[EduDoR] Planurile cadru, faza pe echipe
Dacă e un lucru asupra căruia toată lumea se pune de acord, acela e că suntem în mijlocul unei discuții fără precedent…
În dezbaterea privind disciplinele pe care le vor studia elevii de gimnaziu începând cu 2017 există mai mulți jucători importanți, fiecare cu versiunea proprie. Cu câteva zile înainte de luarea unei decizii, iată argumentele fiecărei părți.
Elevii care sunt acum în clasa a III-a vor trebui să învețe la gimnaziu, adică din 2017, după planuri cadru, programe și manuale noi, în continuarea celor pe care le au acum în ciclul primar. Și asta pentru că ei sunt prima generație formată după introducerea Legii Educației în 2011, care, conform unor recomandări europene, mută accentul de pe acumularea de cunoștințe, pe dezvoltarea de competențe în diferite domenii: comunicare, matematică, științe, antreprenoriat.
Competențele se referă nu doar la ceea ce ar trebui să știe, ci și la ce ar trebui să facă și la ce atitudini ar trebui să aibă elevii (de exemplu, nu e suficient ca dascălii să-i învețe să citească, ci e nevoie să le stimuleze și apetitul de a citi).
În articolul de săptămâna trecută am explicat ce sunt planurile cadru și de ce stârnesc pasiuni. Ceea ce până acum ar fi fost probabil o decizie aproape birocratică a unor experți, de care să aflăm după ce a fost aprobată, s-a transformat într-o dezbatere națională înflăcărată.
Reluăm, pe scurt, firul evenimentelor. Cei care, conform legii, alcătuiesc planul cadru, adică disciplinele și numărul de ore care se vor studia la gimnaziu, și îl supun ministerului spre aprobare sunt un grup format din 11 membri: inspectori generali din minister, din instituția care organizează examenele naționale și din cea care coordonează învățământul profesional, plus cercetători de la Institutul de Științe ale Educației (IȘE). Pe 23 decembrie 2015, ei au lansat în dezbatere publică, pentru o lună, trei propuneri de plan cadru.
În paralel, ministrul Adrian Curaj a înființat o comisie, tot din 11 membri: experți în educație din mediul universitar și neguvernamental, care să dea feedback pe rezultatele muncii grupului de lucru. La începutul lui februarie, șase din cei 11 au ieșit cu o propunere proprie, revoluționară și au cerut retragerea celor trei.
În acel moment, subiectul a explodat: au apărut voci care cer schimbare totală și radicală și altele care spun că sistemul nu e pregătit pentru așa ceva, părinți care vor programe mai ușoare, teme mai puține și aducerea unor experți din străinătate care să rezolve problema, specialiști care susțin că elevii sunt plictisiți și că învață de frică lucruri prea grele și profesori care își apără disciplina: să nu se reducă numărul orelor de română, de istorie sau geografie, să nu se scoată latina, ba chiar să i se dea o oră în plus.
Pe la mijlocul lui februarie a mai apărut un actor, neimplicat inițial: Departamentul de Științe ale Educației (DȘE) din cadrul Facultății de Psihologie a Universității din București, care a lansat o nouă variantă, derivată din cele trei inițiale. Iar pe 23 februarie, și Consiliul Național al Elevilor (CNE), structura consultativă a ministerului, a venit cu o propunere proprie. Astfel că în acest moment avem șase propuneri asumate de câte o echipă: trei ale IȘE și câte una a DȘE, CNE și a grupului scindat din comisia Curaj, plus sugestii individuale, cum ar fi cea a lui Marian Staș, cadru didactic asociat la Harvard Kennedy School, și el parte din grupul disident.
Legal, conform metodologiei, responsabilitatea creării unui nou plan cadru îi revine grupului de lucru condus de IȘE, care, conform calendarului anunțat în decembrie de minister, ar fi trebuit ca în 8-10 februarie să fi avizat varianta finală. Termenul s-a prelungit până la sfârșitul lunii din cauza intensificării dezbaterii din spațiul public.
Iată în ce constau propunerile și argumentele fiecărui grup.
Conservatorii
Ca priorități care să ghideze planul cadru și viitoarele programe, grupul de lucru coordonat de IȘE și-a stabilit centrarea pe elev și mutarea accentului la clasă de pe predare pe învățare (adică preocupare pentru ceea ce elevul își și însușește, nu doar pentru ceea ce i se predă) și abordarea integrată (conținuturi din mai multe discipline, structurate în jurul unor teme).
IȘE și-a fundamentat construcția planului cadru pe un profil al absolventului care urmărește cum fiecare set de competențe cheie din lege se dezvoltă de-a lungul școlarizării unui copil: la ce nivel trebuie să fie el la sfârștiul clasei a IV-a, respectiv a X-a (adică sfârșitul învățământului obligatoriu) și a XII-a. Acest document va fi esențial când se vor elabora programele școlare și când profesorii își vor stabili activitățile la clasă.
Spre deosebire de planul cadru actual, noutățile din toate cele trei variante sunt:
introducerea unor opționale integrate, care nu aparțin unei discipline anume. Ele sunt mai degrabă niște opționale tematice, pentru care programa o stabilește fiecare școală în parte și care poate fi predată, la clase diferite, de profesori diferiți. Spre exemplu, în Olanda un astfel de opțional este „Minți sclipitoare”, în care elevii sunt liberi să facă proiecte și să privească subiectul atât din perspectiva marilor descoperiri din geografie, cât și din arhitectură, istorie sau matematică;
introducerea Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor (TIC) ca disciplină obligatorie – acum e doar opțional în unele școli. La TIC, copiii învață de la componentele unui calculator și tehnica drag and drop, până la legislația privind drepturile de autor;
înlocuirea orei de cultură civică actuale cu câte o oră de Educație pentru drepturile copilului într-a V-a, Educație interculturală într-a VI-a, Educație pentru cetățenie democratică într-a VII-a și Educație economică într-a VIII-a;
eliminarea latinei, acum cu o oră pe săptămână în clasa a VIII-a;
eliminarea unei ore de română la clasa a V-a (patru, în loc de cinci ore acum).
Dintre cele trei variante, una favorizează ușor științele, alta disciplinele socio-umane, iar una este mai echilibrată. Directorul IȘE, Ciprian Fartușnic, a explicat că, deși unii membri ai grupului de lucru aveau preferințe pentru una sau alta dintre variante, înainte de a le lansa în dezbatere publică au vrut să aibă toate variantele susținute de toți membrii. „De-asta noi nu ne-am scindat.”
Grupul de lucru a fost criticat că propunerea lui e foarte puțin diferită de ceea ce există acum în școli, că numărul opționalelor e prea mic, că nu au avut în vedere niște valori și o viziune asupra absolventului de gimnaziu și că nu prevede interdisciplinaritate, adică o intersectare a mai multor discipline, în condițiile în care testele internaționale PISA și recent introdusele testări naționale de la sfârșitul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a sunt interdisciplinare (se testează împreună limba română cu limba străină și matematica cu fizica și biologia: spre exemplu, pornind de la un text scurt despre un parc național, copiii trebuie să calculeze media aritmetică a temperaturilor anuale, dar și să dea exemple de factori de mediu care influențează ciclul de viață a plantelor).
IȘE răspunde cu argumentul că orice propunere de plan cadru e limitată de legea în vigoare (care spune, de exemplu, că numărul opționalelor nu poate fi mai mare de 20% din totalul orelor), de absența unor reglementări clare: cine ar ține o oră interdisciplinară de „Științe”, de faptul că profesorii nu sunt formați să predea interdiciplinar, dar și de timpul foarte scurt pentru a introduce toate aceste modificări: planul cadru ar fi trebuit anunțat până acum, ca să înceapă imediat lucrul la noile programe (tot sub coordonarea IȘE) și la noile manuale.
Mai mult, spune Fartușnic, nu poți să vii cu o soluție din laborator fără s-o fi discutat cu cei care urmează să o aplice sau cu o soluție din America sau Finlanda doar pentru că acolo funcționează minunat. „Nu e nicio garanție că revoluționarul și noul de acolo sunt neapărat ceva bun. Sunt primul care să ies în lume și să-mi iau criticile că suntem niște fricoși și că nu se schimbă niciodată nimic, decât să girez ceva ce a ieșit peste noapte doar pentru că e diferit.” Când testezi un medicament, nu dai din prima o doză de șoc, spune el.
Inovatorii
Pe 22 decembrie 2015, ministrul Adrian Curaj a creat o comisie suplimentară, cu un rol specific, pe termen scurt: de a analiza propunerile IȘE și de a veni cu soluții de îmbunătățire, dar și cu unul pe termen lung: de a evalua actualul cadru curricular, pentru a face o nouă „arhitectură curriculară” și de a căuta moduri de formare profesională pentru cadrele didactice. Această comisie „de inovare” nu are putere superioară grupului de lucru IȘE.
Din cei 11, niciunul nu lucrează în minister sau în instituții cu rol de politici educaționale, ci vin din mediul academic (inclusiv academicianul Solomon Marcus), neguvernamental, iar unii au și un background politic: Ștefan Vlaston este membru PMP, iar Alexandru Mironov, jurnalist cunoscut pentru emisiunile de știință de la TVR, a fost ministru al Tineretului și Sportului în perioada 1993-1996.
La începutul lui februarie, această comisie a cerut retragerea variantelor IȘE, iar șase dintre membrii ei au venit cu altă propunere de plan cadru, mai revoluționară decât cele trei și decât cea actuală:
patru-șase ore de opțional, față de una-două sugerate de grupul IȘE;
transformarea Istoriei și a Educației Civice în Educație pentru societate;
unirea matematicii cu informatica;
eliminarea unor discipline clasice, precum chimia și fizica și introducerea unora noi: Științele vieții, Științele mediului;
trei ore de educație fizică obligatorii.
Reprezentanții comisiei spun că nu l-au informat pe ministru înainte de a face asta și că se bucură de independență totală.
Unul dintre semnatarii propunerii, Ștefan Vlaston, fost profesor de matematică, director de liceu timp de 16 ani și președintele Asociației pentru Educație și Cercetare din România (EDU CER), spune că planul încearcă să răspundă cerințelor societății și pieței muncii. „Suntem într-o eră a informaticii. Cum să nu ținem cont că elevii își adună informațiile de pe internet?”, spune el. „Decât să citească Fefeleaga sau Răzvan și Vidra, noi am propus ca ora de limba și literatura română să se axeze pe comunicare, înțelegere de texte, pe retorică, decât pe teorie și istorie literară pe care elevii o pot face și singuri”. „Să învățăm din istorie, nu istorie, fiindcă datele se uită”, și sugerează o predare de ordin transversal: istoria războaielor, istoria migrației, istoria sistemelor democratice.
Dar tot el recunoaște că e greu pentru profesorii actuali să predea în felul asta. Soluția lui: „Ei s-ar autoeduca, s-ar autopregăti dacă am reuși să-i salarizăm în funcție de performanțe și de rezultatele muncii.”
Deși nu l-a susținut, pentru că deturnează atenția publică de la lucrurile importante, cum ar fi mai multă autonomie pentru școli și posibilitatea ca ele să-și stabilească măcar 25% dintre materii, Oana Moraru, membru în această comisie, profesor de limba română și engleză și fondator al unei școli private în Călărași, recunoaște că planul colegilor ei aduce mult mai multă libertate decât propunerile IȘE. „Măcar să se aerisească planul cadru: un copil de a VII-a are și două ore de biologie, și două ore de fizică și istorie, conținut stufos cu foarte multe concepte noi în fiecare lecție. Memoria e foarte mult forțată”, spune Moraru. „Măcar asta putem să facem: să decongestionăm, nici vorbă de interdisciplinaritate”, crede ea, în condițiile în care nu există în Romania cărți pentru profesori care să explice predarea interactivă și interdisciplinară și nici directorii nu pot interveni prea mult, pentru că angajarea și plasarea profesorilor în școli o fac inspectoratele
„Școlile sunt blocate pentru că e totul politizat, nimeni nu mișcă în front când ai deasupra directori, inspectori, șefi de catedră, numiți nu neapărat pe criterii de performanță”, spune Moraru. „Directorii sunt numiți politic, n-au nicio legătură cu competența, sunt administratori.”
Obiectivul Oanei Moraru în acest grup este ca, până când România va fi pregătită pentru reformă administrativă, ei să poată veni deja cu un model de schimbare. În acest sens, speră să găsească variante curriculare pe care să le implementeze cu fonduri europene și să le piloteze 5-7 ani în școli de stat. „Noi suntem ca un laborator care sondează, face propuneri, dar mingea este la minister”, spune ea.
În plus față de tabelul cu discipline și numărul de ore, grupul celor șase au propus o diagramă care conține toate elementele care ar trebui să stea la baza educației. Pe scurt, s-au întrebat: cum vrem ca școala să ne educe copiii?, Care sunt valorile pe care școala să le cultive?, Ce competențe să educe, ca să fie rezonante cu valorile și cu viziunea?, Care sunt ariile de învățare care să cultive acele competențe și să consolideze valorile?
Viziunea propusă de grupul de șase experți din comisia de inovare
În proporție de 70%, adică viziunea, valorile, competențele cheie și ariile de învățare au fost formulate de Marian Staș, coordonator al programului educațional de leadership pentru liceeni Liderii Mileniului III și cadru didactic asociat la Harvard Kennedy School, unde predă de 14 ani matematici aplicate în politici publice. Principiile îi aparțin lui Ștefan Vlaston, la care Staș a adăugat autonomia în învățare/a învăța să înveți, iar forma grafică vine din Noua Zeelandă.
Ideea de valori apare și în Legea Educației din 2011 chiar din articolul 2, fără însă a fi detaliate. La fel și un set de 21 de principii generale care guvernează învățământul românesc, de la cel al echității, eficienței și relevanței, până la cel al respectării dreptului elevului.
Competențele cheie propuse de cei șase sunt și ele mai specifice decât cele din lege, unde nu sunt explicate: competențe de comunicare în limba română, în limbi străine și în limba maternă, în cazul minorităților naționale; competențe de bază de matematică, științe și tehnologie; competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; competențe sociale și civice; competențe antreprenoriale; competențe de sensibilizare și de expresie culturală; competența de a învăța să înveți.
La rândul lui, Staș propune o soluție proprie, de la a V-a până la a XII-a. El crede că a trecut timpul unui plan cadru unic și cere școlilor o ofertă educațională mai variată și adaptată nevoilor comunității locale, într-o pondere care crește de la 25% din totalul orelor (la clasa a V-a) până la maximum 40% (la clasa a XI-a). „Adaptat nevoilor comunității locale” înseamnă, de exemplu, că una sau mai multe școli din București ar putea ține cursuri de arabă sau chineză sau că școlile din bazinul Dunării ar putea studia dezvoltarea durabilă în acea zonă.
Concret, el propune ca obligatorii doar româna, matematica, istoria, geografia, religia, sportul și dezvoltarea personală – în total 18 ore, care înseamnă, spune el: „Îmi pasă de România, învăț să scriu și să socotesc și «minte sănătoasă în corp sănătos»” și lasă la oferta școlii orele de limbi moderne, latină și chiar greacă, științele (sub formă de chimie, fizică și biologie împreună sau separat), antreprenoriat, educație civică, arte și informatică – în total 6-8 ore.
Important, crede el, este că niciun profesor nu își va pierde slujba, ci va trebui doar să muncească mai mult și altfel. „De acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost”, spune Staș. E „o conversație transformațională pentru societate”, pentru că „România pe bune începe cu școala pe bune”. Ceea ce trebuie să învingă acum sistemul sunt frica și rezistența la schimbare: „Sistemul public de educație e hiperconservator și funcționează cu aprobare de sus: dă-mi ce trebuie să fac, iar dacă trebuie să gândesc eu, e nasol, pentru că n-am mai făcut așa ceva.”
Universitarii
Săptămâna trecută, și Departamentul de Știinte ale Educației (DȘE) din cadrul Facultății de Psihologie a Universității din București a venit cu o propunere de plan cadru derivată din cele trei ale IȘE. Specialiștii de aici nu fac parte nici din grupul de lucru inițial, și nici din comisia de inovare a ministrului Curaj, însă își fundamentează intervenția pe o cercetare în șase volume pe care au făcut-o în 2012, parte a unui proiect finanțat cu aproape patru milioane de euro fonduri europene nerambursabile și care ar fi trebuit să ducă, încă de atunci, la o nouă strategie privind planurile cadru și programele școlare.
Ei critică propunerile IȘE că nu au caracter transdisciplinar și aduc unele amendamente:
știintele ar putea fi combinate într-o singură disciplină la a V-a și a VI-a și ar putea fi separate la a VII-a și a VIII-a;
studierea într-un singur semestru, și nu într-un an, a disciplinelor noi pe care le propune IȘE: Drepturile copilului, Cetățenie democratică, Educație interculturală și Educație economică, astfel încât să rămână timp și pentru lucruri noi: Educație civică, Tehnici de învățare, Gândire critică și Educație pentru mediu;
TIC și Consiliere și Orientare în toți anii de studiu, cea din urmă cu focus pe dezvoltarea personală;
posibilitatea de a studia și arhitectură, teatru sau cinematografie, nu doar muzică și educație pentru arte vizuale.
Elevii
Ultimii intrați în joc sunt elevii. Săptămâna aceasta Consiliul Național al Elevilor (CNE) a propus o variantă de plan cadru și vor ca gimnaziul să includă și clasa a IX-a, prevedere care apărea în prima formă a Legii Educației, dar care a fost scoasă în timpul guvernării Ponta. Planul elevilor, votat acum două săptămâni în Adunarea Generală, conține materii noi, ca: Oratorie, retorică și dezbatere și Etică aplicată – la clasa a IX-a, Educație economică și Cultură și civilizație greco-romană – la clasa a VIII-a, exclude latina și face religia facultativă.
Elevii vor clasa a IX-a la gimnaziu pentru că, la terminarea ei, la vârsta de 16 ani, te poți angaja, dacă nu vrei să continui cu liceul.
Horia Onița, președintele CNE, licean într-a XII-a la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea, spune că au decis să vină cu propria variantă pentru că în dezbaterea autorităților nu au fost consultați. Onița spune că și-ar fi dorit ca prima dezbatere să nu fie despre planurile cadru, ci despre programa școlară, fiindcă e ilogic să determini întâi numărul orelor și materiile, înainte de a decide conținutul.
Președinția
Tot luna aceasta, Administrația Prezidențială a lansat „România educată”, un proiect național care se va întinde pe doi ani și va încerca să deslușească ce-și dorește societatea – elevi, profesori, părinți, experți, mediul neguvernamental – de la sistemul de educație, pornind de la probleme existente și proiecte de succes. Calendarul presupune ca anul acesta să fie organizate dezbateri regionale care să ducă la conturarea unei viziuni pe termen lung, pentru ca în 2017 rezultatele dezbaterilor să fie transformate într-o strategie și un plan concret de măsuri, cu implementare din 2018.
Dezbaterea despre planurile cadru în gimnaziu poate fi un bun catalizator pentru o dezbatere mai largă despre învățământ, spune Ligia Deca, consilierul pe educație al președintelui Klaus Iohannis, însă ele trebuie privite împreună cu cele de liceu, care vor trebui să le continue pe cele de gimnaziu. „În plus, nu e vorba doar de ce ore facem și câte sunt, este vorba și despre profilul absolventului și de capacitatea profesorilor de a trece într-un timp scurt de la un stil pedagogic la un alt stil pedagogic”, spune Deca.
Așadar, dacă e un lucru asupra căruia toată lumea se pune de acord, acela e că suntem în mijlocul unei discuții fără precedent în România și că niciuna dintre soluțiile propuse nu e finală, ci doar perfectibilă. Argumente are fiecare. Specialiștii IȘE vorbesc despre un profil al absolventului și dau ca exemplu țări dezvoltate care, după ani de predare interdisciplinară au reintrodus disciplinele clasice (cum ar fi Marea Britanie), pe când grupul de șase vorbește despre valori și viziune și dau exemplul statelor care au renunțat la a preda clasic (Finlanda sau Polonia).
Schimbarea nu va veni doar dintr-un plan cadru, ci din tot ceea ce urmează: din cum va fi modificată legea astfel încât să permită predarea unor materii noi, din cum vor fi modificate programele astfel încât să dezvolte într-adevăr tineri autonomi, curioși, care vin cu plăcere la școală și care au acele competențe cerute pe piața muncii, din cum vor fi formați profesorii actuali și viitori astfel încât să nu mai slujească disciplina, ci interesele elevilor și din cum vor arăta manualele, fără însă a ne crampona de ele. Și acum, în sistemul încă nereformat al anului 2016, manualele sunt doar instrumente pe care profesorii le pot folosi sau nu. Singurul lucru obligatoriu este programa. În rest, ei au libertatea să folosească orice mijloace de predare doresc.
Cert este că ar trebui să învățăm măcar din propria experiență: în perioada 2012-2014, planurile cadru și programele la primar au fost elaborate în ultimul moment, de comisii diferite și, din lipsa banilor, învățătorii au fost formați să predea după noile reguli doar la Clasa Pregătitoare (CP), nu și la clasele I-IV, așa cum ar fi trebuit. Iar rezultatele planurilor și ale programelor de la CP și până la clasa a IV-a nu se cunosc încă, pentru că evaluarea se face numai la finalul unui întreg ciclu, adică în 2017.
Dezbaterea publică pe planurile cadru de la gimnaziu s-a încheiat și în următoarea săptămână ar trebui să avem un rezultat. Din acest moment, mingea este, în mare măsură, la minister.
(A contribuit Oana Sandu)
În săptămânile următoare echipa „EduDoR” va continua să urmărească acest subiect și va arăta în ce au constat și cum au fost implementate planurile cadru în învățământul primar după adoptarea Legii Educației în 2011.
2 comentarii la [EduDoR] Planurile cadru, faza pe echipe
Comentariile sunt închise.
S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureșteanul: După 25 de ani
La Colegiul Gheorghe Lazăr, în familie.
[Interviu] Despre oameni și trenuri
Adi Bulboacă iubește trenurile. Pe 30 decembrie 2015 s-a suit într-unul cu gândul să se dea jos peste o lună.…
Istoria dansului prin muzică într-un (auto)interviu cu Paul Dunca
Artiștii Eduard Gabia și Paul Dunca lansează săptămâna asta Istoria cântată a dansului românesc, un proiect care…
N-am înţeles care-i concepţia reorganizării învăţământului gimnazial, cum trebuie să arate absolventul de gimnaziu.
Poţi să faci un Plan cadru dacă nu şti unde vrei să ajungi? N-ar fi mai simplu să alegem portul de destinaţie? Se ocupă marinarii să ne ducă acolo.
Primul pas îl reprezintă definirea profilului absolventului de gimnaziu. Într-o frază. Ţinta pe care s-o urmărească atât cei care fac Planul cadru, programele, manualele, dar, mai ales, profesorii.
Multumesc pentru articol.Am aflat ca am lucrat, împreună cu mulţi profesori, in proiectul CNEE si nu am fost platiti, in schimb DŞE a lucrat pe 4 mil. de euro.Tot in acest proiect.