[24/7] QP: Un bar încearcă să supraviețuiască

Antreprenori: Mihai Barbu și Bogdan Baraghin

Barul e un loc bun pentru vremuri grele. Așa au simţit dintotdeauna fotoreporterii Mihai Barbu și Bogdan Baraghin, care și-au găsit cel mai bine alinarea printre străinii și prietenii din barul QP din București. E locul unde s-au întâlnit ani la rând să-și bea cafeaua dimineaţa, unde își editau fotografiile după ce se întorceau de pe teren, unde a început prietenia lor strânsă, când au plecat ad-hoc la Atena, în 2015, să fotografieze protestele violente anti-austeritate. E locul unde „viaţa se bea și moartea se uită”, cum descriu ei serile, citând versurile unui poet român care sunt scrise pe frontispiciul barului. De trei ani și jumătate, QP e și afacerea lor.

Barul e un loc bun pentru vremuri grele, dar nu și pentru cele pe care le trăim. Asta a fost realitatea pe care Mihai și Bogdan au înţeles-o în martie anul trecut și nu le-a fost ușor. Tot ce iubeau la locul lor, gălăgia, atmosfera, grupurile de oameni înghesuiţi la mese, pe scări sau în picioare, îl făceau vulnerabil la COVID-19.

Mihai și Bogdan au închis cu o săptămână înainte ca autorităţile să declare stare de urgenţă. Le-a fost teamă pentru cei 13 angajaţi și pentru ei. Veneau oricum tot mai puţini oameni la bar, iar cheltuielile depășeau ce încasau. Frâna pusă s-a simţit ca și cum ar fi apăsat pedala la 200 de km/oră, nu doar pentru că începeau să adune datorii, dar și pentru că 2020 avea premisele unui an bun. Tocmai investiseră într-un food truck cu care voiau să participe la festivaluri și-i entuziasma planul ăsta nou. După socotelile lor, două luni puteau să plătească salariile oamenilor fără să taie din ele.

Au plecat acasă chiar cu speranţa asta – că pandemia va dura două luni.

Când au hotărât să cumpere barul (iar fostul Que Pasa a devenit QP), Mihai și Bogdan erau fotoreporteri și n-aveau deloc experienţă în business. Auziseră că vechii proprietari vor să-l închidă și i-a speriat gândul că nu vor mai avea locul care le devenise ca un second home. Li s-a părut aproape firesc să-l preia ei, doar veneau acolo în fiecare zi. S-au împrumutat de bani de la familiile lor și, în iulie 2017, au devenit din vechii clienţi businessmen.

„S-a dovedit că nu știam nimic”, spune Bogdan. „Câteva luni mai târziu ne-am trezit că trebuie să învăţăm, am făcut cursuri de manageriat și de business și până anul ăsta am investit și ne-am adaptat”.

Trei ani au învăţat din mers cum stă treaba cu promovarea barului sau cu facturile. Au început să schimbe constant lucruri, de la tablourile pe pereţi la faptul că și-au deschis o bucătărie proprie și au îmbogăţit meniul. Dacă la început aveau 50–60 de băuturi diferite pe raft, anul ăsta puteau să numere cel puţin 500. Visul lor era ca barul să devină treptat un loc al whisky-urilor – au titulatura de a doua Ambasadă Single Malt din România – și unde oamenii vin pentru acea „libertate” pe care au simţit-o și ei când erau doar clienţi.

Făceau acolo ce le plăcea și lor. Organizau seri de film românesc pe terasă, degustări de vin sau whisky, iar seara de Halloween a devenit evenimentul preferat din an, în care se întreceau în deghizări. Locul se umplea de oameni care, odată ce-l descopereau, se întorceau a doua oară, a treia și tot așa.

Dacă până anul ăsta schimbările au fost ca niște provocări care-i ajutau să crească, odată cu pandemia a trebuit să caute soluţii ca să supravieţuiască. I-au emoţionat la început telefoanele oamenilor care voiau să-i sprijine – cu o bere, o cafea cumpărată în avans sau printr-o donaţie. Li s-a părut însă o capcană să facă asta, mai ales că nu știau când o să deschidă. „Ne-am gândit că o să ne trezim cu bani de care avem nevoie pentru facturi, dar când o să deschidem va trebui să le oferim oamenilor sute de cafele și beri pe care ei n-o să le mai plătească”, spune Mihai. „Era un împrumut pe care nu eram convinși că-l vom putea acoperi.”

Ce-au făcut a fost să-și dezvolte un sistem de food delivery. Mai întâi, au livrat mâncare timp de o săptămână unui grup restrâns de clienţi fideli. Știau că nu au capacitatea unui restaurant de a pregăti mâncare pentru mai mulţi oameni, de aceea s-au temut că un anunţ public mai mult i-ar fi încurcat. Era și un test, pentru că voiau să înţeleagă logistica, dar și un mod de a implica echipa rămasă acasă. Din 13 însă au rămas șase angajaţi.

Din iulie, când au putut deschide și terasa, au început să intre pe Glovo, Bolt Food și Food Panda, în speranţa că vor deveni mai vizibili. Nu s-au așteptat la vânzări mari dintr-odată, pentru că „lumea nu știe QP ca restaurant” (într-o lună au reușit să vândă mâncare de 3.000 de lei), dar în toamnă au început să fie căutaţi de câteva birouri care comandă de la ei.

Ca să-și ţină facturile din scurt și să nu riște alte datorii, acum comandă marfă din trei în trei zile, nu lunar cum făceau înainte. Sunt soluţii mici, care-i ajută să mai reziste.

Dacă e ceva bun din anul pandemiei, e ziua de 15 mai, care le-a arătat cât de important e barul și pentru alţii. Au pus atunci la poartă o masă și un placaj de lemn și au improvizat „QP Chioșc”. Chioșcul era un take-away pentru cei care voiau să treacă pe la ei pentru o cafea sau o bere.

I-a impresionat când s-a umplut strada de oameni.

„Timp de două săptămâni, în afara barului erau constant vreo 20 de oameni, care stăteau pe bordură, distanţaţi, și vorbeau despre cât le lipsește barul”, spune Mihai. „Ei rămân benzina noastră în zilele astea”, spune Bogdan.

Tot pentru comunitatea lor au vrut ca seara de Halloween să nu treacă sec, mai ales că nu știau cât vor mai putea ţine deschis, când cazurile se apropiau de 10.000 zilnic. Pe 31 octombrie, oamenii care au mers la terasă au putut vedea, în drumul lor spre toaletă, barul decorat cu frunze uscate, plin de pânze și mulţi lilieci. Pentru prima dată, QP a arătat ca un bar bântuit.

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul VI, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ediția 2020 este dedicată rezilienței în pandemie și poate fi comandată aici.