Colin Meloy, de la compus cântece la scris cărți

Colin Meloy, solist, chitarist și fondator The Decemberists, vine pentru prima oară în România, la The Power of Storytelling (14-15 octombrie). Mai jos, câteva idei despre procesul lui creativ.

Colin Meloy și-a făcut prima formație, Tarkio, când era la facultate, în Missoula, Montana. A studiat teatru și scriere creativă, iar Dylan Thomas și Morrissey sunt două nume pe care le menționează când este întrebat cine i-a influențat modul de a scrie cântece. La 20 de ani și-un pic, Colin s-a mutat în Portland, unde a început să cânte la seri de open mic, prin tot felul de subsoluri, uneori pentru o mână de oameni. Privind în urmă, crede că asta i-a permis să experimenteze foarte mult și să nu se ia prea tare în serios.

De la lansarea formației, în 2001, The Decemberists au scos șapte albume și nenumărate single-uri și EP-uri. Au înregistrat într-o biserică, într-o hală și într-un hambar, au cântat peste tot în lume și au strâns trei nominalizări la premiile Grammy. Albumul lor din 2011, „The King Is Dead”, a debutat pe locul I în topul Billboard.

Presa i-a numit „o trupă rock literată”, datorită cântecelor lor împânzite de cuvinte inedite și de povești cu personaje precum marinari înghițiți de balene, regine malefice sau o greblă care-și omoară copiii. Vocabularul vast al lui Colin și pasiunea lui pentru cuvinte nu tocmai uzuale l-au transformat într-unul din cei mai captivanți cantautori ai ultimului deceniu.

Colin locuiește într-o fermă din secolul al XIX-lea, în apropiere de Portland, împreună cu soția lui, ilustratoarea Carson Ellis, și cu cei doi fii ai lor. Acum câțiva ani, a luat o pauză de la turnee și compus, și a scris Wildwood Chronicles, o trilogie populară de romane pentru pre-adolescenți, ilustrată de Carson. Acțiunea cărților e plasată într-un Portland contemporan în care Forest Park, parcul împădurit al orașului, devine The Impassable Wilderness, un tărâm fermecat populat de coioți războinici, bandiți neînfricați și mistici adânciți în meditație. Deși e o carte pentru copii, întunericimile lui Colin sunt acolo fix cât trebuie pentru ca cititorii să nu lase cartea din mână.

Iată câteva idei ale lui Colin despre procesul de a compune cântece sau a scrie cărți.

Un lucru pe care l-am făcut cu a doua carte din serie și pe care nu l-am făcut cu prima a fost să mi-o citesc pe toată cu voce tare. Timp de o săptămână, am citit zilnic cu voce tare din ea. Doar ca să-i aud ritmul. Și nu e doar un mod de a pescui micile greșeli de scriere și repetițiile, ci și un mod foarte bun de a edita. Apoi poți să simți ritmul frazelor și cum se îmbină. Așa că asta am făcut și m-a ajutat foarte mult. Chiar dacă mi-a luat mult timp.

Să folosești personaje în cântece pop e ceva extrem de dificil. (…) Vrei să ai narațiune și vrei un personaj bine conturat, dar nu vrei să folosești fraze normale, asemănătoare celor dintr-un roman – mai ales dacă vorbim de stilul care mă interesează pe mine, care e un stil foarte elaborat, fantezist și jucăuș. Asta e foarte dificil. E o provocare continuă să găsesc personaje care să merite un cântec al lor și care să nu facă să ți se pară că ne repetăm.

Procesul prin care scriu cântece e încă un mister pentru mine. N-aș putea niciodată să fiu un fel de Tin Pan Alley, să scriu cântece la comandă, de genul „Hai să scriem un hit pentru cineva!”. Pentru că serios, sincer, nu prea înțeleg cum se întâmplă exact.

Pur și simplu îmi plac poveștile. Îmi plac oamenii care spun povești. Dar nu suport să fiu numit „povestitor”. Când mi se spune așa, mi se ridică părul pe mine. Cred că prefer mai degrabă să fiu numit „bard” decât „povestitor”. Habar n-am de ce.

Colin Meloy vine în toamnă la a șasea ediție The Power of Storytelling. Îți poți rezerva locul de aici, ca să-l vezi (și să-l asculți), iar aici găsești detalii despre toți vorbitorii. ●