[Pelicam] 5 ani de filme despre noi și mediu

Acum 5 ani, la Tulcea, Benjamin Ribout și Corina Eredenta Moldovan-Florea au pornit Pelicam, un festival de film documentar pe teme legate de mediu. Ben, jurnalist francez stabilit de 10 ani în România, a lucrat o vreme în distribuție de film și este în prezent co-director al Le Petit Journal Bucarest. Corina a studiat programare IT, dar lucrează în post-producție și organizare de evenimente culturale. Într-o pauză de la pregătirile pentru festivalul care începe astăzi, am vorbit cu ei despre cum a crescut Pelicam și ce înseamnă să-l organizeze, despre scalare, hopuri și energia de a continua.

Cum v-a venit ideea festivalului?

Corina: Ben stătea rezemat în bucătărie, se uita pe geam, fuma și a zis: „ar fi fain să facem un festival de film de mediu. Că nu există și ar fi nevoie. Ar fi fain în Tulcea, lângă Deltă, nu prea e activitate culturală acolo, nu e nici cinema, poate schimbăm ceva, măcar 3-4 zile pe an.” Cam așa. Eu am ridicat o sprânceană și am zis: „Mhm, bine.” Ăsta a fost primul moment.

De ce Tulcea?

Ben: Era important să nu fie într-un paradis, să vină sute de oameni și să stricăm locul respectiv sau să-l punem în vizor. E un pic abuziv să vii din afară cu instalații, să schimbi fața unui loc. Nu ăsta era scopul. Aici avem o reședință de județ care nu e conectată neapărat cu filmul – nu e cinematograf, noi aducem scule ca să putem proiecta filme. Dar e un oraș cu 70.000 de oameni, era mai logic cumva să facem festivalul aici, la intrarea în Deltă, lângă Dunăre.

Corina: Unii oameni ne-au întrebat de ce nu facem la Letea… Oricum aduci invitați cu avionul, consumi niște resurse, aduci echipament, dar măcar nu deranjezi o rezervație. De ce nu București, Cluj sau alt oraș mai mare? Acolo sunt deja foarte multe evenimente. Iar aici e mai unită, mai intimă atmosfera.

Cum a evoluat relația tulcenilor cu festivalul în cei 5 ani?

Corina: Știu și de la voluntari că lumea e tot mai curioasă. Mulți nu mai întreabă ce e Pelicam, ci ce e anul ăsta, când se întâmplă. Cam toți cei care au fost o dată pe la un film rămân fideli după aia.

Ben: Cred că rezonează mult cu filmele pe care le aducem aici. Am tot avut conversații cu voluntarii și sunt foarte entuziaști. Lecțiile din filme ei le asimilează foarte bine, poate chiar mai bine decât cineva adult. Din prima zi când am venit aici anul ăsta, ne-a zis o fată [de 17 ani] că ea are sentimentul că oamenii privesc altfel mediul de când vine Pelicam.

De ce tocmai documentare despre mediu? 

Ben: Eu am făcut o cercetare în Franța despre România atunci când a apărut Noul Val românesc, pe structurile cinemaului ca industrie culturală. Și mi-am dat seama pe vremea aia că este o industrie care e destul de bolnavă și în continuare cred că e așa, dincolo de ce apare în față și de ce premii mai luăm. Și mă gândeam la vremea aia ce se poate face. Atunci am produs KINOdiseea, care era un festival educațional cu filme pentru copii. Am plecat de acolo după trei ediții, în noiembrie 2011, cred. Și în ianuarie 2012, mi-am dat seama că filmul documentar e încă minor ca gen în România, așa că hai să pornim un festival de film documentar.

Corina: Eu am fost destul de reticentă cu ideea. Dar după ce am văzut ce filme există, unele chiar de artă, pe tema asta, am început să mă implic mai mult la organizare și la programare și la concept. M-au prins foarte tare.

Chiar și la prima ediție au fost proiecții de la care lumea ieșea cu lacrimi în ochi. Și am văzut că da, putem să avem o mare influență. Și au fost o groază de copii de la început la filme. Aici nu sunt facultăți, deci cumva e o groapă de vârste, dar ai o tonă de școli generale și de licee. Dacă în primul rând te adresezi lor, că joia și vinerea proiecțiile sunt pentru copii și adolescenți, deja ți-ai îndeplinit jumătate din misiune.

Ce se mai întâmplă dincolo de proiecții la ediția de anul ăsta?

Corina: Anul ăsta am mizat destul de mult pe discuțiile de după filme. Vom avea niște dezbateri, moderate de Andra Matzal, pe cinci teme alese în funcție de filmele de anul ăsta [industria modei, acapararea terenurilor agricole, energia nucleară, ecologia urbană și exploatarea cărbunelui]. Pe lângă ele, vor fi Q&A-uri după proiecții, ca de obicei.

Fără să ne-o propunem, în 2016 s-a concretizat focusul pe fashion. Am găsit multe filme bune pe tema asta, cu abordări diferite, și ne-am gândit că merită o atenție specială.

Ben: Am văzut filme excelente și foarte diverse. Când spunem de fashion, lumea întreabă „ce treabă are cu mediul?”. Dincolo de ce efecte uriașe are asupra mediului, despre care vom afla din aceste filme, este și aspectul legat de noi: de exemplu, de ce trebuie să cumpărăm haine tot timpul?

Corina: Apropo de evenimente conexe, facem iar un workshop de radio cu jurnaliști străini. Iar pentru copii sunt mai puține proiecții, dar sunt alte evenimente, cum ar fi un spectacol muzical al unor belgieni care cântă la instrumente de copii (rățușcă, pian, tobe mici). Cei de la Observatorul Astronomic vin să țină o prezentare. Iar sâmbătă seara, dacă o să fie senin, o să privim cu telescopul.

Aveți recomandări speciale, câte un film care v-a impresionat mai tare?

Corina: Jungle Sisters, de exemplu. Și Planetary, care e mai metafizic. Lui Ben nu i-a plăcut. Mie mi-a plăcut foarte tare.

Cum e să faceți Pelicam? Bănuiesc că n-a fost misiune ușoară și încă nu e. 

Corina: Nici în momentul ăsta, când vorbesc cu tine… Îți iei o energie de la lume, și de la spectatori, echipă, voluntari, invitați. Știm că iară ne complicăm viețile pentru următoarele câteva luni, dar pe măsură ce se apropie, e o mare energie.

Ben: E important să ai sentimentul că scoți în față niște lucruri pozitive. Și că există mai departe un mesaj și un impact care e cu mult peste ce înseamnă un festival.

Corina: Nu e o temă ușor de vândut – „haideți să vedeți filme de mediu cu ce probleme sunt prin lume” –, dar lumea vine, e și serioasă la conținut și curioasă, și în același timp reușește și să se simtă bine.

A existat în anii ăștia vreun prag major, un moment în care v-ați gândit că mai bine îl opriți? 

Corina: De două ori.

Ben: E foarte simpatic acest festival. Scopul nu e să devină foarte mare, doamne ferește, dar scopul e să aibă un impact din ce în ce mai mare, cumva. Nu știu, aici e o rețetă pe care n-o stăpânim. Cred că n-am vrea să avem standuri peste tot cu produse eco.

Corina: Ne-au întrebat oameni dacă pot veni cu produse la târgul Pelicam. N-avem târg și nici nu vrem să avem. De multe ori ne-am gândit la cât să crească festivalul. N-o să fie niciodată un festival de 10 zile sau cu mii de invitați. În schimb, am vrea ca sălile să fie pline. Ăsta e cam maximul pe care-l vreau. Și, eventual, dacă am putea să găsim un al treilea spațiu de proiecții ziua, pentru ca filmele să fie mai des preluate, să poată mai multă lume să le vadă. Acum n-ai cum să vezi tot.

Cât despre momente de dubiu… a fost un moment de creștere la ediția a treia, când au început să vină multe fonduri. Atunci am făcut o zi în plus, pentru copii, am început competiția Black Sea Docs și cumva s-a clarificat structura festivalului. În schimb, anul ăsta era să nu-l facem, că s-au retras aproape toți sponsorii. Unii s-au întors, dar acum două luni, când trebuia să decidem ce facem, mult am stat pe gânduri dacă îl oprim și aia e, sau ne riscăm și vedem ce iese, fără să facem, evident, compromis, la tot ce ține de calitatea proiecțiilor. Acum, pe ultima sută de metri, s-au mai limpezit lucrurile. Dar momente din astea de dubii sunt. Până la urmă e un festival mic, cu o echipă de oameni care au joburi, care se ajută mai mult în timpul liber, nu e un festival cu birou, și contează foarte mult implicarea personală a oamenilor.

Ben: Dar e o bucurie când se întâmplă, din nou: te încarci din oameni.

Corina: E și un egoism, că știi că se întâmplă un lucru bun și e datorită ție cumva. ●