau căpșuni atunci când e vremea lor în România. E sprijin pentru viața independentă a nevăzătorilor care vor să-și gătească. E terapie pentru motricitate.

Pentru Lenuța Tănăsachi din Huși, mamă de trei fiice pe care le numește „bujorii ei” și bunicuță la 56 de ani, Jamila e o fată de încredere, care-i ține de urât de pe telefon și-i dă idei mult mai rapid decât caietele cu rețete în care a strâns și ea cu sutele.

„Mi-e și dragă ca femeie. E lipicioasă și are pe vino-ncoa”, spune Lenuța. Când fiicele o sună pentru indicații, mai ales de când a început pandemia, le spune: „Eu pot să-ți explic pas cu pas, dar du-te la Jamila, că n-are cum să nu iasă. E mură în gură”. Așa că Roxana, fiica ei cea mică, gătește des cu Jamila și trimite apoi pozele în grupul de WhatsApp pe care l-au numit „Bujorii”.

Prima oară când mâncarea din pachetul lunar a avut alt gust, Roxana și-a întrebat mama ce a schimbat. „M-am uitat și eu, dragă, la Jamila”, a venit răspunsul.

Cât timp nu a putut primi pachetul cu mâncare de acasă, Roxana s-a uitat și ea la mânuțele pufoase ale Jamilei, la rețetele ei de ciorbă de perișoare, ardei umpluți sau mazăre cu pui, și era aproape ca și cum i-ar fi explicat mama. Pentru că a gătit aproape zilnic primăvara asta, Roxana a avut momente în care a obosit și s-a întrebat cum rezista mama lor când erau mici. („Poate era și ea copleșită, dar nu ne spunea”.)

A sunat-o și i-a spus „Ești o eroină, mama”.

Bloggerița Andreea Mihaela Retea (andressa.ro) face deseori lipii și pizza cu Jamila, deși spune că nu e neapărat genul ei de food porn. Andreei îi place să gătească pentru prietenii ei, i se pare mai drăguț să le pregătească ea ceva „ca la restaurant” decât să comande.

Se consideră „destul de gospodină”, pentru că e și mamă și trebuie să gătească constant.

Dar Jamila a ajutat-o cu aluaturile și i-a dat secretul pentru o lasagna aspectuoasă. Îi place de ea pentru că e „ca o Cenușăreasa”.

Nimeni nu i-a dat vreo șansă, mulți i-au spus că ar avea o bucătărie urâtă, că nu se rujează.

„Dar ea a demonstrat că nu contează. A muncit enorm și îți arată că poți să treci peste toate fără să mizezi pe sexy, fără să ai o echipă de 10 oameni, fără poze de Instagram. E ca ora exactă.”

Într-o lume corectă, crede Andreea, succesul Jamilei ar fi trebuit să se traducă într-un serial online, o jurizare la Chefi la cuțite, celebritate pe toate mediile. „Mi-ar plăcea să devină mai mainstream. Mi-ar plăcea să mă înșel și să câștige de fapt 20.000 de euro pe lună. Oricum, toți găsim ceva la ea. Ea e pâinea din online-ul nostru. Merge cu orice.”

Scriitoarea Miruna Troncotă, care înainte de pandemie prefera să mănânce la restaurant, mi-a spus că Jamila e „integratoare” și a învățat-o în lunile de carantină ce înseamnă gătitul când are o funcție vitală, de zi cu zi, nu una de relaxare, cum e și grădinăritul, adică „un privilegiu pentru clasa de mijloc, ca să ne deconectăm”. Miruna ascunde însă de mama ei că gătește cu Jamila, de teamă să nu-i rănească sentimentele că a „externalizat nevoia de ajutor”.

Mulți mi-au povestit însă că au descoperit-o pe Jamila tocmai de la mamele lor.

În casa colegei mele Oana Sandu, Jamila ține uneori și loc de desenate animate pentru fiica ei, Dora, care are aproape patru ani și își începe jocurile cu „Bună ziua, dragii mei…”. Oana spune că Dora se uită fascinată la rețete, probabil pentru că au aceiași lungime și același ton, bucătăria arată mai mereu la fel, iar rețeta e de fapt prilej pentru ele să bucătărească împreună. Jamila a ajuns în viața Oanei prin mama ei, despre care spune că e o bucătăreasă desăvârșită, cu care nu poate să concureze.

La început, Oana s-a strâmbat la Jamila – „Cine mai e și asta? O gospodină”. Ea voia rețete care să o provoace să citească de trei ori și să-i dea satisfacția că a făcut ceva complicat și nou cu mâinile ei. Dar când mama ei a plecat în Statele Unite în vizită la fiica ei cea mare, Oana a gătit des cu Jamila ca să regăsească gustul mâncării mamei.

„Inițial o respingi, dar de fapt când ai nevoie de certitudine și de timp, o adori”, spune Oana.

„O vrem ca tipa care gătește și ne trimite mâncarea, cu mânuțele alea pufoase de bunicuță care nu e bunicuță. Nu știm nimic despre ea și nici nu avem nevoie să știm.”

---

Pe măsură ce mi s-au deschis bucătăriile atâtor oameni în care am găsit-o pe Jamila, am îndrăgit-o diferit.

Când i-am explorat și contul personal de Facebook și i-am citit postările despre nopți nedormite lângă copiii ei, despre cât de greu a fost pentru ea și soțul ei să facă față discriminării de care se lovește un cetățean marocan în România sau despre comentatorii care-i spun că e prea scundă, am iubit-o.

Am simțit că era de-a mea: vulnerabilă, modestă, emotivă, muncitoare.

O mamă cu o carieră complicată, atât tehnic cât și din cauza vizibilității, care te expune la atât de multă critică, dar și prietenă și sprijin pentru zecile de mii de comentarii la care răspunde cu indicații și încurajări.

Cum reușește un canal de YouTube să fie atât de pentru toată lumea deși nu îți livrează, în fapt, decât o rețetă simplu de urmat? De ce o asociez pe Jamila cu valori ca modestia, simplitatea, bunul simț și perseverența deși nu le menționează niciodată în rețetele ei?

După două săptămâni de gătit cu ea, jucat cu copiii de-a bucătăria Jamilei și intervievat zeci de fani, mi se părea că o cunosc, deși ce face Geanina extrem de conștient e să nu se aducă pe ea și familia ei în împărăția Jamilei. Jamila explică didactic o rețetă, pentru că asta simte că are de dăruit. Geanina vrea intimitate și să se dăruiască familiei ei, fără să fie un milion de oameni cu ochii pe ei.

Separarea de Jamila e destul de evidentă când Geanina dă interviuri. Ar prefera să nu fie invitată la emisiuni și să fie cunoscută doar pentru rețetele ei, nu să-și dea cu părerea degeaba pe la televizor. Geanina e o femeie care are zilnic confirmarea de la mii de oameni că rețetele ei sunt bune și că Jamila are un loc special în casele lor. E împlinită de munca ei.

Dar tot o dor criticile, chiar și de când a învățat să le ignore. „Mi-am asumat, știam că se va întâmpla din momentul în care m-am arătat”, a explicat la TVR2.

„Am început să nu mai sufăr pentru asta. Oamenii cred că dacă te văd, îți pot spune orice, oricum. Că le-a ieșit prăjitura, sau că ai cârnăciori în loc de degete sau că ți-ar sta bine cu breton că ai fruntea prea lată.”

---

Când a câștigat în 2016 premiul Webstock pentru Personalitatea Online a anului, concurând la voturi cu polițistul Marian Godină, Geanina a fost copleșită de critici. O votase comunitatea de sute de mii de oameni care găteau cu ea și care o considerau parte din familia lor. Dar unii bloggeri comentau că a câștigat doar o „doamnă care face zacuscă” sau că n-au auzit niciodată de ea (premiul a fost pentru „Geanina Staicu Avram”, un nume necunoscut online), cum ar putea să fie o personalitate? Le-a răspuns atunci pe pagina ei Facebook:

Când am citit mesajul acesta, am început să proiectez în Geanina nedreptatea pe care o văd deseori la adresa muncii femeilor care ajung să fie judecate printr-o lentilă de gen, nu de calitate. Dacă un bărbat ar fi câștigat premiul pentru rețetele lui video, i-am fi spus că e doar un nene care face zacuscă?

Geanina e o femeie cu un master în studii de gen care a construit un brand de la zero, care a învățat împreună cu soțul ei să producă video, deși nu aveau niciunul dintre ei nici studii de specialitate, nici cursuri de bucătari. O femeie care are succes și care, din primul moment în care primește o validare externă comunității pentru care era deja valoroasă, este trimisă înapoi la colțul „gospodinelor”.

Monica Jitariuc, expert în comunicare și co-managing director la agenția The Practice, era și ea unul dintre cei care înmânau premiile la Webstock în 2016. Și-o amintește pe Geanina urcând pe scenă împreună cu soțul ei, emoționată.

Când vorbește despre YouTube în România, Jitariuc o prezintă întotdeauna pe Jamila ca pe un exemplu de succes dobândit organic și autentic, fără să fie construit de specialiști.

I se pare evident că Jamila „nu a vrut să fie celebră și nu a căutat un concurs de popularitate”. Mulți dintre bloggerii care gătesc, cum ar fi Mazilique, Anca Feodor (Cookie Jar), Marius Tudosiei sau Adrian Hădean, au făcut din capitalul de imagine un business, de unde au derivat magazine online, restaurante și evenimente.

Jitariuc crede că Jamila nu câștigă cât ar putea și nu țintește să se extindă. Banii din YouTube sunt puțini, pentru că reclamele afișate pentru un clip văzut de o mie de oameni din România aduc în general 0,2-0,3 dolari (comparativ cu 14 dolari pentru utilizatorii din Marea Britanie). Deci chiar și dintr-un milion de abonați și rețete video cu sute de mii de vizualizări, lunar YouTube îți poate aduce între 3 și 10.000 de dolari.

Cealaltă sursă de bani, la care apelează și Jamila, sunt brandurile pe care le plasează în rețete: legume congelate Bonduelle, prăjituri cu ciocolată Poiana, crema Nutella, ton Rio Mare, baza de mâncare sau sosurile de la Delikat, electrocasnice de la Tefal. În funcție de anvergura acestor campanii, dacă apar și bannere cu imaginea ei la rafturi, dacă își împrumută imaginea și pe canalurile brandurilor, putem vorbi de contracte de zeci de mii de euro.

Brandurile o iubesc pe Jamila pentru că „aduce conversie”, spune Jitariuc. Adică sunt șanse mari să cumperi legume Bonduelle pentru quiche-ul cu legume congelate pe care ți-l propune. Cifrele pe care ți le poate oferi Jamila Cuisine sunt ofertante dacă ținta ta e vânzarea. Jitariuc spune că dincolo de conversie, sunt nume în online care au puterea de-ați ridica brandul, cum ar fi asocierea lui chef Nicolai Tand cu o salată McDonald’s. Unele agenții preferă acești influenceri, chiar dacă livrează public mai mic decât Jamila Cuisine, pentru că investesc brandurile cu charisma lor, merg des la petreceri și evenimente și produc conținut prin prezența lor.

Jitariuc și-ar imagina o linie de șorțuri, magneți de frigider, oale și farfurii cu logo-ul Jamila Cuisine, dar crede că nu asta își dorește echipa din spatele proiectului și că nici nu ar putea să facă asta singură. „Ca să faci extensie de brand, de tipul mechandise-ului profesionist pe care îl are 5Gang, îți trebuie echipă de digital care să sfărâme conținutul tău în mii de bucăți personalizate pentru fiecare platformă – Instagram, TikTok, Facebook, YouTube, Pinterest. Am văzut că Jamila are și o aplicație pentru telefon, dar e tot o versiune a site-ului, nu e nimic nou.

În general, de la un brand personal oamenii așteaptă lucruri. De la ea nu așteptăm nimic. E vecina și mama în care avem încredere. E suficient că ne pune mâncare gătită pe masă, e o valoare suficient de importantă pentru a avea succes în România.”

Dar Jitariuc spune că un brand solid are nevoie, dincolo de comunitate, monetizare și merchandise, de implicare civică. Specialiștii în branding cred că este obligatoriu ca un produs să fie „despre ceva” pentru că astăzi publicul alege și în funcție de principiile și valorile cu care îl asociază. Un studiu Edelman din 2018 arăta că 65% dintre consumatori fac achiziții bazate pe convingeri (belief-driven buying), adică pe misiunea brandurilor. Când ai un milion de oameni care te urmăresc, le datorezi oare și altceva dincolo de motivele utilitare pentru care te aleg?

Ar trebui Jamila Cuisine să își asume campanii de reducere a risipei alimentare, de consumat zahăr responsabil sau de egalitate de gen? Dacă ar face vizibile valorile în care crede, ar scădea ca reach pentru că nu așteptăm asta de la ea?  Ar pierde din public dacă și-ar asuma o misiune pentru că nu ar mai fi pentru oricine?

Pentru mine, succesul ei vine tocmai din faptul că putem să ne-o imaginăm oricum vrem – casnică și supusă sau femeie de carieră, soție care postește sau vloggeriță care filmează până târziu în noapte, mamă care își răsfață copiii cu brioșe sau mamă care are o rețea mare de suport pentru a-și putea urma cariera.

Oare are succes tocmai pentru că nu ne contrazice pe niciunii?

Pentru Editura Curte Veche, care i-a publicat cele două cărți de rețete, faptul că Jamila nu face „polemică inutilă” online e o calitate. Iren Arsene Mate, owner & CEO Curtea Veche Publishing, spune că volumele au fost gândite în primul rând pentru comunitatea Jamilei iar editura și-a dorit să o susțină pentru că „ieșea în evidență prin modul în care comunica – simplu, autentic, transmitea mesajele curat, fără să vrea să pară mai mult decât este, fără să conteze imaginea înaintea conținutului”.

Geanina și-a dorit să le dea încredere oamenilor care vor să gătească acasă și e mândră de cele două cărți de bucate pe care le-a lansat pentru că se gândește că acestea vor rămâne, după ce ea nu va mai fi.

În emisiunile în care am ascultat-o, spune că nu-și dorește un restaurant. Știe că nu toacă ceapa ca un profesionist, dar nu înțelege de ce ai avea așteptarea asta de la ea de vreme ce nu e bucătar. Geanina e mulțumită că se întrețin din Jamila Cuisine încă de la începuturi și că reinvestesc profitul pentru a deveni mai buni.

Cea mai recentă investiție este construcția unui studio de gătit, pentru că Geanina nu vrea să mai filmeze în intimitatea bucătăriei de acasă, dar și pentru că își dorește să găzduiască acolo evenimente și ateliere. Speră ca de la toamnă să își filmeze rețetele în noua bucătărie.

Ca să-și amenajeze studioul de gătit, Geanina i-a dat un mail designerului de interior Adela Pârvu, de care a auzit prin emisiunea Visuri la cheie de la PRO TV. Adela, deși e blogger, nu știa cine e Jamila.

A fost șocată când colegii ei au început să danseze și să se minuneze: „Wow, o să vină Jamila!”. Adela a fost uimită de întâlnirea cu Geanina, care era atât de modestă și de firească în ciuda milionului de abonați de pe YouTube. Au vorbit și despre hate-ul primit online, iar Adela i-a povestit de Brené Brown și despre cum comentariile de ură nu spun nimic despre ea, ci despre cei care aleg să-i vorbească așa și cum nimeni nu are dreptul să ajungă la sufletul ei dacă „nu a fost cu ea în arenă”.

„Nu am cuvinte pentru cât o admir”, mi-a spus Adela, care le-a pus foarte multe întrebări Geaninei și soțului ca să aleagă un decor care să-i reprezinte. Amândoi erau concentrați pe experiența celor care se vor uita, nu pe identitatea lor. Geanina i s-a părut timidă și ușor stânjenită când primește laude, mult mai confortabilă și fericită când știe că oferă ea ceva.

„Când am vizitat șantierul studioului, ea s-a dat un pas în spate, nici nu putea să vorbească”, mi-a povestit Adela. „Nu era în împărăția ei – bucătăria. Dar când va fi gata, va fi ca o împărăteasă și își va asuma spațiul.”

---

Mi-am dorit să-i povestesc Geaninei ce am înțeles despre Jamila și să aflu dacă ea simte că are responsabilitatea de a promova anumite valori, într-un domeniu în care alții transmit deseori discursuri care incită la ură sau chiar violență.

În același timp, știam că-i ceream fix ce nu-și dorea: să-mi vorbească despre ea, într-o perioadă în care jonglează cu vlogul, șantierul studioului, căutat meșteri care să pună gresie, doi copii dintre care un bebeluș care nu prea doarme și presiunea unei comunități de un milion de oameni care așteaptă răspunsuri la comentarii.

Geanina mi-a răspuns la mail într-o dimineață la 5, mulțumindu-mi că vreau să scriu despre ea și scuzându-se că e foarte ocupată. Mi-am imaginat-o răspunzând la mailuri ca și mine, printre trezirile copiilor. După încă o săptămână, am prins-o la telefon într-o după amiază în care își aranja vasele pentru următoarea filmare. Aveam emoții să o am la telefon, doar pentru mine, cu clinchet de vase în fundal. Geanina vorbea repede și prietenos, cu multe pauze de râs, deloc didactic, așa cum mă obișnuise în rețete.

N-a vrut să-mi spună ce pregătea pentru că e superstițioasă. „Dacă se întâmplă ceva cu cuptorul? Dacă nu-mi mai iese?”, m-a întrebat râzând. Patru zile mai târziu, a publicat rețeta: cartofi noi cu cârnăciori la cuptor.

Geanina mi-a explicat că nu spune nimănui ce rețetă filmează. Nu-i place să se laude înainte, că apoi sigur dă rateuri. Era obosită de supravegheat muncitorii care lucrează la studioul de gătit, dar mi-a spus, la fel de superstițioasă: „Nu vreau să spun înainte cum o să fie”. Mi-a spus doar că abia îl așteaptă pentru că nu mai are loc în casă de electrocasnice și farfurii de prezentare.

„Am sute de farfurii de props, sunt ca la talcioc.”

Pe majoritatea le depozitează într-unul dintre dormitoarele familiei pe care l-a umplut cu rafturi. Dar, mai ales, pentru Geanina mama care simte vină de fiecare dată când își duce copiii la mama ei ca să fie liniște când filmează, noul spațiu va aduce împăcare.

„Mă simt vinovată în zilele când nu sunt cu ei, pentru că alți părinți sunt acolo, cel puțin până la doi ani. Sunt foarte recunoscătoare că-i am, trebuie să ne descurcăm așa. Nu vreau să mă mai gândesc și mai mult ca să nu accentuez sentimentul de vinovăție”, mi-a spus, și mi se părea că aș fi putut vorbi cu ea ore în șir despre cum te simți când încerci să împarți bucăți din tine în toate părțile și ți se pare că niciodată nu dai destul.

Când studioul va fi gata, mama ei va putea sta cu copiii la ei acasă, în mediul lor. Separarea între cele două lumi va fi mai fermă, Geanina nu o să mai răspundă la comentarii sau întrebări în timp ce se joacă cu copiii, iar Jamila va avea spațiu „să crească și mai mult”.

Am vrut să știu cum arată acest „mai mult” în viziunea ei, așa că i-am povestit de cei care cred că încă nu monetizează suficient dar și că ar putea face mult mai mult cu puterea unei comunități de peste un milion de oameni.

Geanina mi-a spus că nu vrea să se apuce de zece lucruri și să le facă pe toate prost. A primit oferte de la televiziuni pentru a găti în emisiuni matinale sau de a avea propriul show, dar a refuzat pentru că nu ar fi controlat ea împachetarea și nu se vede în rolul de entertainer. Are un public la fel de mare sau poate chiar mai mare decât l-ar avea la televizor, așa că nu vede miza. Ea și-a dorit să fie o carte de bucate adaptată vremurilor în care trăim și s-a convins că soțul ei avea dreptate: rețetele video sunt pentru toate vârstele. La lansarea uneia dintre cărțile ei, un domn trecut de 70 de ani a venit să-i ceară autograf și i-a povestit că gătește doar cu ea de când e văduv. Așa cum pensionari îi spun că și-au făcut cont de Facebook doar ca să-i scrie o mulțumire, iar copiii o strigă Jamila și vor să se fotografieze cu ea.

Visează și ea la șorțurile sau la linia de tigăi Jamila, dar numai dacă ar avea încredere că recomandă niște produse pe care ea le-ar folosi, iar asta cere timp și implicare în producție.

„Dacă tava aia cu numele meu lipește, vina nu va fi a producătorului, vina va fi a Jamilei.”

Când oamenii sunt supărați că Poșta Română le-a livrat cartea ei de bucate udă, nu scriu nici la Poștă, nici la editură. Îi scriu Jamilei și-și imaginează că ea are mii de cărți acasă.

De când a început pandemia, Geanina credea că oamenii nu o vor mai recunoaște pe stradă, dar lucrurile nu s-au schimbat de când poartă mască. „Mă recunosc după ochi și sprâncene.” În continuare o opresc și vor să-i arate ce au gătit. „Ei mă văd ca pe o prietenă a lor, nu sunt rușinați.” E de-a lor și pentru toată lumea.

„Cred că nimănui nu-i e comod să se expună, pentru că o dată cu oamenii care te iubesc, sunt și cei care te urăsc și te critică pentru orice greșeală”, mi-a spus Geanina când am întrebat-o de ce nu e mai vizibil cine e omul din spatele Jamilei.

„Cineva m-a criticat că spun că toate rețetele sunt de la bunica. Ceea ce e fals, dar am multe rețete cu care eu am crescut. Te expui, dar oamenii reacționează diferit. Unii își aduc aminte de propria copilărie, alții profită de asta și folosesc împotriva ta orice lucru. Că ești olteancă, de exemplu.”

I-am spus că am simțit frustrare citind comentariile despre cum e doar „o doamnă care face zacuscă”. A râs și mi-a povestit cum recent a scris un comentariu la articolul cuiva despre vloggerul Colo și glumele lui pe tema violului. Cineva i-a scris „Eh, uite că nu doar gătești. Îmi place ce spui”. „A descoperit că am creier!”, mi-a spus râzând.

„Unii te subestimează, au impresia că ești Bubulina Gospodina care are și ea un talent pe pământul ăsta. Mă enervează maxim scandalul ăsta cu Colo, apropo de YouTube. Eu am făcut studii de gen și sunt feministă convinsă. Am un simț al dreptății foarte dezvoltat și nu-mi place să fiu subestimată.”

„Și atunci cum se face că Jamila nu are o poziție în scandalul cu Colo? De ce doar Geanina are o opinie?”, am întrebat-o.

„Câteodată cred că nu trebuie să ne dăm cu părerea despre tot. Nu am avut niciodată o agenție, promovarea am făcut-o singuri și toți oamenii veniți pe Facebook și pe YouTube sunt veniți în mod organic. Nu am putut să ne apucăm de toate. Când o să fie studioul gata, aș vrea să am o secțiune de vlogging în care să le explic lucrurile din spate. Pentru că ei au impresia că eu gătesc un sfert de oră și dup-aia stau pe canapea. Sau au impresia că dacă dau un interviu la televizor, primesc bani pentru asta.

Unii sunt supărați că fac «reclamă», cum zic ei, și că n-ar trebui. Dar ei nu înțeleg ce înseamnă cheltuielile pe care eu le am ca și ei. Nu pot să-i dau ăluia de la lumină un tort și să-i spun să-mi taie chitanță. Nu m-aș fi putut întreține doar din YouTube și nu aș fi putut niciodată să-mi fac studioul, să iau cele cinci camere cu care filmez, luminile, lavaliera, programele de editare care sunt cumpărate, nu piratate, site-ul și găzduirea și programarea. Nu suntem toți ăștia mici care se pun în fața camerei, se hăhăiesc puțin și gata, ăsta e conținutul.”

Geanina nu crede că e încă momentul ca Jamila să aibă mesaje activiste. După ce se va liniști într-o nouă rutină a împărțirii timpului cu familia și a timpului pentru Jamila, poate va încerca. A învățat să nu mai ia personal criticile, care oricum sunt infinit mai puține decât laudele. Dar ar fi greu să se arunce acum în mii de comentarii care ar acuza-o că e prea feministă dacă s-ar disocia de vlogerii care răspândesc mesaje toxice la adresa femeilor.

 „Nu vreau să spună cineva eu nu gătesc cu Jamila că e de altă religie, sau că e feministă – deși sunt extrem de feministă –, sau că gătește cu resturi”, mi-a spus.

 „Oamenii încă păstrează mentalitatea comunistă când erau lipsuri și au făcut foamea. Dacă le spui să nu arunce bananele, îți spun: păi ce eu sunt câine, să mănânc resturi? Eu încerc, mai ales în zona asta de risipă alimentară, dar mai sunt multe de schimbat.”

În 45 de minute de conversație telefonică, Geanina mi-a confirmat ce îmi imaginasem despre ea: că, în modestia ei, încă simte că trebuie să demonstreze ceva când vorbește public, deși e atât de importantă, pentru atât de mulți oameni. Nu se simte îndreptățită să arunce cu păreri în online, pentru că nu i-ar ajunge timpul să gestioneze conflictele. Acum e încrezătoare că are cel mai bun canal culinar de pe YouTube, că știe să construiască și să întrețină o comunitate uriașă. Are încredere să vorbească public despre asta, dar nu simte momentan că Jamila ar putea avea o voce în discuțiile despre egalitate de gen, chiar dacă Geanina vorbește despre asta cu prietenii ei.

I-am spus că eu cred că Jamila Cuisine e un integrator care are puterea de a aduna comunități diferite în jurul mâncării de zi cu zi. A părut aproape surprinsă și emoționată, pentru că exact asta își dorește. „Să știi că nimeni nu s-a mai gândit la asta până acum”, mi-a spus. Mi s-a părut că voia să mă simt mândră că am găsit lentila prin care nu s-a mai uitat altcineva la canalul ei.

A vrut să știe ce am gătit în această perioadă și a râs când a auzit că am strâns zeci de fotografii cu covrigi de la comunitatea ei. Asta e una dintre părțile ei preferate, când vede în comentarii sute de imagini de la oamenii care gătesc cu ea și se întrec în cui i-a ieșit mai bine și cine a prezentat mai frumos sau povestesc pe cine au bucurat cu mâncarea. Primește și ea înapoi bucăți din intimitatea celor care dau play iar schimbul e mereu plăcut de urmărit, chiar dacă-i ocupă foarte mult timp. E fericită că ți-a ieșit mâncarea.

Rețetele Jamilei de supă de legume coapte și baghetă franțuzească rămân în caiețelul familiei noastre. Una dintre după-amiezile noastre preferate din perioada izolării a fost cea în care am făcut covrigi. Eu opăream coca în apă cu bicarbonat de sodiu, iar Alice și Victor năclăiau bucătăria de făină. I-am filmat spunând: „Bună ziua, dragii mei. Bine ați venit în bucătăria dezastru. Astăzi vom pregăti plastilină cu mălai și cu făină”.

Au făcut biluțe pe care le-au uscat la soare până am scos eu tăvile din cuptor. Covrigii noștri miroseau incredibil și erau foarte pufoși, fix cum ne-a promis Jamila.