Trei românce din diaspora își ajută orașul natal în lupta cu coronavirusul

Dornenii plecați peste granițe și-au unit forțele cu cei din oraș ca să strângă 25.000 de euro pentru echipamente medicale și pachete cu alimente pentru persoanele nevoiașe din Vatra Dornei și împrejurimi, la începutul pandemiei.

Pe 30 martie, îngrijorată de numărul tot mai mare de cazuri de coronavirus din România, Alexandra Țîmpău îi scria de la Praga, pe Facebook, prietenei ei Adriana Frasin, care era în Hamburg, s-o întrebe despre situația din Vatra Dornei, orașul din care plecaseră amândouă de peste de 15 ani.

„Cehia era cam cu o săptămână înaintea valului cu măștile, cu grija, față de restul Europei”, își amintește Alexandra. „Aveam un fost coleg de la arhitectură care făcea viziere la Alba Iulia. M-am gândit să întreb dacă au viziere la Vatra Dornei. I-am scris Adrianei: «Maică-ta are echipament?»”

Mama Adrianei este medic ORL și cunoștea situația din oraș. N-aveau viziere, n-aveau nimic. Reacția statului a fost lentă la început, iar Ministerul Sănătății nu era pregătit pentru protecția necesară într-o pandemie. Cu atât mai grav a fost în județul Suceava, unde o combinație de factori, printre care managementul defectuos al Spitalului Județean și reîntoarcerea emigranților din țări puternic lovite de COVID-19, au transformat zona în cel mai mare focar din țară.

Prima reacție a Alexandrei și Adrianei a fost să se panicheze, după care s-au întrebat ce ar putea să facă să-și ajute părinții și comunitatea locală. Au făcut o pagină de Facebook, i-au zis Împreună Ajutăm Vatra Dornei și au cerut bani pentru echipamente de protecție.

Li s-a alăturat și Andreea Frasin, sora mai tânără a Adrianei, care este medic rezident la Hamburg.

Oamenii puteau dona prin GoFundMe, Revolut sau direct în conturi la Raiffeisen Bank și Banca Transilvania.

Primul pas a fost să strângă bani pentru un nebulizator pentru ambulanță, un aparat destinat dezinfectării suprafețelor în care se desfășoară proceduri medicale. Ideea a fost a Mihaelei Niculiță, care este asistentă medicală pe ambulanță, salvamontistă și voluntară la Crucea Roșie în Vatra Dornei. Mihaela, care transporta zi de zi pacienți, a conștientizat repede riscul de contagiune pentru personalul de ambulanță și importanța unui nebulizator care dezinfectează în câteva minute un spațiu pe care altfel îl igienizezi mult mai lent. Mihaela făcuse deja un apel pe pagina ei de Facebook și oamenii începuseră să doneze; Împreună Ajutăm a venit în completare. Într-o zi de la lansarea campaniei au strâns restul de bani.

Publicul țintă al întregului demers erau oameni în aceeași situație cu ele.

„M-am gândit că cei care sunt plecați și au părinții acasă o să fie cei mai speriați și cei mai doritori să ajute”, spune Adriana Frasin. „Să-și știe părinții, familia, în siguranță. Cei care trăiesc afară și câștigă un pic mai bine se pot lipsi de 100 de euro.”

A funcționat. Campania a strâns, în total, în jur de 25.000 de euro. Suma, uriașă pentru o comunitate mică (Vatra Dornei are în jur de 15.000 de locuitori), a fost surprinzătoare și reacția a fost mult peste așteptări.

Zeci de dorneni și-au oferit timpul să dea o mână de ajutor, iar efortul de voluntariat a fost uriaș.

„Când eram eu în Vatra Dornei nu era nimeni așa, cu un nivel incredibil de ambiție și de energie”, spune Alexandra, care locuiește de 10 ani la Praga, unde lucrează ca arhitectă și fotografă de arhitectură.

De la o zi la alta, oameni obișnuiți și organizații locale se alăturau proiectului.
23 de croitorese și-au oferit timpul să facă, de mână, 2.540 de măști din bumbac.
Printre ele a fost și Cornelia Vasili Moraru, care a cusut măști în sufrageria apartamentului ei.
Echipa locală Salvamont a livrat echipamentele și produsele cumpărate de Împreună Ajutăm în oraș și în satele din jur.
Organizația Tinerilor Dorneni s-a ocupat de coșuri de alimente pentru persoane nevoiașe și a dus alimente și la câteva case izolate la poalele muntelui.

Afaceriștii locali au donat produse și au oferit reduceri.

Părinții inițiatoarelor au fost mândri de ele că au reușit să facă ceva pentru oraș, să lege prin proiect dornenii plecați cu cei care au rămas în oraș.

„Dorința lor a fost mereu să ne întoarcem în Dorna”, spune Adriana. „Tot timpul au sperat asta în adâncul sufletului. Prin proiectul ăsta, cumva, ne întoarcem într-un fel acasă.”

În primele săptămâni, când ministerul făcea față cu greu cererii de echipamente, produsele donate au ajuns la spitalul local, la maternitate, la secția de boli infecțioase și la ambulanță.

Treptat, pe măsură ce statul și-a revenit și a început să doteze cadrele medicale cu echipamente de protecție, focusul campaniei s-a schimbat.

Au încercat să ajute comunitățile vulnerabile, oamenii în vârstă, singuri, persoanele nevoiașe, și au ajuns în comunele Crucea, Dorna-Arini și Poiana Ștampei, printre altele.
Au obținut liste de la primăriile din zonă și, împreună cu asistenții sociali, voluntarii au mers din casă în casă și au dat alimente și măști. Unul dintre produsele din coșurile cu alimente a fost uleiul.

„Noi știam că există oameni nevoiași și știam pe unde locuiesc, dar când am făcut proiectul, erau niște nume pe o listă pentru noi, nu eram la fața locului, nu știam ce se întâmplă”, spune Andreea. „Apoi am văzut prima tură de poze, cum trăiesc oamenii acolo și a fost așa, ca o găleată de gheață. Nu ne-am imaginat cam cât de rău trăiesc, cam în ce condiții. Ni s-a spart o bulă, cumva. Și ne-am dat seama că pachetul ăla chiar a însemnat enorm pentru ei.”


Eficiența proiectului s-a datorat organizării și unei alinieri fericite de circumstanțe: startul cehilor, care a fost un exemplu pentru Alexandra, expertiza medicală a Andreei și experiența din business a Adrianei. Organizarea a fost pe Google Drive și comunicarea pe Facebook. Fiecare temă mare din proiect a avut folder și grup de chat separat. „La mine și partea de corporație a ajutat super mult”, spune Adriana. „Toate rapoartele, slide-urile, excelurile. Tot ce-am învățat în Philips, colaborare, spirit de echipă, leadership, toate chestiile astea m-au ajutat.”

Feedbackul a venit sub forma unor mesaje, de cele mai multe ori un gif celebru cu Leonardo DiCaprio care aplaudă (decupat dintr-o scenă din The Wolf of Wall Street). Satisfacția inițiatoarelor însă, nu vine doar din mesaje. „Îmi place să mă gândesc la chestiile pe care nu le știm”, spune Alexandra. „Poate pentru că au purtat oamenii ăștia măști nu s-au întâmplat niște chestii, poate n-a murit cineva. Dacă ai mei nu poartă mască, și dacă familia mai largă, care se cred nemuritori, ieșeau, se pupau cu lumea, am zis lasă, că vă pun eu măști la toți.”

Andreea și Adriana sunt ceva mai liniștite la gândul că mama lor, care intră zilnic în contact cu mulți pacienți, e în siguranță. „Am muncit la proiectul ăsta foarte mult cu gândul la ei. Să mă asigur că e curat în Dorna, că oamenii știu să se protejeze, pentru că implicit îi protejez și pe ei. Știam că tata are aproape de 65 de ani, astm, diabet, deci dacă mama aduce ceva acasă, nici nu vreau să mă gândesc.”


Vatra Dornei a trecut relativ ușor prin primul val de coronavirus.

Până la mijloc de iunie, patru dorneni au decedat din cauza COVID-19, un număr mic față de media județului.

Din peste 1.900 de teste, medicii au depistat 39 de cazuri, dintre care 18 din Broșteni, iar restul din Vatra Dornei, comunele din Bazinul Dornelor și câțiva pacienți redirecționați dinspre Rădăuți și Suceava.

Împreună Ajutăm continuă și azi. Vor să pună bazele unei platforme online, care să ajute producătorii locali să-și distribuie produsele la nivel național. În același timp, așteaptă să vadă cum își duce Guvernul la îndeplinire promisiunea că va oferi tablete și internet copiilor din medii defavorizate. Dacă nu se vor ține de cuvânt, vor încerca ele să rezolve problema pentru cei aproximativ 400 de copii din zona Dornelor care nu au acces la tehnologie.

Andreea și Adriana vor reveni la toamnă la Vatra Dornei, pentru vernisajul unei expoziții de pictură cu artiști locali, pe care au organizat-o în campanie. „Așteptăm să mergem cu toată echipa la river rafting, la un grătar pe malul râului. O întâlnire fără delay-ul de Zoom și WhatsApp video”, spun surorile.

Alexandra își propune revină chiar vara asta. Îi e dor de părinți, de pisicile ei și de aerul curat. „Abia aștept să îi cunosc pe cei din acest proiect pe care i-am cunoscut pe Facebook sau doar pe Zoom.”


Despre fotografii:

Am fotografiat la Vatra Dornei în primele două săptămâni din mai, după care am revenit la București, de unde, cu ajutorul tehnologiei, le-am fotografiat pe Adriana și Andreea la Hamburg și pe Alexandra la Praga.

Pentru prima tură de fotografii, am făcut un video call cu Adriana și Andreea prin Facebook pe unul dintre telefoanele lor, prin care dirijam subiectul. Am făcut încadrarea și am rugat-o pe Adriana să declanșeze o dată pe secundă în timp ce vorbeam și mai aranjam încadratura sau poziția Andreei. Și invers.

La Praga a fost mai simplu, pentru că Alexandra e fotograf de arhitectură. Și-a conectat camera foto la computer printr-un cablu, am instalat TeamViewer amândoi și am preluat controlul computerului ei, apoi al aparatului foto prin aplicația Adobe Lightroom. Practic, am declanșat din mouse.

În fotografia din deschidere este Mihaela Niculiță, asistentă medicală pe ambulanță.


Acest articol apare și în: