[24/7] eematico: Joaca nu se oprește niciodată

Antreprenor: Ion Neculai

Ion Neculai, 41 de ani, a început anul cu 25.000 de lei în plus. Era un credit bancar pe care intenţiona să-l folosească pentru a-și crește organizaţia – eematico, un business bazat pe învăţare prin joacă. De cinci ani, Ion și echipa lui formată din arhitecţi, psihologi, traineri și designeri, construiesc dispozitive și organizează cursuri de lucru manual și tabere de bricolaj prin care le explică copiilor lumea așa cum ar fi vrut și ei s-o afle de-a lungul anilor de școală. 

Planul lor pentru anul ăsta arăta așa: ţinteau 15 tabere de vară în loc de 11, câte avuseseră cu un an în urmă, și echipa se mărise cu trei oameni, până la 16, ca să poată ţine toate cursurile programate pentru cele 40 de grupe în școlile și grădiniţele din București. Dar, în martie, motivele care-i entuziasmau la începutul anului s-au transformat în tot atâtea griji.

Odată ce școlile și grădiniţele s-au închis din cauza pandemiei, toate planurile lor s-au anulat și echipa s-a trezit fără nicio perspectivă financiară. Dacă până atunci eematico se susţinea din granturi, parteneriate cu școli, workshopuri pe care le organizau pentru copii și din taberele de bricolaj pe vară, care le aduceau în avans bani, dintr-odată li s-a pus stop la tot.

O parte din echipă a intrat atunci în șomaj tehnic, iar de unii traineri s-au despărţit înainte să înceapă să lucreze împreună. Câteva luni au putut să-și amâne plata chiriei pentru cele trei studiouri în care făceau activităţi la Nod makerspace, un spaţiu de co-working din București care găzduiește antreprenori și ateliere de lucru pentru arhitecţi, însă au fost nevoiţi să renunţe la două dintre ele. Le era limpede că au nevoie rapid de un plan ca să rezolve toate aceste griji.

Tot dintr-o grijă a înfiinţat Ion eematico în 2015. Era de șase ani asistent la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și simţea că nu mai regăsește în rândul studenţilor bucuria de a explora, de a încerca orice fără margini, cum făcea el când era copil. 

Pe atunci, tot ce Ion își dorea să fie era Tom Tit, un personaj descoperit într-o carte ilustrată din anii 1800, care făcea experimente știinţifice cu obiecte găsite din casă. Lipea beţe de chibrituri ca să formeze niște soldaţi în duel, transforma un cilindru din hârtie într-o piramidă sau combina substanţe de curăţenie ca să-i iasă un săpun. La fel ca Tom, era curios și voia să înţeleagă cele mai mărunte lucruri din jurul lui.

În ultimii cinci ani, mii de copii au văzut lumea prin ochii lui Ion și ai echipei lui. Au învăţat să folosească scule, bormașini și materiale „ca ale lui tati” ca să creeze obiecte și să facă singuri legături în minte. Cei mici au meșterit primele lor avioane din placaje urmărind instrucţiuni ca într-un manual Ikea, au înţeles cum se înregistrează cutremurele construind pe bucăţi un seismograf și s-au coordonat în echipă ca să construiască turnuri din lemn mai înalte ca ei. Tot farmecul exerciţiilor consta în lucrul împreună, faţă-n faţă, în testat și pipăit obiecte.

Dar joaca asta a devenit brusc imposibilă la începutul primăverii.

Provocarea lor a fost să găsească un plan prin care să le ofere copiilor experienţa eematico la ei acasă. S-au gândit să creeze niște modele de kituri care să includă piese și materiale pe care cei mici puteau să le asambleze urmărind instrucţiunile dintr-un video live. Era modul lor de a veni în ajutorul comunităţii de părinţi care petreceau mai mult timp cu copiii acasă și, în același timp, primul test prin care echipa încerca să-și adapteze afacerea la o nouă realitate. Au vândut aproape 100 de kituri în două luni, cam 20% din veniturile pe care le făceau într-o perioadă obișnuită. 

Al doilea test a fost în vară, când lucrurile s-au mai relaxat și au sperat că taberele îi vor salva. Au reușit să organizeze doar cinci, mult sub așteptările lor, iar în echipă au rămas doar patru oameni. 

A fost momentul când Ion și-a analizat la rece businessul și și-a dat seama că trebuie să facă o schimbare pentru ca eematico să poată supravieţui. 

Când cei de la Fundaţia UiPath, care face proiecte de educaţie, i-au contactat la începutul școlii să ţină timp de o săptămână cursuri online pentru 160 de copii din zone defavorizate, Ion s-a convins că viitorul businessului e în digital. Au aplicat la competiţia Academia Minţilor Creative (susţinută de UniCredit Bank România) pentru digitalizarea afacerilor afectate de pandemie. Grantul de 8.000 de euro pe care l-au câștigat i-a ajutat să dezvolte în toamnă o platformă prin care să-și vândă în școli kiturile create în starea de urgenţă și să se apropie altfel de copii, prin cursuri online. 

Schimbările haotice de la începutul anului școlar au îngreunat colaborarea, chiar și virtuală. Ion spune că le e dificil să-și facă planuri de business pe termen lung cât încă sunt cu „pacientul pe masă”, dar speră ca perioada asta de tranziţie să-i ajute să fie mai inventivi. 

„Am fi putut să rămânem nostalgici uitându-ne la cum făceam cândva cursuri cu copiii și am fi pierdut”, spune Ion. A înţeles însă că joaca nu se oprește niciodată. Că oricât de diferită pare cea de-acum faţă de lumea în care a trăit el, se vor găsi mereu căi prin care să fim din nou copii.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul VI, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ediția 2020 este dedicată rezilienței în pandemie și poate fi comandată aici.