Editorial DoR #13: Anti-hazard

Există o imagine care mă urmărește de vreo patru ani. Peisajul e de toamnă târzie aproape iarnă, pe malul unui lac. Iarba e galbenă și aspră, lacul o completează cu albastrul ca predestinat complementar, cerul se pierde pastelat prin nori alburii. Pe malul lacului sunt trei bărbați, tineri. Au geci de munte și binocluri cu care se uită după gâștele de pe lac. Unul dintre ei e în scaun cu rotile. O pătură îi acoperă picioarele și mâinile, fularul înfășurat temeinic și gluga îi păzesc fața. Cu luneta ținută de cei doi prieteni la ochi, scrutează depărtarea.

A fost o întâmplare să descopăr imaginea, pe blogul tânărului în scaun cu rotile. Din câteva clicuri am aflat că doar de câțiva ani era paralizat de la gât în jos, după un salt într-un loc cu apă prea mică în Delta Dunării, într-o zi, cum scria el, „fără avertisment”. Am mai aflat că era un tip care iubea să meargă pe munte cu cortul și să iasă la privit păsări, era un munțoman și un birdwatcher – un aventurier care a avut ghinion.

Ghinionul, norocul și nenumăratele nuanțe ale hazardului au apărut, inevitabil, în discuțiile despre DoR #13. Sunt forțe care au acționat, în patru ani, inclusiv asupra revistei: au fost momente când am simțit că universul ține cu noi, așa cum au fost și momente când am simțit că ne spune să ne oprim. Faptul că citești aceste rânduri, în numărul 13, e un indiciu pentru cât și cum am ales să ne încredem în ele.

Sigur că nu putem nega hazardul, e în tot ce suntem și ce ne înconjoară. Sunt atât de multe forțele pe care nu le putem influența, sau nu le știm sau nu le bănuim, încât cele pe care le putem influența pot părea infime. Hazardul e uneori atât de copleșitor, încât rezistența pare futilă. Dar credem în această rezistență – credem în nevoia de a căuta încontinuu lucrurile pe care le putem influența și de a lucra cu ele.

O astfel de atitudine anti-hazard am găsit la Cosmina Stratan, protagonista materialului de copertă. O actriță a cărei carieră a avut un start parcă prea bun ca să nu fie și din noroc, câștigând un premiu la Cannes pentru primul ei rol jucat în afara școlii, în După dealuri. Dar Cosmina se străduiește conștient să nu se lase păcălită de acest noroc, sau de gândul că ar avea talent ori că vreo rază de inspirație se va ivi oricând e nevoie. Își evaluează constant drumul, caută direcțiile care i-ar putea fi benefice și încearcă să le urmeze prin muncă. Din aceste experiențe, cele care nu vin ușor ci necesită efort, crede că are de învățat.

O poveste despre gestionarea hazardului e și cea a Ancăi Bucur, prima campioană mondială la fitness din România, sau cea despre cele câteva familii de romi din județul Mureș care au decis să-și transforme datul, etnia și tradițiile, într-un avantaj. Drumul întortocheat și aparent cu șanse minime al unui tînăr ieșit din sistemul de detenție este, de asemenea, o poveste plină de înțelesuri despre suprapunerea dintre acțiunile noastre și forțele care sunt dincolo de noi.

Iar povestea aventurierului care a avut ghinion, pe care reporterul Ana Maria Ciobanu l-a găsit la fel de îndrăgostit de munte și de păsări, conține unele dintre cele mai valoroase învățături despre nenumăratele nuanțe ale hazardului, despre încăpățânarea de a le înfrunta și de a scoate ce e mai bun din ele.

Știm că sunt învățături frumoase dar greu de pus în practică – le putem auzi de mii de ori până să reușim să le folosim în deciziile și acțiunile noastre. Dar credem că citind, cunoscând și împărtășind astfel de povești, va fi mai ușor.

DoR #13 este un proiect editorial finanțat de Administrația Fondului Cultural Național