[EduDoR] Dezbatere tabu: Educație sexuală sau educaţie pentru sănătate?

Într-o țară cu 18.000 de minore care devin mame, nu ajungem la un consens privind discuția despre educația pentru sănătate sexuală. O face școala sau familia? Și dacă o face școala, să fie obligatorie sau opțională?

Ioana avea 17 ani când medicul i-a spus că este însărcinată. Părinții nu-i vorbeau și socrii, cu care locuia, n-ar fi acceptat să aibă și copil și să se ducă și la școală. Pentru o clipă s-a gândit la sinucidere.

Era 2007, se mutase de o săptămână la prietenul ei, la o stradă distanță de casa părinților, într-o comună din județul Călărași. Înainte să plece, îi ceruse mamei să o lase să se căsătorească cu cel cu care avea o relație de aproape patru ani. După ce în urmă cu trei ani se convertise singură la penticostali, își promisese că nu va întreține relații sexuale înainte de căsătorie. Era aproape primăvară și mama a rugat-o să mai aștepte cu măritatul până se termină școala.

Fata intrase la un liceu bun din orașul Oltenița, la nici 20 de kilometri distanță de casă, era singura dintre cei trei copii care învăța cu plăcere și nu voia în niciun caz să renunțe la școală. A plecat așadar de acasă și, la câteva zile după, și-a cumpărat dintr-o farmacie niște anticoncepționale, despre care auzise de la prietene că o vor scăpa de o sarcină nedorită. Pentru că o făceau să vomite, la un moment dat a renunțat la ele. Cu mama nu vorbise niciodată nici de menstruație, și nici de contracepție; erau subiecte rușinoase în familia de etnie romă.

N-a spus niciunei colege că va avea un copil. În corpul slab și minion, sarcina nici nu s-a zărit din martie până la vacanța de vară. Ioana simțea însă nevoia să vorbească cu cineva. A căutat psihologul școlii de câteva ori, dar de fiecare dată a găsit ușa cabinetului închisă. Când i-a mărturisit dirigintei că o să nască în toamnă și nu crede că mai poate veni la școală, femeia i-a spus să nu-și facă griji, că o înscrie la cursurile de seară.

Cu ajutorul dirigintei, Ioana a reînceput școala în serile din noiembrie, la o lună după ce a născut un băiat. Părinții au primit-o acasă cu soțul și copilul. Toți au încurajat-o să-și continue studiile, inclusiv soțul pe care Ioana îl ruga să vină să o ia cu bicicleta de la gară, ca să nu vorbească lumea din sat că, deși are acum familie, umblă singură la oraș că-i arde de carte.

Un an mai târziu, Ioana a intrat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, pe care a continuat-o cu masteratul „Grupuri de risc și servicii sociale de suport”. Și-a împărțit mulți ani timpul între școală, cei doi băieți (mai are unul, de 5 ani), lucrul la organizații neguvernamentale în Capitală și organizarea unui grup civic de tineri în comună. Este pe picioarele ei, fără frustrarea că un copil i-a schimbat viața.

Însă, o sarcină neplanificată schimbă complet traiectoria multor adolescente, care, din cauza lipsei de informații despre contracepție, despre actul sexual, despre propriul corp, devin mame înainte să devină adulți.
* * *
În 2013, România se afla pe primul loc în Uniunea Europeană, în ce privește nașterile tinerelor sub 20 de ani, potrivit statisticilor Eurostat, cu 15,6% (Bulgaria se afla pe locul doi, cu 14,7%). În 2014, 18.595 de adolescente de până în 19 ani au devenit mame, potrivit Institutului Național de Statistică. (Dintre acestea, 662 aveau sub 15 ani).
Cifrele animă, de câțiva ani, o dezbatere despre nevoia predării educației sexuale în școli, unde consensul își face cu greu loc. Să fie opțională sau obligatorie? Să fie educație sexuală sau educație pentru sănătate? E responsabilitatea școlii sau familiei?
În 2015, Coaliția pentru Egalitate de Gen și alte peste 50 de organizații neguvernamentale au cerut ministerului Educației ca educația sexuală să devină obligatorie în școli. Inițiatorii apelului susțin că educația sexuală ar putea să prevină nu doar sarcini nedorite, ci și forme de violență sexuală, așa cum a fost violul comis la Vaslui de șapte băieți. Statisticile spun că 30% dintre românce s-au confruntat, începând de la 15 ani, cu episoade de violență fizică și/sau sexuală.
Organizațiile au cerut ca opționalul de educație pentru sănătate, în care sunt incluse capitole despre educație sexuală, să devină materie obligatorie. În anul școlar 2014-2015, doar 6% dintre elevii din clasele I-XII, au fost la ore de educație pentru sănătate.
Opționalul, care are programa adaptată pe vârste și presupune evaluări și note, există din 2004 (mai puțin în liceele cu profil tehnologic, care au opționale tematice). Spre exemplu, într-a V-a și a VI-a, elevii învață la această materie cum să acorde prim ajutor, cum să mănânce sănătos, cum să prevină boli ca HIV/SIDA sau tuberculoză, dar și noțiuni despre sănătatea reproducerii și familiei. Disciplina nu are manual, tocmai pentru că, spune Elena Ștefan, inspector pentru activități extrașcolare din București, profesorii, adesea cei de biologie sau învățătorii care au participat la cursuri de instruire, lucrează cât mai interactiv, cu discuții, jocuri și proiecte.
Ștefan spune că decizia de a face un anumit opțional vine de la profesorul care vrea să-l predea. Acesta propune, iar părinții votează, în cazul gimnaziului, iar la liceu optează elevii. O problemă ar fi că unii dintre profesori instruiți acum zece ani, dintr-un total de 8.700 la nivel național, nu mai sunt acum în sistem.
Ștefan, care a instruit alți profesori, și-ar dori ca educația pentru sănătate să devină obligatorie și să includă și capitolul educației sexuale. „O învățătoare se poate trezi cu fetițe în clasa a III-a, a IV-a, care au menstruație. Poate nu au aflat de acasă așa că învățătoarea este obligată să predea chiar dacă nu face acest opțional. Altfel ce face fetița respectivă? Intră în panică, se sperie. Învățătoarea trebuie să aibă capacitatea de a explica întregii clase. Cred că am depășit faza aceea când se spunea că e pedeapsă de la Dumnezeu”, spune Ştefan.
La ministerul Educației, declarațiile sunt ambigue. Daniela Călugăru, inspector general în cadrul Ministerului Educației, responsabilă de opționalul educație pentru sănătate, spune că opționalul este unul dintre cele mai căutate. (Anul trecut, în București, opționalul a ajuns la aproape 10% dintre elevi). Călugăru susține că, dacă materia ar deveni obligatorie, sistemul ar respinge-o. „Pentru a deveni obligatorie este nevoie de un accept larg al populației.”
** *
Borbala Koo, fostă directoare a Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), nu crede că soluția este ca opționalul să fie obligatoriu, ci ca școlile să înțeleagă că este obligatoriu să-l facă. În practică, criteriile prin care școala decide acest opțional nu țin de nevoia elevilor, ci mai degrabă de nevoia profesorilor de a-și face normele de ore, spune Koo.
„Părinții sun consultați formal; și, în plus, nici părinții nu sunt suficient de conștienți ca să solicite educația pentru sănătate. Sunt mulți care acceptă matematica distractivă, geografia distractivă ca opțional, pentru că li se pare că este mai important ca un copil să știe mai multă matematică decât să fie sănătos”.
La apelurile societății civile au răspuns miniștrii Muncii și Sănătății, care au declarat că susțin introducerea educației pentru viață sau educației pentru sănătate ca disciplină obligatorie. În schimb, alte ONG-uri, unele creștin-religioase și anti-avort, au reacționat spunând că elevii ar trebui să învețe, în schimb, despre abstinență sexuală. Reprezentanții Asociației Părinților pentru Ora de Religie au declarat, că deși susțin materia educația pentru sănătate, ea ar trebui să rămână opțională atât timp cât include și informații despre educația sexuală. „Respingem modelul „educației sexuale” comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual și a mijloacelor de protejare contra sarcinii și care exclude moralitatea din intimitate”, spune Liana Stanciu, președinta organizației.
Însă, o obligativitate a educației sexuale în școli o cere și un articol din legea pentru protecția și promovarea drepturilor copilului din 2004 care descrie stufos că autoritățile locale trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, ca să prevină contactarea bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.
Adina Manea, director programe al Fundației Tineri pentru Tineri, care a militat alături de reprezentanți ai altor ONG-uri la începutul anilor 2000 pentru opționalul de educație pentru sănătate, spune că, unii dintre profesorii instruiți nu se simt confortabil să vorbească în fața clasei despre sănătatea reproducerii. Din 1997, fundația administrează anual un program prin care tineri instruiți predau voluntar pentru aproximativ 10.000 de elevi liceeni, un curs de șase săptămâni despre educația pentru viața de familie. Manea spune că, mult mai important decât obligativitatea materiei, ar fi realizarea unor manuale pentru opțional și pregătirea unor profesori care își doresc cu adevărat să predea educație pentru sănătate.
** *
Educația sexuală este obligatorie în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, în diverse forme, în afară de Bulgaria, Cipru, Italia, Polonia și Marea Britanie. În unele dintre țările în care este obligatorie, educația sexuală este inclusă în orele de educație pentru sănătate, educație pentru familie, educație civică, biologie, religie sau filozofie. Potrivit raportului „Politici pentru educație sexuală în Uniunea Europeană”, în Danemarca, prostituate, persoane gay sau seropozitive, vorbesc în școli despre experiențele lor.
În Olanda, educația sexuală începe de la patru ani, în timp ce în Polonia este un subiect tabu și la școală, și acasă. În Cehia a devenit obligatorie după o dezbatere aprinsă în 2010, care a divizat membri ai Guvernului, politicieni și părinți cu opinii tradiționale. Acum elevii învață despre anatomia sexuală, infecțiile cu transmitere sexuală, sexul prematur și lupta împotriva violenței sexuale la orele de la biologie, educație civică și educație familială.
Adriana Radu, masterand în Sănătate Publică la Facultatea de Medicină din Berlin, spune că, acum câțiva ani, o familie germană care refuzase să-și trimită copilul la ora de educație sexuală din motive religioase a fost amendată. Părinții au contestat în instanță decizia, dar Curtea a respins procesul, motivând că scutirea de la ora de educație sexuală nu poate fi justificată, pentru că educația sexuală asigură sănătatea sexuală a copiilor.
Radu, 26 ani, a lucrat ca teaching assistant într-o școală din sudul Germaniei, predând engleză și franceză. Aici elevii de clasa a IV-a învățau relaxat despre corpurile lor, într-un limbaj adaptat vârstei. În amintirile ei din școală, profesoara de biologie din generală sărise peste discuția despre aparatul reproducător, o colegă de liceu apăruse pe net fotografiată în timp ce-i făcea sex oral fostului prieten, iar o alta rămăsese însărcinată și abandonase studiile. Experiența din Germania a inspirat-o pe Radu în 2013 să creeze SEXUL vs BARZA, o platformă video cu informații despre educație sexuală, de la legi, sexualitate și contracepție până la violență sexuală.
Tinerii pun întrebări pe site la care Radu și alți specialiști răspund – de la „Prezervativul e sigur? Se poate rupe? Cum se pune un prezervativ?”, „Cum pot sa nu mai fiu așa nerăbdătoare să-mi vină menstruația?”, „Poate o persoană homosexuală deveni heterosexuală?” până la „Acum două săptămâni am făcut sex fără prezervativ cu prietenul meu, dar nu a ejaculat în vaginul meu. Mi-a întârziat menstruația, este posibil să fiu însărcinată?”.
Radu și-a promovat platforma în licee, dar și câtorva profesori de biologie, pe care i-a încurajat să folosească informațiile de pe site la cursuri. Părerile profesorilor sunt împărțite, unii văd necesară o astfel de materie predată de un specialist pentru că elevii oricum caută informații pe internet; sunt însă și voci care spun„la ce le trebuie, că nici pe noi nu ne-a învățat nimeni”.
Pentru lucrarea de masterat, Radu vrea să calculeze cât risipește statul fiindcă nu introduce ca obligatorie educația sexuală în școli. Acest argument economic ar fi unul nou față de cele sociale folosite până acum și va calcula costurile (medicale și non-medicale) consecințelor la minori: sarcinile, rata de avorturi, noi cazuri de infecții cu transmitere sexuală, noi cazuri de HIV, cazuri de abuzuri.
La începutul anului, Institutul de Științe ale Educației a pus în dezbatere publică până pe 22 ianuarie, trei variante de plan cadru pentru învățământul gimnazial – plan care va stabili ce materii și ce ore vor studia elevii. Educația pentru sănătate nu apare ca obligatorie în niciuna dintre cele trei variante, și rămâne ca posibil opțional. (Copiii de gimnaziu ar putea învăța în cei patru ani, Educație pentru drepturile copilului, Educație interculturală, Educație pentru cetățenie democratică și Educație economică).
***
Toamna trecută, Ioana a decis să organizeze o piesă de teatru forum jucată de elevi de a VII-a și VIII-a, cărora le-a fost mentor, ca parte dintr-un proiect al două ONG-uri pentru romi. Timp de un an, a discutat cu copiii, fie la soare, în curtea casei ei, fie la biserică, despre problemele pe care le au la școală sau acasă. Subiectul l-a ales împreună cu copiii, care și-au adus repede aminte că o colegă dintr-a VII-a a rămas însărcinată.
Personajul principal al piesei de patru scene a fost așadar o fată de gimnaziu care nu se înțelegea cu mama și care aștepta un copil de la un băiat mai mare. Ioana și copiii i-au invitat la școală pe părinți să vadă piesa și să participe apoi la discuții. În teatrul forum, oamenii din public preiau rolurile, încercând să schimbe personajele, de cele mai multe ori în bine.
Piesa i-a făcut pe părinți să recunoască că sunt multe cazuri asemănătoare în comunitate. Au spus că în familii, multe dintre ele încă tradiționale, e dificil ca părinții să vorbească cu copiii, dar ar fi bine ca la școală să afle mai multe lucruri despre relații sau sarcină.
Notă: Ioana este un pseudonim; tânăra nu a vrut să-și divulge identitatea.