(Aproape) tot ce vrei să știi despre noul coronavirus

Acest articol a fost actualizat până la data de 20 martie 2020. Pentru ultimele informații, mergi pe portalul știrioficiale.ro, iar pentru sfaturi și informații bazate pe dovezi științifice și pe recomandările experților în sănătate publică urmărește campania de comunicare a Ministerului Săntătății, Grupului de Comunicare Strategică și DSU. 

Ce se întâmplă cu un copil mic sau un bebeluș dacă părinții sunt testați pozitiv pentru COVID-19, însă copilul/ bebelușul este testat negativ?

Am văzut întrebarea aseară pe Facebook și mi-a explodat creierul, pentru că e foarte pertinentă și nu am auzit nicio autoritate vorbind despre așa ceva. Așa că m-am apucat să întreb printre prietenii mei care lucrează prin spitale și am primit următoarele răspunsuri de la trei medici:

• Ar trebui carantinat și copilul/ bebelușul, dar separat de părinții testați pozitiv;
• Ar trebui carantinat cu ei, pentru că e foarte posibil să fie un fals negativ, iar peste câteva zile să-i iasă testul pozitiv. Plus că nu e OK să-l lași la unchi sau bunici, pentru că poate deveni purtător (prin contactul cu părinții) și să-i infecteze;
• Nu am fost instruiți în niciun fel ce se întâmplă cu copiii celor depistați pozitiv. Procedura generală la infecțioase e că aceștia rămân cu familia extinsă.

Super.

Am sunat și la linia TelVerde, că doar ei trebuie să știe protocoalele, fiind o linie creată de Institutul Național de Sănătate Publică. I-am dat șah mat persoanei care mi-a răspuns la telefon. „Stați un pic pe fir să întreb colega”, mi-a spus. După vreo jumătate de minut, a revenit și mi-a zis că „cel mai probabil” întreaga familie rămâne în carantină la domiciliu 14 zile, dacă nu au simptome grave. Iar dacă au, să sune la 112. Am întrebat, OK, și ce se întâmplă dacă au simptome nasoale și vine ambulanța să-i ducă la spital? Îi ia pe toți? Și în timpul ăsta lași un copil cu test negativ să stea în casă cu părinții bolnavi? „Dacă n-au cu cine lăsa copilul, cel mai probabil vor fi luați cu toții…”, mi-a răspuns vădit nesigură pe ea.

Din verigă în verigă, am ajuns și la medicul Mela Stănculete, concierge doctor la clinica Intermedicas din București, cu o experiență de peste 20 de ani în medicină generală și de familie, care mi-a explicat cum vede situația asta. 

„Persoanele testate pozitiv vor trebui să fie internate în secțiile speciale ale spitalelor de boli infecțioase, dat copiii testați negativ nu vor fi duși acolo. Nu duci un om, indiferent de vârstă, fără coronavirus într-un focar infecțios. Prin urmare, părintele sau părinții vor trebui să găsească o soluție”, a spus aceasta. Ea a mai spus că nu există un serviciu public dedicat pentru astfel de situații, nici în instituții medicale, nici în cele de protecție a copilului.

Pe de altă parte, INSP a confirmat, pe 20 martie, procedura comunicată de linia TelVerde.

Purtătoarea de cuvânt Veronica Zoicaș mi-a spus că întreaga familie va rămâne acasă, urmând să fie re-testați cu toții în zilele 12 și 13 ale izolării. Dacă, între timp, copilul devine simptomatic, i se recoltează probe mai repede și sunt cu toții internați într-un spital de boli infecțioase.

Virusul se ia mai ușor de pe suprafețe contaminate sau de la oameni?

Am primit întrebarea asta de la o prietenă care nu voia să se așeze pe bancă în parc. Am ridicat eu din sprâncene, însă doctorul Mela Stănculete mi-a spus că e egal de facil să iei virusul și de pe suprafețe, și de la oameni. „Dar prin suprafețe contaminate nu înțelegem scoarța copacilor, pământ, garduri, ci obiectele pe care oamenii le ating cu o frecvență mare: clanțe, butoane, ușile lifturilor, ale intrărilor în case și în blocuri, benzile de balustradă”, a precizat ea.

Acum, băncile din parc sunt un capitol ambiguu – unele pot fi folosite de mulți oameni, dar nu neapărat atinse cu mâinile și nu neapărat acoperite de strănuturi. Într-un caz ideal. Poate nu e însă exagerat să eviți să le atingi cu mâna o perioadă.

Iar în caz că ai uitat, OMS a explicat anterior că virusul pare să reziste de la câteva ore, la câteva zile pe suprafețele atinse de persoanele bolnave (deși depinde de tipul suprafeței, temperatura mediului respectiv, cât de mult a interacționat persoana cu obiectul, etc.).

Pot să ies la plimbare zilele astea? Chiar și cu copilul mic?

În momentul ăsta, starea de urgență nu limitează oficial mobilitatea persoanelor, deci e în regulă să ieși la o plimbare. Ba chiar e sănătos să te dezmorțești un pic. Regula de aur e să n-o faci în locuri aglomerate și să păstrezi distanța de cel puțin 1,5 metri față de alte persoane, deși nu văd cine ar vrea să se plimbe prin Metrorex sau STB și să atingă necunoscuți. Sau, mă rog.

Până și milanezii, care sunt în zona roșie a Italiei și sunt practic carantinați în case de nu știu cât timp, sunt încurajați să mai iasă la o scurtă plimbare prin cartier, ca să n-o ia razna. Poți să ieși la o alergare scurtă, dar nu te înhăma la un efort prea mare, pentru că efectul asupra imunității n-o să fie pozitiv.

În ceea ce privește copiii, doctorul Stănculete spune că e chiar indicat să-i scoți din când în când la aer. Ea propune ca bebelușii sau cei foarte mici să fie ținuți în brațe de părinți sau în cărucior, astfel încât să nu poată atinge suprafețe periculoase. Iar dacă vorbim despre copiii care deja merg singuri, să-i ducă părinții în parc sau în locuri în care se pot juca, plimba, trânti pe pământ, dar nu într-un mall sau supermarket.

„Este permisă ieșirea afară, dar limitată ca timp și mai ales ca interacțiune. Nu este o problemă uriașă că toți copiii au tendința de a atinge obiecte din parc; problema este să nu fie obiectele unor oameni care sunt cu potențială infecție. Prin urmare, ieșim cu ei afară, nu mergem cu ei în vizită și nici nu ne strângem mai multe grupuri cu copii în același loc. Nu este o problemă decât de igienă generală nelegată de coronavirus contactul cu suprafețele de tip garduri, pământ, alei, bănci. Este periculos contactul cu obiectele personale ale oamenilor potențial bolnavi, nu cu obiectele din mediul ambient”, a mai explicat medicul.

Deci lasă-l să mănânce pământ, își construiește anticorpi. Scuze, n-ar trebui să mă lase nimeni să am grijă de copii, niciodată.

Ce faci dacă te duci la aeroport să întâmpini pe cineva care vine dintr-o zonă cu risc? 

Am văzut întrebarea asta tot pe Facebook și, din nou, mi s-a părut foarte bună. Mai ales dacă e vorba de o rudă sau un partener de viață sau un prieten foarte apropiat, normal că vrei să-i vezi înainte să intre în autoizolare 14 zile singur/ă – pentru că asta vor face dacă se întorc dintr-o zonă galbenă și dacă au cum să se izoleze singuri. (La zona roșie, vorbim deja de carantină într-un centru special.)

Mela Stănculete m-a lămurit și la capitolul ăsta, spunându-mi că cel mai înțelept e să mergi să iei persoana de la aeroport cu mașina personală, în niciun caz cu taxi sau Uber, dacă poți. Amândoi veți purta mască, nu vă veți săruta, nu vă veți strânge mâinile, nu vă veți îmbrățișa. Dacă este posibil, e bine să purtați chiar și mănuși, pe care apoi le vei colecta tu (persoana care vine la aeroport) într-o pungă de plastic pe care o s-o legi bine și o s-o arunci la gunoi. La final, e bine să aerisești mașina și să cureți suprafețele atinse de ambele persoane cu „șervețele îmbibate în soluție biocidă”: adică bordul mașinii, mânerul interior, mânerul exterior. Nu este nevoie să cureți și tapițeria textilă sau de piele, spune Stănculete. Însă e ideal dacă poți să nu folosești mașina următoarele 24-48 de ore. 

Ai vrut conexiune, poftim conexiune. 

De ce România testează atât de puțini oameni?

Până și Marea Britanie, țara a cărei abordare în pandemia asta a fost poreclită „the softly-softly approach” de prietenul meu John Campbell (v-am înnebunit suficient cu el?), a sărit de la 7,500 de teste la 10,000 în câteva zile. România se chinuie să ajungă la 5,000, în contextul în care o grămadă de oameni plecați în străinătate se tot întorc acasă de câteva săptămâni.

De ce?

Cel mai probabil, pentru că avem puține teste și un sistem medical depășit de amploarea epidemiei. Am scris despre cum testarea s-a dovedit o opțiune inexistentă pentru mine cât timp am stat în izolare la domiciliu, iar de atunci am primit o grămadă de mesaje de la oameni care mi-au spus același lucru.

Zilele trecute, am explicat cum se definește o persoană suspectă de infectare cu coronavirus (scroll mai jos) – acela este răspunsul oficial. Realitatea, așa cum spune și medicul Adrian Wiener într-un interviu acordat HotNews.ro, este că România testează preponderent persoane venite din zona roșie a Europei, motiv pentru care nu știm cât de răspândit este, de fapt, virusul în țară. Și nu știm dacă luăm măsurile potrivite sau dacă ar trebui să fim și mai drastici, așa cum propune Wiener.

Până una-alta, m-am gândit să reiau pașii pe care trebuie să-i parcurgi dacă simți că ești într-o situație gri, adică nu te încadrezi strict în definiția dată de DSP persoanelor suspecte, dar crezi că ai motive de îngrijorare:

1. Verifici dacă ai venit din zonele roșie sau galbenă a Europei (pe harta INSP) sau dacă ai intrat în contact cu cineva diagnosticat sau luat la spital pentru testare.
2. Dacă răspunsul e DA la una dintre situațiile de mai sus, te auto-izolezi și anunți DSP-ul județean sau de sector. E posibil să răpsundă greu, dar insiști.
3. Te vor întreba dacă ai simptome. Dacă n-ai simptome (cel puțin nu unele grave), te vor sfătui să stai 14 zile la domiciliu. Vei spune „bine, bine, dar concediu medical sau muncă de acasă?”. Vei negocia cu angajatorul cum e mai bine să faceți. Dacă alegi concediu medical, DSP trebuie să-ți dea o adeverință că ai stat în auto-izolare, cu care apoi te duci la medicul de familie să-ți iei concediul medical.
4. Cum obții prețioasa adeverință? Le spui celor de la DSP să-ți trimită pe mail formularul pe care trebuie să-l completezi pentru a o obține. De obicei, vor face asta rapid. Îl completezi și în a 14-a zi îl trimiți înapoi celor de la DSP pe mail. La mine a durat maxim o săptămână până când m-au sunat să vin să iau adeverința.
5. Dacă începi să ai simptome de răceală, dar nu febră mare, prima persoană pe care o suni să te sfătuiască este medicul tău de familie. Poate îți dă chiar o rețetă prin telefon și rogi pe cineva să facă un drum la farmacie și să-și lase la ușă medicamentele.
6. Dacă simptomele se înrăutățesc, dar tot nu apare febra, nu strică să suni la 112 și să le explici situația. Asta mi s-a întâmplat și mie, iar doamna de la ambulanță a venit, m-a văzut și a plecat – dar măcar m-a lămurit că siropul pe care îl luam îmi provoca tusea, în loc să mi-o calmeze. Cert e că, fără febră peste măcar un 38, dar mai degrabă peste 39, nu te va lua nimeni la spital pentru testare.
7. Te întrebi dacă poți face testul la cerere? Nu poți, m-am interesat inclusiv la DSP.
8. Dacă faci febră mare, ceea ce nu-ți doresc, atunci sună la 112, vor veni să te ia cu izoleta (acea targă acoperită) și te vor duce la spital pentru testare.
9. Ce poți să iei cu tine în carantină? Am răspuns și la această întrebare mai jos. 

---

M-am întâlnit cu cineva care s-a întâlnit cu cineva cu coronavirus sau care a fost luat la spital pentru testare – ce fac? La a câta verigă de interacțiune stau liniștit/ă?

Nu există un răspuns definitiv la întrebarea asta, dar e clar că nu e cazul să fii prea relaxat doar pentru că ești a treia sau a patra verigă dintr-un lanț de interacțiuni. CDC, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA, spune că „virusul ce cauzează COVID-19 pare a se răspândi ușor și constant în comunitate (răspândire comunitară) în unele zone geografice afectate” și știm deja, din cazuistica României, că virusul se poate transmite foarte rapid.

Fostul polițist care a mințit că a fost în Israel a infectat alte 17 persoane, până la a treia verigă de interacțiune, iar o femeie din Hunedoara care a încălcat auto-izolarea a infectat vreo 14 persoane. Și mai clar, uite cum s-a răspândit virusul în Coreea de Sud. 

Sfatul medical de bază, dacă ai intrat în contact direct cu cineva cu coronavirus sau ești aproape pe lanțul interacțiunilor, este să te auto-izolezi timp de 14 zile, să anunți Direcția de Sănătate Publică (DSP) din sectorul sau județul în care locuiești despre situația ta – sau să aștepți să te sune ei în cadrul anchetei epidemiologice, dar e posibil să nu ajungă la tine dacă nu ai interacționat direct cu bolnavul – și să-ți monitorizezi starea de sănătate. Nu lua în glumă chestia asta, pentru că ai mai sus exemple de ce se poate întâmpla dacă faci așa ceva.

Când devine cineva suspect de infectare cu coronavirus?

DSP le-a comunicat colegilor de la Dela0.ro că un caz suspect ar fi un pacient cu infecție respiratorie acută („debut brusc la cel puțin una din următoarele: tuse, febră, durere în gât, creșterea frecvenței respiratorii”) care necesită sau nu spitalizare și care în ultimele 14 zile a avut contact apropiat cu un caz confirmat sau probabil de COVID-19 sau a avut istoric de călătorie în zonele roșie sau galbenă. 

Totodată, ministrul de Interne, Marcel Vela, a subliniat în weekend că un contact apropiat al unui caz confirmat înseamnă „persoana care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient infectat, persoana care a avut contact fizic direct cu un bolnav cu COVID, de exemplu o strângere de mână neurmată de spălarea mâinilor, persoana care s-a aflat în aceeași încăpere cu un caz de COVID-19 timp de minim 15 minute și la o distanță de minim doi metri, o persoană din rândul cadrelor medicale care acordă îngrijire unui pacient sau o persoană de la laborator care recoltează probe fără echipament de protecție”.

În realitate, după cum am tot auzit și știu din proprie experiență, nimeni nu te testa (cel puțin până la declararea stării de urgență) dacă nu veneai dintr-o zonă roșie sau dacă n-aveai febră peste 39. Asta deși ministrul Sănătății spune că avem suficiente teste, și de tip RT-PCR (mai scumpe, mai exacte), și serologice (mai rapide, mai ieftine, mai inexacte). 

Ar trebui, deci, să le folosească. 

Ce se întâmplă în carantină și ce pot să iau cu mine?

Nu avem multe informații oficiale, dar am vorbit cu un tânăr de 36 de ani care stă în carantină de o săptămână, după ce s-a întors din Italia odată ce a fost declarată zonă roșie. Pentru că zborul său a avut escală, era cât pe-aci să treacă nederanjat prin controlul la frontieră. „Nu m-a întrebat nimeni nimic. Am tras eu de mânecă un polițist de frontieră ca să-i spun că vin din Italia și a făcut ochii mari. M-a dus la cabinetul medical, a făcut și doctorul ochii mari”, mi-a povestit bărbatul. Apoi i-au oprit și pe ceilalți pasageri ai acelui zbor, au chemat salvarea și i-au dus în carantină gestionată de Primăria Capitalei, într-o locație pe care nu poate să o divulge. „Nu ne-au luat cu izoleta, dar cei de pe salvare erau echipați corespunzător, iar eu am avut mască. Am mers mai mulți cu câte o salvare, noi am fost trei persoane.” Nu a mai apucat să-și ia bagajul de cală pentru că nu a trecut prin formalitățile de la frontieră, așa că a ajuns în carantină doar cu rucsacul de laptop.

Prima zi a fost grea, spune tânărul. Pe lângă faptul că cei de la aeroport păreau nepregătiți, iar până când i-a luat salvarea au mai trecut vreo patru ore în care a stat nemâncat, nu era sigur ce o să-l aștepte. A ajuns într-o cameră cu un pat, o masă și un scaun, fără dulap. I s-au dat produse de curățat camera pentru a-și întreține singur spațiul, pentru că în carantină nimeni nu are voie să intre la tine. Singura excepție a fost când personalul medical, în costum de protecție, i-a făcut testul pentru coronavirus acum câteva zile. În rest, cineva îi lasă mâncare la ușă dimineața, la prânz și seara, iar pe hol este mereu un polițist. Dacă cel sau cea în carantină iese din cameră, i se face dosar penal. „Ușa nu e încuiată, dar…”, a râs ușor nervos. Testul său a ieșit negativ, dar trebuie să-l repete peste câteva zile, ca să treacă perioada de incubație a virusului.

Familia sau prietenii pot să îi trimită pachet o dată la două zile, inclusiv mâncare, însă nu a cerut decât haine pentru că a realizat că nu îi lipsește nimic esențial acolo. Inclusiv dacă ești din alt oraș și ajungi în carantină pe nepregătite, angajații unității îți vor da haine, lenjerie de pat și tot ce ai nevoie ca să stai în condiții bune. Și, deși nu poate nici să scoată capul pe ușă, el spune că experiența nu a fost atât de rea. „Vine masa de dimineață, o lasă la ușă, mănânc, mă uit la un serial, apoi lucrez pe laptop. E bine că lucrez – câte filme poți să vezi într-o zi? Apoi vine masa de prânz, iar lucrez, apoi masa de seară, ceva filme. Toate activitățile astea sunt întrerupte însă de verificat social media, care e numărul de infectați, vorbit cu familia – e destul de fragmentată ziua. Și am pierdut un pic noțiunea timpului, azi nu mi-am dat seama când s-a făcut după-amiază.” Există și internet wireless, spune el, care merge 90% din timp. 

Mâncarea nu e extraordinară, dar e consistentă și în porții mari – ciorbă de vită sau pui la prânz, plus paste sau orez cu pui ca felul doi, iar într-o seară a mâncat niște pulpe de pui cu cartofi natur și o salată de castraveți murați care l-au uns la suflet. Cel mai mult l-au surprins însă angajații unității, chiar dacă au interacționat printr-o ușă.

„Sunt niște persoane jos-pălăria, foarte empatice. Nu știu cum e în alte părți, dar aici m-au ajutat cu orice. Mi-au dat pijama când am ajuns și nu aveam haine. Tot felul de chestii, doar să le cerem. În ciuda faptului că e o situație dificilă, oamenii ăștia chiar s-au chinuit să ne ajute și nu mă așteptam la așa ceva de la statul român.”

Editorul DoR, Cristian Lupșa, a vorbit și el cu o tânără aflată în carantină în alt centru din București. Citește cum și-a sărbătorit ziua de naștere așteptând rezultatul testului de coronavirus.

Nu e totuși exagerat să #stămacasă în următoarele săptămâni?

Nu. Acum aștepți un „dar…”, însă n-o să vină.  

Observatorul Român de Sănătate, Ministerul Sănătății, Grupul de Comunicare Strategică din cadrul Guvernului României și Departamentul pentru Situații de Urgență recomandă cu toții limitarea părăsirii locuinței în perioada asta, pentru că distanțarea socială reduce transmiterea virusului. De luni, se instituie oficial și starea de urgență. Singurul lucru de făcut e să ascultăm ce ne recomandă autoritățile – alea pe care le avem, pe care le simpatizăm sau nu. 

Dacă n-ai încredere în ele, verifică spusele lor cu surse de bun simț, ca Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sau CDC sau jurnale de medicină, prieteni care lucrează în spitale și văd ce se întâmplă, Dr John Campbell care explică zilnic evoluția pandemiei pentru sute de mii de YouTuberi, sau organizații ca Funky Citizens și Code 4 Romania, care ne țin la curent cu legislația din domeniul ăsta, respectiv dezvoltă unelte IT ca să ne fie mai ușor în lupta cu virusul și cu dezinformarea. 

Iar luni dimineață, Buletin de București a lansat și un agregator de link-uri utile legate de coronavirus și relevante pentru țara noastră. Uite și un ilustrator român care desenează virusul în timp ce explică oamenilor caracteristicile acestuia. 

Mai avem și o hartă interactivă făcută de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), pe modelul celei de la universitatea americană Jonhs Hopkins, unde poți să monitorizezi numărul de cazuri din România. 

Acum hai să ne întoarcem la statul acasă. Sigur că există țări ca Marea Britanie care au adoptat altă tactică în lupta cu virusul. Ei nu limitează atât de strict adunările publice, nu au închis școli și nu mai sfătuiesc oamenii cu simptome să sune la urgențe, ci doar să stea acasă vreo săptămână. Premierul britanic Boris Johnson spune că sistemul medical este oricum copleșit și că ar vrea să imunizeze populația tocmai prin expunerea la virus. (Vrea să imunizeze și economia, firește.) Uite, nu am terminat medicina și nu sunt epidemiolog. Dar sunt epidemiologi care i-au sărit în cap. Și în vreme ce Marea Britanie adoptă o fantezie netestată și sacrifică cu bună știință o parte a populației, distanțarea socială a dovedit rezultate concrete în China și Coreea de Sud. 

The Washington Post a făcut și o simulare ca să ne arate cum se răspândește virusul în cazul a patru scenarii: nicio reacție din partea autorităților, distanțare socială moderată, distanțare socială masivă și tentativă de carantină generală. Singura care pare să dea roade e distanțarea socială masivă, cu cooperarea populației.

Ideea e că n-ai ce să cauți la promenadă chiar dacă te simți în putere pentru că – repetă cu mine – nu e vorba doar despre tine. E vorba și despre a nu-i infecta pe alții care poate sunt mai vulnerabili și vor avea simptome mai grave sau chiar complicații. Ți-ai făcut deja provizii, am văzut rafturile alea goale prin magazine. Netul zbârnâie în România, spre deosebire de Europa de Vest. Deci, pune-ți treningul ăla bun și bagă niște Pandemic, un documentar filmat chiar înainte de nebunia cu COVID-19, despre cum următoarea pandemie de gripă o să ne găsească nepregătiți și o să dea cu noi de pământ. Ha ha.

Are rost să-mi tunez sistemul imunitar în perioada asta? Va avea vreun efect?

E minunat să ai un sistem imunitar puternic, dar cel mai probabil n-o să te apere de coronavirus. Vorbim despre un virus nou, despre care nu știm mai nimic și pentru care nu suntem imunizați natural – asta înseamnă că al nostru corp nu a avut timp să producă anticorpi. Degeaba îți storci cinci lămâi pe gât (fără măcar un shot de tequila) și iei brusc ceaiuri de echinaceea sau ulei de oregano. Chestiile astea sunt fake news în ceea ce privește coronavirusul. 

Pot însă să te ajute să nu dezvolți alte afecțiuni secundare – ca gripa sezonieră sau anemii sau diverse deficiențe – care, în combinație cu coronavirus, ar rezulta în ceva mai grav. Deci nu renunța de tot, chiar dacă nu previne COVID-19.

Ce provizii de alimente să-mi fac?

Nimic excesiv și nu foarte multe lucruri perisabile. 

Chef Adi Hădean ne dă câteva sfaturi pentru perioada de izolare sau carantină: închide ermetic pungile desfăcute, refolosește ce poți, congelează cât mai mult și tot așa. Nu m-aș arunca să mănânc doar două mese pe zi, căci ce să și faci în izolare? 

Totodată, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România roagă oamenii să nu mai golească rafturile din hipermarketuri, că e un pic creepy. Dincolo de asta, un flux foarte mare de clienți ar pune în pericol angajații acelor magazine (și abia am scris mai sus că ne gândim și la alții, nu doar la noi) și oricum există suficiente stocuri. Dacă se golesc câteva rafturi azi, nu te panica, se reumplu în zilele următoare.

De ce copiii sunt mai puțin predispuși la a fi infectați sau a fi simptomatici?

Din motive care încă le scapă specialiștilor, copiii par mai puțin predispuși la infecția cu coronavirus. CDC confirmă că aceștia s-au îmbolnăvit mai rar decât adulții în timpul acestei pandemii, însă asta nu înseamnă că sunt complet în siguranță sau că nu pot fi purtători. 

Sâmbătă, un nou-născut de o zi din Marea Britanie a devenit cea mai tânără persoană diagnosticată cu COVID-19, la doar câteva minute după ce s-a născut. Nu este clar dacă a luat boala din pântece (mama sa fiind diagnosticată și ea) sau a fost infectat în timpul nașterii.

Ce fac cu animalul de companie dacă sunt luat/ă în carantină?

Ori lași cuiva cheile sub preș și vine să-i dea de mâncare, ori îl duce cineva la un hotel pentru animale, ori chemi Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, care a anunțat că poate prelua animale. Nu vei merge în carantină cu Azorel și nici nu va fi luat pe sus pentru teste – deși a circulat acea știre despre câinele din China testat pozitiv pentru coronavirus, nu există dovezi de niciunde altundeva că boala se transmite la câini sau pisici.

Cum protejăm populația în vârstă?

Am tot auzit de la prieteni cât de greu e să-și convingă părinții sau bunicii să rămână în case și să ia în serios pandemia de coronavirus. Din păcate, persoanele în vârstă sunt cele mai fragile în fața bolii și trebuie să găsim soluții pentru a le proteja. O inițiativă foarte bună, pe care am preluat-o și eu pentru blocul meu, este lipirea unui afiș prin care să te oferi să le faci cumpărăturile vecinilor mai în vârstă. (Rezultatul a fost că o doamnă trecută de vârsta mijlocie s-a prezentat la ușa mea ca să-mi sublinieze că ăsta e „bloc de tineret”, dar mă rog.)  

The New York Times are și mai multe sfaturi utile pentru situația asta. 

Ce înseamnă starea de urgență?

Starea de urgență este un pachet de măsuri cu totul deosebite, luate de Președinte și validate de Parlament, pentru protecția populației, a bunurilor și a instituțiilor împotriva unor calamități, dezastre sau mișcări sociale violente. Cei de la Funky Citizens au explicat foarte bine ce presupune starea de urgență reglementată de OUG 1/1999. 

Până acum, măsurile prevăzute de decretul stării de urgență sunt mai degrabă din domeniul economic (Guvernul poate susține operatorii economici afectați de pandemie, se pot plafona prețurile unor medicamente sau echipamente medicale, tratarea cazurilor de COVID-19 se suportă din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, etc.), al muncii (suspendarea relațiilor cu publicul față în față în cazul instituțiilor publice, recomandarea muncii de acasă pentru majoritatea populației) și al protecției consumatorilor (închiderea restaurantelor și cafenelelor, în afara celor care fac livrări la domiciliu). Pot fi adoptate și alte măsuri, mai drastice, treptat.

De ce mor atât de mulți oameni în Italia?

Bună întrebare – mai ales că de acolo ne vin multe persoane infectate. Italia a șocat lumea atât prin rata mare a fatalității (7% dintre cei infectați au murit), cât și prin măsurile extreme luate, spun unii, prea târziu (carantinarea întregii țări). 

Materialul ăsta explică foarte bine unul dintre potențialele motive: un număr mare de vârstnici diagnosticați (mult mai mare decât în Coreea de Sud, de exemplu), cu simptome grave, care au inundat spitalele și au copleșit sistemul de sănătate. Totuși, nu e foarte clar de ce în Italia s-au îmbolnăvit atâția oameni în vârstă și în alte țări din Asia nu. 

Reuters vede și mai multe motive: testarea în masă făcută în Asia mult mai din timp, spre deosebire de dolce far niente-ul Italiei până la un anumit punct, sistemul medical mult mai eficient și digitalizat din țări precum Coreea de Sud, care permite monitorizarea celor aflați în izolare prin aplicații pe smartphone, și ne vom opri aici ca să nu plâng de ciudă. 

Ce opțiuni legale au angajatorii și angajații în perioada asta? 

Cum era de așteptat, mulți angajatori din sectorul privat le permit angajaților să lucreze de acasă zilele astea. Chiar și așa, sunt o grămadă de situații ciudate: uneori munca nu poate fi făcută de acasă sau unii angajatori strâmbă din nas, iar în sectorul de stat măsurile luate până acum au fost decalarea programului de lucru al bugetarilor ca să vină la birou în mai multe ture și să nu aglomereze mijloacele de transport la orele de vârf, și posibilitatea ca o parte (dar nu toți) angajații să muncească de acasă.

Stănescu Law Office clarifică multe dintre dilemele astea legate de remote work și legislația din domeniu. De exemplu: ce presupune munca la domiciliu și cu ce diferă de alt concept legislativ, „telemunca”, ce datorii și drepturi au angajatorii și angajații în situația asta, cum se poate desface unilateral contractul de muncă, ce faci dacă nu poți lucra de la domiciliu, dar nu ți se pare safe să vii la birou, ce faci dacă intri în carantină, etc. 

Sigur, situația ideală este cea în care angajatorul își asumă recomandarea statului de a practica distanțarea socială și munca la domiciliu. E cel mai sigur pentru toată lumea și există soluții pentru a te asigura că nu scade calitatea muncii. Lateral – o companie cu care DoR a colaborat de-a lungul anilor în mai multe proiecte, inclusiv conferința The Power of Storytelling – a transmis angajaților un document prin care le-a explicat ce măsuri ia firma pentru siguranța lor, ce măsuri pot lua ei înșiși și cum pot lucra bine de la distanță. 

Mai sunt lucruri care te macină în perioada asta sau întrebări la care n-ai găsit un răspuns concret? Scrie-mi la ioana@decatorevistă.ro și încerc să te lămuresc în actualizările viitoare. Eu însămi am stat în autoizolare voluntară două săptămâni, după ce colega mea de apartament se întorsese din Italia.

Reține, te rog, că nu sunt doctor sau epidemiolog, dar încerc să găsesc cele mai credibile surse de informare. E posibil să greșesc uneori, absolut fără intenție, și o să fac tot posibilul să mă corectez.