Cele mai bune povești din 2016

1. Last Taboo
Wesley Morris, The New York Times Magazine
E un moment cultural în care penisurile nu mai sunt așa un tabu și apar pe peste tot prin filme și seriale. Doar că majoritatea sunt albe, pentru că cele negre, scrie Wesley Morris într-un eseu care îmbină critica cu personalul, au o istorie încă prea complicată, plină de stereotipuri, clișee și semnificații politice.

A Brief History of John Baldessari
Narrated by Tom Waits
E un scurt documentar despre viața artistului John Baldessari, motivațional pentru mine prin faptul că Baldessari a avut acel moment în care a ars tot ce a lucrat. Cred că foarte multă lume are experiența realizării unui lucru și conștientizarea că nu este cel mai bun rezultat, dar foarte puțini au curajul să șteargă urmele existenței lui.

1. A Life Sentence
Samantha Broun și Jay Allison, Transom.org
Traumele din viața unei familii rămân deseori private. O dată pentru că sunt drame personale, fără un impact la nivel de societate, apoi pentru că e greu să te întorci la astfel de evenimente. Nu e și cazul acestei curajoase povești audio care a fost produsă în doi ani și jumătate. Samantha Broun a documentat atacul din care mama sa a scăpat în mod miraculos în urmă cu aproape 20 de ani și implicațiile asupra politicii locale.

2. Seriously?
This American Life
Cu acest episod despre societatea post-adevăr a început emisiunea This American Life o serie de patru materiale dedicate alegerilor americane. Despre minciunile lui Donald Trump, cum tragi la răspundere judecători care nu respectă etica profesională, cum ceea ce credem deja ne influențează modul în care interpretăm lumea și un cântec despre ce ar putea crede Barack Obama despre campania electorală americană. (celelalte episoade din serie aici, aici și aici)

3. The Power of Will
Billy Baker, The Boston Globe
Un băiat e diagnosticat cu o formă rară de cancer, în timp ce un medic se încăpățânează să găsească un leac. O poveste în cinci capitole, cu emoție concentrată în fiecare paragraf.

4. Fight
Dan Barry, The New York Times
În weekendul înainte de Crăciun, doi pugiliști amatori intră în arenă pentru a trece la profesioniști. Dan Barry spune povestea a două lumi care se intersectează într-o încleștare din care nimeni nu scapă neschimbat.

5. A Dancer Dies Twice
Eleanor McDowall, BBC Radio 4
O extravaganță audio despre ce se întâmplă cu balerinele când corpul începe să nu le mai asculte.

*

Luiza Ilie, reporter

1. Fractured Land
Scott Anderson, The New York Times Magazine
Rezultatul a 16 luni de reporting, avem aici 40,000 de cuvinte absolut necesare pentru a înțelege cum și de ce a ajuns Orientul Mijlociu în situația de astăzi. Începe cu statele artificiale desenate de puterile imperialiste europene după primul război mondial, trece în revistă câțiva dictatori și strategiile comune pe care le-au folosit pentru a-și domina țările și se termină la începutul sfârșitului pentru ISIS și în mijlocul refugiaților debarcați pe insule grecești sau croindu-și drum cu piciorul spre Austria și Germania. Este o poveste care deși lungă se citește repede, spusă prin viețile a șase oameni diferiți din Egipt, Libia, Irak și Siria de către un jurnalist de război cu mult prea multă experiență care iubește deșertul și reușește să rămână om.

2. The white flight of Derek Black
Eli Saslow, Washington Post
Povestea unui tânăr deștept, vioi și curios, născut într-o familie proeminentă de rasiști americani, școlit acasă după chipul și asemănarea lor și care aterizează apoi la o universitate liberală unde i se prezintă alte argumente și unghiuri de abordare. Dovada că nu numai că se poate dialoga cu oameni care au sisteme de valori diametral opuse nouă, ci că aceasta este soluția multor probleme curente. Scris cu mare empatie și foarte, foarte uman (până și părinții rasiști ca cei ai lui Derek se iubesc și își iubesc copilul, fac sacrificii pentru el și îl învață să fie independent și să gândească pe cont propriu).  Eli Saslow atinge noi culmi jurnalistice cu fiecare poveste pe care o spune.

3. The Erdogan Loyalists and the Syrian Refugees
Suzy Hansen, The New York Times
În linii mari, aceasta este o poveste despre melancolia schimbării. Este și printre cele mai bune povești despre refugiați pe care le-am citit anul acesta, pe lângă faptul că explică foarte bine Turcia și puterea lui Erdogan asupra oamenilor, bazată inițial mai mult pe competențele lui ca manager decât pe cultul personalității.  Suzy Hansen ia cititorul de mâna și îl duce adânc într-un cartier din Istanbul, într-un labirint de alei înguste unde miroase înțepător a condimente și gogoși rumenite și unde locuiesc oameni care nu prea se înțeleg.

4. The World’s Happiest Man Wishes You Wouldn’t Call Him That
Michael Paterniti, GQ Magazine
În această lume tristă și ciobită pe la colțuri în care trăim, există un fost genetician francez care a lăsat totul în urmă și a devenit călugăr budist. Astăzi, Matthieu Ricard este un fel de traducător modern al budismului pentru mase. A scris o carte despre fericire care nu este deloc “self-helpy”, iar Michael Paterniti nu a putut rezista tentației de a vorbi cu cel mai fericit om de pe pământ (aproape). A ieșit un text la persoana I despre Nepal, budism, telefoane smart și tehnologie, atentate și alegeri. Fericirea este un skill, poate fi învățată. Contează să zâmbești, să asculți și să te întrebi cum ar trebui să îți trăiești viața.

5. The Woman Who Might Find US Another Earth
Chris Jones, The New York Times
Pe final de an, Chris Jones a scris o poveste atât de frumoasă, încât mi-a înseninat o întreagă săptămână altfel destul de grea. Chris scrie despre planeta noastră albastră și despre spațiu, galaxii, alte planete și ce (sau cine) ar putea fi pe ele. Face toate astea prin povestea astrofizicienei Sara Seager, pierdută (dar iubită) pe pământ, cu privirea mereu în sus.

*

Andreea Giuclea, reporter

1. Playing for Time
Jason Tanz, Wired
Cum ajungi să faci un joc video despre moartea copilului tău și cum te ajută asta să te împaci cu ce trăiești și să accepți că jocul, ca și viața, se termină cu întrebări în loc de răspunsuri. De ascultat și The Cathedral, episodul din Reply All despre jocul făcut de Ryan Green.

2. The Woman Who Might Find Us Another Earth
Chris Jones, The New York Times Magazine
Chris Jones scrie despre subiectul lui preferat, spațiul și lucrurile imposibile care devin posibile, prin ochii unei cercetătoare savante nu foarte adaptată normelor sociale ale vieții pe Pământ, fiind atât de preocupată de găsirea altuia. O poveste despre iubire și pierdere, distanță și apropiere și cum avem nevoie de întuneric ca să vedem.

3. The Secret History of Tiger Woods
Wright Thompson, ESPN The Magazine
Pentru că e o poveste documentată timp de doi ani de zile, fără acces (și totuși, cu atâtea detalii) la Woods, unul dintre cei mai controversați sportivi contemporani, care reușește totuși să-l umanizeze.

Sorana Stănescu, reporter și editor EduDoR

1. Torch
Cheryl Strayed
Nu e un roman autobiografic, dar asemănările cu viața autoarei Cheryl Strayed sunt izbitoare: mama care moare de cancer, fuga de un soț abuziv, cu doi copii mici, viața trăită din salariul câștigat ca și chelneriță într-un diner. Cu toate astea, Torch e și despre tot ce viața lui Cheryl n-a fost în tinerețe: o a doua șansă la o familie fericită, alături de un tată vitreg iubitor sau o educație universitară. Nu trebuie însă să bifezi vreuna dintre categoriile de mai sus, ca să te regăsești în Torch. Dacă ai fost vreodată într-o situație fără ieșire sau dacă te-ai lăsat cuprins de neputință, citește. Vei fi mai pregătit a doua oară când se va întâmpla.

2. Playing God
Radiolab
Când oamenii mor și numai câțiva pot fi salvați, cine și cum ia această decizie? Merită să trăiască cei mai tineri? Sau cei cu șanse mai mari de însănătoșire? Au fost hotărâri pe care unii medici dintr-un spital din New Orleans au trebuit să le ia în timpul uraganului Katrina. Episodul acesta din Radiolab e despre situațiile alea despre care spui „mie nu mi se poate întâmpla”. Până când (aproape că) se întâmplă și, brusc, devine ceva la care te gândești. Vă mai amintiți cutremurul de la sfârșitul lui septembrie, acela care a ținut câteva secunde bune într-o noapte de vineri? Tata era într-un pat de spital în Burești.

3. Daring Greatly: How the Courage to Be Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent, and Lead
Brené Brown
După 12 ani de cercetare, dr. Brené Brown spulberă mitul conform căruia vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune și susține că ea este, de fapt, sursa și măsura curajului nostru. Dacă ai simțit vreodată că „nu ești de ajuns” (de bună, de atrăgătoare, de deșteaptă, de pregătită), citește Brené Brown. Ai șanse mari să te vindeci.

1. Playing for Time
Jason Tanz, Wired
Aceasta e o poveste despre o poveste. Ryan Green, tatăl unui băiat diagnosticat la 4 ani cu o formă rară de cancer, a creat un joc video cu momente din viața familiei, după descoperirea bolii. Când s-a apucat de lucru, Ryan n-a știut care avea să fie deznodământul.  

2. Fractured Lands: How the Arab World Came Apart
Scott Anderson, The New York Times
Iată un text suficient de lung încât să cuprindă conflictele din lumea arabă. Sunt cinci felii de istorie: Originile, Războiul din Iraq, Primăvara arabă, Ascensiunea ISIS și Exodul – cu numeroase personaje. Ne ajută cumva să înțelegem ce (și de ce) ni se întâmplă astăzi.  

3. Syrian Refugee Kids Were Told To Draw Whatever They Wanted
Vicky Hallett, NPR
Povestea unui drum lung. În Gara Centrală din Milano, copiii mai multor refugiați din Siria au primit hârtie și creioane colorate ca să deseneze. Cei mai mulți au ilustrat un fel de luptă interioară cu războiul de-acasă, pe care n-o înțeleg prea bine, dar care face parte din identitatea lor socială.

*

Octavian Coman, jurnalist multimedia

President Trump’s First Term
Evan Osnos, The New Yorker
Mi se pare un exemplu foarte bun de curiozitate și viziune jurnalistică. Și-au pus problema de cum ar arăta Casa Albă cu Trump pe când nimeni, onest vorbind, nu-i dădea vreo șansă. E un articol care ar merita citit și la un an de mandat, ca să vezi cât s-a potrivit și cât nu.

*

Andreea Vrabie, reporter și gazdă CreativeMornings Bucharest

1. Here Is The Powerful Letter The Stanford Victim Read Aloud To Her Attacker
Buzfeed
Cel mai emoționant text pe care l-am citit anul acesta nu este scris de un reporter sau de un scriitor. Are un autor anonim pentru a-i proteja identitatea, dar tocmai absența unui nume îl face mai puternic și mai ușor de trăit de fiecare dintre noi. Este vorba despre scrisoarea pe care o victimă a agresiunii sexuale i-a citit-o agresorului său, Brock Turner, în timpul procesului la finalul căruia acesta a fost condamnat la doar șase luni de închisoare cu suspendare. Textul, deși tulburător, e scris cu luciditate și cu stăpânire de sine și trebuie citit pentru a ne aminti că nimic nu justifică astfel de fapte.

2. Playing God
Radiolab
Episodul duce titlul dincolo de discuții teoretice despre moralitate și pune o întrebare incomodă într-o situație reală: cum e să joci rolul lui Dumnezeu și să stabilești cine trăiește și cine moare în timpul unei calamități? La final, realizezi că nu există alb și negru, corect și greșit, și că prea puțini dintre noi am fi știut cum să procedăm dacă am fi fost puși în aceeași situație. Povestea are la bază un reportaj realizat de Sheri Fink în 2010 pentru New York Times despre deciziile luate de un grup de medici dintr-un spital din Statele Unite în timpul uraganului Katrina.

3. StartUp, sezonul 4
StartUp
Mi-a fost greu să aleg un sigur episod din cel mai recent sezon StartUp pentru că toate sunt excelente. Primul sezon a prezentat povestea de început a Gimlet Media, compania fondată de reporterul Alex Blumberg (This American Life, Planet Money) care produce în prezent mai multe podcasturi de succes (Heavyweight, Reply All, Science Vs). Sezonul patru începe cu o analiză a evoluției Gimlet Media în timpul căreia Blumberg, acum CEO-ul companiei, are o cădere nervoasă sub presiunea așteptărilor pe care oamenii recrutați le au de la el, și continuă cu povestea lui Dov Charney, fondatorul American Apparel care a fost înlăturat de la conducerea companiei în 2014 după numeroase acuzații de hărțuire sexuală.

6. Inside Santa Monica High
Nico Young, The New York Times
Viața într-un liceu californian, văzută de un puști de-a XI-a. Un eseu foto de-o duioșie fermecătoare – sau, pe scurt, copiii sunt bine.

2. The Ancient One, Undone
Pat Walters, Gimlet Media
În SUA, niște copii găsesc într-o albie de râu un schelet complet. Primele analize arată că e al unui alb. Și că are 9.000 de ani. Ceva nu se leagă.

The boy was dying. There was no treatment; he had lost too much blood, and his lungs had filled with concrete particles. Nott held his hand for four agonizing minutes. ‘All you can do is just comfort them,’ he told me. I asked him what that entailed, since M1 had exhausted its supply of morphine. He began to cry, and said, ‘All you can hope is that they die quickly.’ ”

Aceasta e Siria ultimilor cinci ani și e datoria noastră să nu întoarcem privirea.

2. What Happens With American Myth When You Take the Driver Out of It?
Robert Moor, New York Magazine
Îmi plac de nu mai pot eseurile pop-culturale cu capota lustruită zdravăn cu referințe și capabile să te ducă pe toate străduțele, în locuri unde mintea ta nu a avut răgazul să ajungă și singură. Eseul lui Moor, care începe cu o trimitere la J.G.Ballard și al lui Crash, e tot ce am simțit nevoia să citesc deocamdată despre mașinile fără șofer.

3. Innocents
Rachel Nolan, Harper’s Magazine
O scrisoare din El Salvador, unde femeile riscă să își petreacă ani de zile la închisoare fie și numai pentru suspiciunea că au încercat să-și provoace o pierdere de sarcină. Zika, a descoperit Rachel Nolan, e un pericol mult mai mic decât vigilența cu care spitalele și statul se asigură că orice femeie, oricât de riscantă i-ar fi sarcina, nu avortează.

4. Venezuela, a Failing State
William Finnegan, The New Yorker
O scrisoare din Venezuela lui Maduro, în care oamenii stau la coadă pentru făină sau hârtie igienică chiar și o zi întreagă, unde spitalele nu au nici măcar antibiotice ieftine pentru pacienți, unde cazarea la hotel se plătește, din cauza inflației, cu o valiză de bancnote, iar rata crimelor e printre cele mai mari din lume.

5. ”They Are Slaughtering Us Like Animals”
Daniel Berehulak, The New York Times
De când a preluat puterea în Filipine pe 30 iunie, fostul primar Rodrigo Duterte a început un război anti-drog care a lovit în primul rând în oamenii de jos – consumatori și foarte mici traficanți. Cu ajutorul poliției, se estimează că regimul lui Duterte a omorât până acum peste 2000 de oameni, pe stradă, la ei acasă, sfidând acuzațiile de încălcare gravă a drepturilor omului venite de afară. Pentru mai mult context, recomand și articolul lui Adrian Chen din New Yorker.