[Mobilizăm Excelența] Puzzle comunitar pe Intrarea Violoncelului

Un grup de ingineri și IT-iști din București au construit împreună un spațiu de lucru prietenos cu mediul, după conceptul unui inventator român.

Câțiva amici s-au strâns în prima sâmbătă din mai sub acoperișul pe care tocmai îl montaseră și au luat împreună masa: pizza, legume, bere și sucuri întinse pe paleți, un prânz delicios, cum numai prânzurile de pe șantier pot fi. De la mijlocul lui aprilie, în curtea aflată la doi pași de metroul Mihai Bravu, în capătul Intrării Violoncelului, peste 15 voluntari au pus umărul la construirea unui spațiu de lucru și întâlnire pentru comunitatea constituită în jurul asociației D’Avent. Ploile din ultima lună le-au tot dat planurile peste cap și au încetinit mersul lucrărilor, dar pe 7 mai scheletul metalic înconjurat de copăcei și buruieni părea în sfârșit mai aproape de a deveni o căsuță. Alina Blaga și Georgiana Cremene puteau visa mai cu spor la momentul în care, alături de alți colaboratori ai asociației, vor trece la transformarea locului într-una din cele mai prietenoase grădini din București.

Alina și Georgiana s-au împrietenit la un master de Management Urban pe care l-au făcut în Olanda. În 2011, simțind că nu-și găsește locul la întoarcerea în țară, Alina a plecat în Budapesta, cu un program de învățare la un ONG care se ocupa cu reciclare creativă. Nu prea se deda la lucru manual, avea mai degrabă competențe administrative, dar a rămas fascinată după primele ateliere de reciclare a hârtiei la care a participat. Mediul creativ în care intrase a atras-o atât de tare încât a rămas voluntar în asociație pentru vreo două luni jumate. S-a gândit că trebuie să aplice cumva lucrurile descoperite acolo și în România.

Ea, Georgiana și web designerul Dan Dinu, prietenul lui Geo, au înființat, în același an, asociația D’Avent și platforma online Reciclare Creativă, cu gândul de a educa publicul înspre refolosirea în moduri creative a materialelor care sunt de obicei aruncate. „Ne vedeam cuceritori de lumi și schimbători de orice,” spune Georgiana. Au început cu ateliere stradale la care le arătau participanților cum să facă bijuterii din hârtie într-o perioadă în care curiozitatea privind zona handmade era încă în creștere. Timp de trei ani au organizat ateliere tot mai complexe, mai mult în weekenduri, în paralel cu joburile de funcționari pe care le aveau în Guvern. Treptat, în jurul lor s-a coagulat o comunitate dinamică de artizani și designeri, ingineri, IT-iști și arhitecți.

Pentru această comunitate s-au gândit Alina și Georgiana să construiască un spațiu de întâlnire în 2013. „Noi eram peste tot la festivaluri, țineam ateliere în cafenele, dar nu ne identificam cu un loc anume,” spune Alina. Aveau la dispoziție un teren de 270 mp pe Intrarea Violoncelului, cumpărat de bunicul ei în 1955, pe care familia îl folosise doar pentru grădinărit și pe care au primit dreptul să-l folosească pentru asociație. Aveau și dorința de a le arăta oamenilor că din materiale reciclate poți face inclusiv o construcție. Cu ajutorul unei donații constând în paleți și saci de cafea și al unui heirup muncitoresc al prietenilor și cunoscuților, a rezultat un pavilion de vară, unde au organizat în principal ateliere. În timp, și-au dat seama că ar avea nevoie de un spațiu care să poată fi folosit și pe timp de iarnă, unde artizanii și meșterii din comunitate să poată veni să lucreze, așa că au aplicat pentru o finanțare la Mobilizăm Excelența, cu proiectul „Make(you)R(own)Space”.

Ideea ca Intrarea Violoncelului #2 să fie făcută dintr-un container a picat definitiv – venea la pachet cu numeroase probleme logistice și nu era tocmai cea mai bună soluție pentru spațiul dat – când Alina și-a adus aminte că văzuse mai demult o știre despre un concept de casă eventai, foarte ușor de construit. A făcut rost de numărul inventatorului și l-a sunat. Profesorul Alexandru Stănilă din Iași, entuziasmat de oportunitatea de a face un nou prototip, a venit în București o săptămână mai târziu și așa a început o colaborare cu Centrul de Cercetare și Transfer Tehnologic Polytech al Universității Tehnice din Iași.

Conf. dr. ing. Alexandru Stănilă are 63 de ani, ține, printre altele, un curs Creativitate Tehnică (Inventică) la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” și a obținut numeroase medalii la saloanele internaționale de inventică. Se consideră mai degrabă un inginer care și predă. „De ce spun treaba asta? Pentru că permanent am păstrat legătura cu producția, sunt suficient de versat în șantiere ca să iau decizii și să rezolv unele probleme.” Proiectul casei extensibile s-a adăugat în portofoliul său când niște artiști canadieni l-au rugat să le realizeze o construcție care să funcționeze ca atelier și, la nevoie, ca locuință, dar și ca pavilion expozițional mobil. Stănilă a venit cu ideea unei case cu structură metalică și pereți extensibili, care, strânsă, are dimensiunile specifice unui container de transport. Casa poate fi montată în fabrică și remorcată, pentru a fi apoi instalată în mai puțin de o oră, mărindu-și suprafața prin extensie chiar și de 3-4 ori, ceea ce o face ideală pentru situații și zone de criză.

Pentru că Intrarea Violoncelului nu permite, de exemplu, accesul unui camion, profesorul a recurs acolo la o montare la fața locului – echipa de voluntari a asamblat casa element cu element, așa cum ai asambla mobilierul de la IKEA. „În viitor vom discuta din ce în ce mai mult varianta ajută-te singur în construcții,” spune Stănilă, subliniind că o casă precum cea evantai poată fi montată fără probleme chiar și cu o echipă de necalificați.

Ghidați de instructajul lui Stănilă, o mână de ingineri, IT-iști și nu numai au muncit împreună cu el pe șantier. Tatăl lui Dan, care se ocupă cu mentenanța trenurilor de metrou, a devenit mâna dreaptă a profesorului. Uneori, când a fost nevoie de unelte, au adus de acasă, cum s-a întâmplat când Dan a sunat-o pe mama lui să aducă două bormașini electrice de acasă, pentru că cele cu baterie pe care le aveau pe șantier nu făceau față.

Au ajutat și vecinii. „Eram niște ciudățenii la început, dar acum le suntem dragi,” spune Georgiana. Vecinul de vizavi le-a dat curent și a ajutat cu bormașini când a fost nevoie. Vecinul din stânga nu s-a plâns de zgomot, deși are un nou-născut în casă, și, curios de ce se ridică lângă casa lui, a venit periodic pe șantier și a pus întrebări legate de construcție. Într-o seară, Alina s-a împrietenit peste gard cu o locatară dintr-un complex rezidențial proaspăt construit, iar vecina și-a trimis mama, inginer agronom, să se uite la pomii bolnavi din grădină.

Lucrările au înaintat încetișor, influențate de ploi, de programele de la job ale voluntarilor, de faptul că profesorul Stănilă nu putea veni în București decât 2-3 zile pe săptămână. Pentru prima sâmbătă din mai, Alina și Georgiana au creat un eveniment pe Facebook, invitând pe oricine din comunitate să vină să dea o mână de ajutor. Au răspuns prezent oameni deja de bază pe șantier precum Dan și tatăl lui, Gabi, care a făcut și un time lapse al construcției cu prețul unor scântei de sudură care i-au sărit pe un obiectiv, sau Florin, un inginer mecanic care a prins din zbor tot ce i s-a explicat despre construcție. Unii voluntari au venit în trening, cu chef de meșterit și glume privind grătarul care se cerea făcut cu ocazia muncii pe șantier. Pe la 12 jumate, șase oameni jupuiau împreună celofanul protector de pe panourile folosite pentru acoperiș, umplând curtea de hârșâit și voie bună.

La un moment dat, după ce a numărat de mai multe ori panourile stivuite prin curte, profesorul Stănilă i-a anunțat că au cu unul mai puțin decât ar trebui pentru acoperiș. „Nu este,” a spus. Ori nu s-a dat [comandă], ori am greșit eu.” Ca să poată completa acoperișul, a decis să renunțe la streașina prevăzută în proiect și s-o facă din tablă. Micile hopuri din cele câteva săptămâni pe care s-a întins montarea au fost inerente, dar a găsit soluții pe loc, luând ruleta și creionul în mână, sau dând ture în jurul casei.

„E o casă care folosește tehnologii moderne în contextul unei dezvoltări durabile a construcțiilor,” spune el despre ce a rezultat. Casa cu regim de construcție temporară are 45 mp și e alcătuită din două partiții despărțite de holul de la intrare și de toaletă. Pentru acoperiș și podea, au ales panouri sandviș, din poliuretan expandat între două foi de tablă. La interior, pereții și podelele sunt acoperite cu celuloză, dar, cu ajutorul unei sponsorizări, echipa speră că o vor înlocui cu cânepă. Prețul structurii, cu acoperiș și modele, s-a ridicat la vreo 7.000 de euro, estimează Alina, dar cu tot cu finisaje va urca, probabil, spre 12.000.

„Hai să facem următoarea treabă,” le-a spus profesorul Stănilă tuturor sâmbătă, pe la 1, după ce terminaseră de urcat toate cele opt panouri pe structură. „Lucrăm pe două echipe, cu comanda la un singur om. O echipă o s-o conducă domnul Viorel [tatăl lui Dan] și o echipă eu. La început o să montăm împreună, ca să vedem ce facem și cum o pornim și se repetă în partea cealaltă, cu echipa a doua. Și descălțați, ca să nu zgâriem acoperișul.”

Alina și Georgiana, care lucrează full-time în asociație de doi ani deja, abia așteaptă să treacă iureșul și dilemele de șantier, să facă curat și, alături de artizani și designeri din comunitate, să se apuce de decorarea interiorului și de lucrul la grădina verticală de pe pereții casei și la cea din jur. După aceea, se vor ține acolo mici ateliere eco. Se va găsi loc pentru proiecte ale asociației precum Grădinarul de Balcon, unde oricine poate învăța cum să crească în spații mici plante aromatice și nu numai, dar și pentru Wunderkraft, o platformă recent lansată ce are ca scop promovarea serviciilor a 30 de artizani și meșteri, și vinderea produselor făcute din materiale revalorificate, în special către companii. Membrii Wunderkraft și alți colaboratori ai asociației vor putea să vină să muncească la piese de mobilier sau obiecte decorative, având la dispoziție spațiul și uneltele necesare, de la ciocănel la bormașină.

Deocamdată, fetele au convocat voluntarii la un nou weekend de muncă intensă, cel dedicat punerii pereților exteriori și podelei. Câteva căpșune de pe marginea gardului deja s-au copt, curtea nu e plină numai de resturi de materiale și de huruit de bormașini, ci și de soare și triluri. În curând, pe Intrarea Violoncelului se va da strigarea pentru petrecere.
***
Articolul face parte dintr-o serie dedicată proiectelor de design urban și eco-inovație finanțate de programul Mobilizăm Excelența creat de Porsche România și dezvoltat împreună cu Fundația Comunitară București.