Moldova cu pașaportu-n dinți

Notă: De pe 16 noiembrie 2020, Maia Sandu este prima femeie președinte a Republicii Moldova, după turul doi al unor alegeri prezidențiale cu prezență-record atât pe teritoriul țării, cât și în diaspora. Timp de ani de zile, Sandu a urcat constant în ierarhia politică din Moldova, de la ministru al Educației, la parlamentar și apoi prim ministru.

În materialul de mai jos, din primăvara lui 2019, am urmărit-o pe Sandu în campania electorală pentru parlamentare și am scris povestea unui outsider cu discurs pro-european care voia să schimbe Republica Moldova.

Sediul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) e pe o stradă din centrul Chișinăului, într-o casă veche cu steagurile Republicii Moldova și Uniunii Europene arborate la intrare. În dimineața de Valentine’s Day, înăuntru e viermuială. Mai sunt 10 zile până la alegerile parlamentare, iar micul partid de opoziție speră să obțină suficiente mandate încât să aibă un cuvânt de spus în legislativul dominat de socialiștii pro-ruși (PSRM) și de democrații pretins pro-europeni, dar cu legături rusești, ai oligarhului Vladimir Plahotniuc (PDM).

În sala principală a partidului, care funcționează și ca depozit de materiale electorale așezate în teancuri de-a lungul pereților, trei bărbați în vârstă mănâncă pișcoturi din caserolă. Doi dintre ei sunt la costum și cravată, iar unul are medalii de veteran în piept. Aflu că cel din urmă a fost pilot și că cei trei sunt membri ai organizației de seniori, mai mult decât încântați că o jurnalistă din România e interesată de alegerile din țara lor. Moldova pare că a uitat cât a suferit în timpul Uniunii Sovietice și votează în continuare partide apropiate de Rusia, îmi spun ei. „Îi hrăneau pe ai noștri cu pește sărat și-i urcau în vagoane ca pe jite să-i ducă la muncă. Se mai opreau din când în când și aruncau vreo 10–20 din vagon, morți”, povestește unul dintre ei. „Apu’ asta cum le explici lor [poporului] ca să nu voteze niște criminali?”, spune altul, îngrijorat că oamenii vor vota iar politicieni care fac jocul Kremlinului.

„Gata?”. E Maia Sandu, președinta partidului, care apare dintr-un birou din spatele clădirii. E îmbrăcată pentru frigul și stropeala incertă de-afară, cu o geacă neagră până la genunchi și UGG cu blană. Seniorii zâmbesc larg și-i urează drum bun. Revenită dintr-o vizită de câteva zile la diaspora occidentală, unde candidează pentru un mandat, fostul ministru al Educației se pregătește pentru un ultim turneu prin țară. Se îndreaptă spre Ungheni, un raion (adică județ) aflat la granița cu România, de unde Prutul se vede din vârf de deal și rețelele de telefonie românești invadează smartphone-urile. Se va întâlni acolo cu Andrei Năstase (care nu e fiul lui Adrian Năstase), unul dintre liderii protestelor din 2015 și co-fondatorul Platformei Demnitate și Adevăr (DA), și cu Octavian Țîcu, candidatul pro-europenilor pentru circumscripția Ungheni, fost boxer și fost ministru al Tineretului și Sportului. Sandu și Năstase (care a câștigat vara trecută Primăria Chișinăului, însă alegerile au fost declarate nule de Curtea Supremă de Justiție) au format Blocul Electoral ACUM și au unificat opoziția pro-europeană pentru a-și spori șansele să intre în Parlament.

Asta nu le garanta reușita.

Cu 10 zile înainte de alegerile din Moldova, Maia Sandu era decisă să se întâlnească cu cât mai mulți alegători din afara Chișinăului.

Dacă în 2013 o fragilă alianță pro-europeană condusă de Partidul Liberal Democrat împingea căruța Moldovei spre UE, scandalurile de corupție, furturile din băncile naționale în timpul mandatului său și regresul economic au făcut-o să piardă în fața socialiștilor la parlamentarele din 2014. În următorii ani, pro-europenii au tot pierdut votanți, bani și credibilitate. Sandu a candidat la prezidențialele din 2016 și a reușit să obțină un onorabil 48% (iar unii spun că ar fi câștigat dacă socialiștii nu fraudau votul), dar credibilitatea ei s-a construit pe distanțarea de partidele pro-europene clasice, acum irelevante, și pe activitatea sa de la Ministerul Educației. Astăzi, Sandu și Năstase par singurii mobilizați pe o direcție europeană, dar nu era clar dacă asta mai convinge alegătorii: pro-europenii nu le-au adus cine știe ce avantaje, în afară de semnarea acordului de asociere cu UE și liberalizarea regimului de vize.

Cele mai recente sondaje plasau blocul ACUM pe locul trei, în urma socialiștilor și democraților, cu 14%. Asta le garanta câteva locuri în Parlament, dar o coaliție între președintele socialist Igor Dodon și democratul Vladimir Plahotniuc le-ar curma o reală influență în procesul legislativ.

În mașină spre Ungheni, lângă șofer, Sandu citește știrile pe telefon, corectează discursuri cu track changes pe laptop și mănâncă pâine goală de la brutărie. Călătoria de două ore ne permite să vedem campania electorală în toată splendoarea ei stradală. Socialiștii au panouri roșii cu o stea albă în mijloc, iar motto-ul e „Votăm steaua, votăm socialiștii, e logic”.

Democrații și-au scris și promisiunile pe panouri: de la ambulanțe noi și moderne, la un salariu mediu de peste 13.000 de lei moldovenești (aproximativ 3.200 RON), în contextul în care acum acesta abia sare de 6.000 de lei. În localitatea Strășeni, micile afaceri locale, de la minimarket la service-ul auto, au bannere albastre cu „Noi susținem Pavel Filip”, premierul democrat al Moldovei. În alt sat, voluntari îmbrăcați în roșu, cu steaua socialiștilor pe spate, merg din casă în casă și abordează oamenii în stațiile de autobuz, distribuind pliante. „Uite ce activi sunt socialiștii”, spune Sandu privind pe geam. Îi compătimește pe voluntarii care înfruntă vremea rea și străzile neasfaltate: „Oamenii ăștia merg prin noroi toată ziua, ca acum 100 de ani”.

Zilele astea e periculos însă să privim Moldova ca pe o insulă ciudată la periferia Europei, unde întâmplător oamenii vorbesc limba română, crede Sandu. E relevantă și pentru regiune, și pentru România, deși oamenii încă nu văd corelațiile. „Noi de câțiva ani încercăm să povestim la București ce se întâmplă în Moldova, dar trebuie să spun că nu s-a prea auzit acolo”, spune lidera PAS. „Acum, când lucrurile s-au înrăutățit și în România, pare că există mai multă înțelegere pentru situația noastră. Uneori am sentimentul că anumite autorități de la București învață de la cele de la Chișinău.”

Ar vrea ca românii să nu se considere la adăpost de degradarea democrației peste Prut, unde puterea preferă relații strânse cu Rusia, nu cu UE. „Dacă Rusia ajunge la hotar, să nu credeți că e suficient faptul că sunteți membri NATO. E România gata să primească un număr mare de migranți dacă aici se întâmplă un dezastru total? Are siguranța hotarelor pe parte estică?”

Maia Sandu nu e politicianul clasic. A absolvit Economia, a lucrat ca funcționar public în Ministerul Economiei și ca economist la Oficiul Băncii Mondiale la Chișinău. În 2009, a fost admisă la un masterat în administrație publică la Kennedy School of Government de la Universitatea Harvard. După absolvire, a fost consilier al Directorului Executiv al Băncii Mondiale la Washington timp de doi ani. Nu voia însă să rămână acolo. „Am știut că plec pentru o perioadă și că o să revin să mai încerc o dată acasă”, mi-a spus ea.

A revenit în 2012, la trei ani după proteste masive și violente care au scos țara de sub controlul comuniștilor și au trecut-o sub liberal-democrații lui Vlad Filat, un premier care a deschis dialogul cu UE. Lui Sandu i s-a oferit atunci postul de ministru al Educației, pe care l-a ocupat până în 2015. Reformele ei au fost vizibile, însă au polarizat societatea. A introdus camerele de supravegheat la Bacalaureat, dar presa a criticat-o pentru închiderea multor școli. „Școlile s-au închis de la 2000 încoace, din cauză că numărul populației școlare s-a micșorat cu 50% în ultimii 18 ani”, explică Sandu. „Lucrurile au fost arătate cu o tentă de scandal. După ce am plecat de la minister, s-au închis mai multe școli decât în mandatul meu și n-o să vedeți mare lucru în presă, pentru că este controlată de guvernare.”

Fostul ministru, acum în vârstă de 46 de ani, a obținut însă o popularitate considerabilă, așa că, după o încercare eșuată de a deveni premier în 2015, anul următor a candidat la prezidențiale. Atacurile împotriva ei s-au intensificat în timpul acelei campanii. Rivalii politici și presa controlată de ei au scos în evidență faptul că, la vârsta ei, e necăsătorită și nu are copii. Prima săgeată a venit de la secretarul general al organizației de femei a PDM. Zika Ivanschi a scris atunci pe Facebook: „În vecii vecilor nu aşi vota o Femeie- sterilă! Să-şi închee o familie, apoi să îndrăznească să conducă o ţară. Ordine în Suflet, Ordine în Familie, apoi Ordine în Ţara!”. (Sic!)

Campania pentru parlamentare nu e o excepție. La începutul anului, a circulat o știre falsă conform căreia Sandu s-ar fi opus creșterii indemnizațiilor pentru mame și copii. Monica Babuc, fost ministru al Educației, și Ruxanda Glavan, fost ministru al Muncii, ambele din PDM, au criticat-o pe Sandu, spunând că la Banca Mondială o fi văzut mame care își lăsau bebelușii la creșe pe holuri. „Au făcut aluzie că dacă nu am copii, nu am cum să înțeleg ce înseamnă o familie”, spune Sandu.

În ziua deplasării la Ungheni, când Facebook a anunțat închiderea a aproape 200 de conturi de troli din Moldova, un alt scandal a fost reciclat de site-ul Telegraph.md. Aceștia au publicat – apoi au șters – un videoclip care ar fi arătat-o pe candidata PAS sărutându-se cu o femeie. Sandu a răspuns imediat că „nu sunt lesbi și n-am fost niciodată”, acuzând PDM de manipularea imaginilor. „E o minciună mai veche pe care au tot învârtit-o la prezidențiale”, spune Sandu în mașină. „Acest lucru în Moldova sperie foarte multă lume.”

Atacurile la persoană sunt dureroase, însă Sandu riscă mai mult de atât. Toamna trecută, Sandu și Năstase au fost acuzați de reprezentanții puterii că au călătorit la Bruxelles pe banii unei fundații care ar avea legături ba cu oameni de afaceri corupți, ba cu Ministerul Apărării din Rusia. Parlamentul a format o comisie de anchetă care a întocmit un raport ce validează aceste suspiciuni și a cerut Procuraturii Generale să deschidă un dosar penal.

„Inițial nu am luat în serios acest atac, pentru că e greu să-ți imaginezi că o vizită la Bruxelles, la invitația a cinci eurodeputați, pentru a vorbi despre încălcările drepturilor omului, poate fi calificată drept trădare de patrie”, spune Sandu. Ulterior, presa a descoperit că raportul comisiei a fost scris la calculatorul președintelui Parlamentului, democratul Andrian Candu, finul lui Plahotniuc. Însă problemele opoziției nu s-au încheiat acolo. Sandu spune că a aflat de existența unui dosar penal deschis la Procuratură, deși ea nu a primit nicio înștiințare oficială. („Cred că l-au pus la murat și așteaptă momentul”, mi-a spus.)

În raionul Ungheni, Sandu și partenerul ei de coaliție, Andrei Năstase, au avut cinci întâlniri într-o zi.

Înainte de a parca în fața Primăriei Ungheni, un orășel cu o benzinărie, un sens giratoriu și un centru aglomerat de magazine, buticuri și trafic haotic, Sandu se dă cu ruj, stresată că a întârziat. Cum se oprește mașina, o zbughește singură spre clădirea primăriei, un bloc prăfuit, unde e întâmpinată de câțiva fani și voluntari ACUM. Îi salută și străbate în pas alert un hol cu o imensă pictură murală sovietică, cu mame alăptând și muncitori entuziaști, apoi intră într-un amfiteatru neîncălzit, cu un podium din lemn și un bust alb al lui Ștefan cel Mare într-un colț. În sală sunt vreo 50 de oameni, majoritatea în vârstă, cu haine de iarnă pe ei. Scaunele sunt atât de șubrede, încât mulți le testează înainte de a se așeza. Sandu dă mâna cu Octavian Țîcu, candidatul ACUM pentru circumscripția Ungheni, și cu câțiva voluntari în hanorace albe cu sigla blocului electoral pe spate. Mai trebuie să vină Năstase, aproape-primarul Chișinăului, dar întârzie.

Țîcu, originar din satul Costuleni, raionul Ungheni, le vorbește oamenilor de la pupitru și subliniază corupția și violența actualei guvernări. „Am cunoscut Ungheniul altfel”, spune fostul campion național la box cu studii doctorale în istorie. În sală se aud un râgâit și mai multe sonerii de telefoane mobile. „Ne temem în orașul nostru. Am decis să nu mai postez poze cu oamenii care vin la adunări pentru că ar putea avea probleme”, adaugă Țîcu, în timp ce o voluntară ACUM face live streaming pe Facebook.

Sandu îl urmează la pupitru, cu un apel la emoțiile oamenilor. „Văd mulți oameni în vârstă aici. Știu unde sunt tinerii, pentru că am fost în străinătate și acolo sunt copiii dumneavoastră. Foarte mulți vor să revină, plâng acolo, le e dor de casă. Dar au plecat din cauza corupției.” Lupta împotriva corupția e mesajul principal al Maiei Sandu. E o susținătoare a candidaturii Laurei Codruța Kövesi, fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România, pentru postul de procuror-șef al Parchetului European. Vrea o evaluare a tuturor magistraților moldoveni de către o comisie independentă, care să decidă cine va rămâne în sistem și cine nu. Spune că ACUM are angajamente ambițioase, realiste, dar nu populiste și că nu sunt atât de naivi să creadă că va fi ușor. „Noi nu avem un stat și instituții independente”, le spune Sandu oamenilor la Ungheni. „Niciodată n-au fost capturate instituțiile statului ca azi. Dacă aveam judecători corecți, nu ajungeam aici.”

Între timp, intră în sală și Andrei Năstase, solid, zâmbitor și energic, în aplauzele celor prezenți. E însoțit de o echipă de televiziune și un voluntar care face live streaming. E nevoie de câteva secunde pentru ca oamenii să se calmeze și Sandu să-și poată continua discursul. „O să creăm instituții specializate, după modelul DNA-ului românesc și o curte anticorupție specializată în lupta cu corupția mare”, continuă ea, trecând conștiincioasă prin toate măsurile propuse de blocul ACUM. Amintește de faimosul Furt al Miliardului, când, în perioada 2012–2014, aproape un miliard de dolari a dispărut din trei bănci naționale, în urma unor împrumuturi cu destinatar ascuns și a distrugerii unor documente.

„Dați-mi un argument pentru care unul dintre noi l-ar mai vota o dată pe Plahotniuc”, le-a spus Andrei Năstase alegătorilor la Primăria Ungheni.

Țin minte acea perioadă pentru că locuiam și lucram la Chișinău, unde îmi scriam dizertația pe tema identității naționale în Moldova. Banca de Economii, unde aveam un cont în euro, a fost una dintre instituțiile vizate de „raider”, cum a fost numită schema de furt. Când dispariția banilor a devenit scandal public în 2014 și cetățenii au început să-și golească conturile, criza lichidităților a fost atât de mare, încât a trebuit să mă programez cu o săptămână înainte pentru a putea să-mi recuperez cele câteva sute de euro.

„Știți cu toții că această guvernare nu a recuperat niciun bănuț în patru ani de zile”, le spune Sandu oamenilor. „Ce altă dovadă ne mai trebuie ca să înțelegem că ei sunt cei care au furat miliardul?” Lidera PAS mai păstrează atenția oamenilor câteva minute, dar atmosfera se schimbă simțitor odată ce Năstase ia microfonul. Oamenii încep să participe la discurs, să-și identifice nemulțumirile în ridicările lui de ton.

„Băieții ăștia care n-au lipsit de la guvernare de 10 ani și-au bătut joc de noi și ne-au furat milioanele”, spune Năstase cu patos. „Ei zic c-o să dea salarii medii de peste 13.000 de lei.”

„Mhm, da, o să trăim ca boierii”, comentează o femeie.

„Cât credeți că-i datoria internă a țării?”

„70 de miliarde!”, propune un bătrân.

„Încă nu, dar ajungem încetișor. Îs 57 de miliarde, iar pentru 2019 îs pregătite încă cinci miliarde. Cine va plăti acești bani?”

„Poporul!”, răspunde sala.

„Dați-mi un argument pentru care unul dintre noi l-ar mai vota o dată pe Plahotniuc.”

Năstase spune că nu vrea să vorbească despre prioritățile ACUM, pentru că Sandu le-a menționat deja, dar vrea să încurajeze oamenii să iasă la vot și să învețe noile reguli ale alegerilor. „E un sistem mixt, în care 50 de deputați se aleg pe liste naționale, așa cum am fost obișnuiți până acum, iar 51 de deputați se aleg în circumscripții”, îmi explicase Sandu.  Pe deasupra, guvernarea organizează și un referendum cu două întrebări în aceeași zi, ridicând numărul buletinelor de vot pe care alegătorii trebuie să le descâlcească la patru. Scopul este să afle dacă oamenii ar fi de acord cu reducerea numărului de deputați de la 101 la 61 și cu revocarea lor din funcție dacă nu-și îndeplinesc atribuțiile corespunzător. Reprezentanții ACUM vor ca alegătorii să ignore acest referendum, pentru că nu face decât să-i distragă de la parlamentare.

Năstase, candidat în circumscripția 33 care include o parte a
Chișinăului și alte localități din apropiere, vrea să fie cât mai precis:
„De două ori votăm: o dată pentru lista… lista…”.

„Națională”, îl ajută Sandu de la prezidiu.

„O dată în lista națională și pe celălalt buletin în lista din circumscripția dumneavoastră. Eu sincer nici nu-i știu pe ceilalți și nici nu vreau să-i știu, pentru că am certitudinea că oricare dintre ei a doua zi va ajunge în haremul politic a lui Plahotniuc. Ne permitem să lăsăm Moldova, o țară atât de dragă nouă, țara noastră, patru ani de zile pe mâna lui Plahotniuc?”

„Nuuuu”, răspund oamenii.

În timpul acesta, Sandu stă cu ochii în telefon. Năstase strigă cu mâna în aer „Învingem, ACUM!” și oamenii îl aplaudă. Sandu adaugă apoi entuziasmată că citea o nouă știre despre trolii moldoveni opriți de Facebook și s-a dovedit că o parte dintre aceștia lucrează în Guvern.

„Ce înseamnă troli?”, o întreabă o bătrână cu batic pe femeia de lângă ea.

Afară, după discursuri, Sandu e abordată de un bărbat din public: „Eu vă rog un lucru, eu vă rog să aveți grijă de dumneavoastră, că sunteți așa gingașă”. Nu va fi singura dată când aude asta azi.

Sandu se grăbește de la o întâlnire la alta și vrea să profite de fiecare minut petrecut cu alegătorii, pentru că nu îi este ușor să ajungă la ei. Mass-media e în mare parte controlată de oligarhi și politicieni, cum notează rapoartele Freedom House sau World Press Freedom Index. Multe instituții media transmit știri cel puțin părtinitoare, dacă nu false. (Doar Plahotniuc deține patru dintre cele cinci televiziuni cu audiență națională, trei posturi radio și câteva site-uri și agenții de publicitate, potrivit Freedom House.)

„Chiar dacă oamenii nu cred sută la sută ce li se spune la aceste posturi TV, e suficient să trezească suspiciuni”, spune Sandu, care recent a dat în judecată două dintre televiziunile lui Plahotniuc, Publika și Prime, după ce au acuzat-o că ar fi angajat consultanți străini pentru prezidențialele din 2016, ceea ce ar fi ilegal.

Dincolo de fake news, Sandu și Năstase spun că autoritățile locale din raioane controlate de pro-ruși le pun piedici în organizarea întâlnirilor cu alegătorii: fie îi amenință pe voluntarii ACUM că-și vor pierde locurile de muncă, fie îi intimidează pe liderii opoziției. Chiar în Ungheni, în noiembrie 2018, Sandu a fost urmărită câteva ore de polițiști în civil, care au așteptat-o inclusiv la poarta localnicilor pe care îi vizita. Reprezentanții Ministerului de Interne n-au încercat să nege informația: „Angajații poliției sunt la datorie peste tot în țară, indiferent dacă Maia Sandu sau alți actori politici au activități în localități, indiferent dacă le place sau nu de polițiștii noștri”.

„Le este frică de noi. Dacă nu le era, ne lăsau să ne întâlnim cu oamenii”, spune Sandu, adăugând că, până acum, niciuna dintre sesizările ei privind nereguli în campanie n-a fost finalizată.

Nimic din cele de mai sus nu anunța, însă, vestea care a lovit rețelele de socializare cu trei zile înainte de parlamentare: Sandu și Năstase, otrăviți cu metale grele, inclusiv mercur. O tentativă la asasinat ca-n Rusia. „A fost o perioadă în care am avut probleme de sănătate, ne-am făcut teste și am descoperit un conținut exagerat de metale grele în sânge”, a declarat Sandu calmă, alături de Năstase care privea în pământ, într-un interviu pe platforma Privesc.eu. A adăugat că, după tratament, nivelul scăzuse, însă testele recente arată o nouă creștere despre care medicii spun că nu poate fi explicată în mod natural.

„Doamna Sandu a fost cât se poate de diplomată”, a spus Năstase nervos. „Vă spun cu toată certitudinea: suntem ținta unor atacuri mișelești din partea acestei guvernări, care ne dorește morți.” A doua zi, cei doi au făcut publice rezultatele analizelor care arată o concentrație de mercur de aproape cinci ori mai mare decât ar fi normal în sângele amândurora.

După vizita la Primăria Ungheni, urmează două întâlniri cu elevii Colegiului de Medicină și cei ai Liceului Teoretic Vasile Alecsandri. Prima are loc în sala de sport, o încăpere cu podeaua vopsită maro și pereți decorați cu cercuri albastre și galbene. Câteva zeci de elevi care împliniseră 18 ani, mulți în halate albe, se așază în formă de L de-a lungul pereților. Năstase întârzie din nou. Sandu începe să le vorbească adolescenților despre prioritățile ACUM, adaptându-și discursul anterior: „Câți dintre voi vreți să plecați din țară?”, îi întreabă.

Aproape toți ridică mâna.

Exodul tinerilor e una dintre marile probleme ale Moldovei, unde sate și orașe întregi au rămas aproape părăsite și se simte lipsa forței de muncă. Este o țară din care tinerii au plecat constant începând cu anii ’90. În 2017, conform datelor Biroului Național de Statistică, aproape 300.000 de moldoveni cu vârste între 15 și 54 de ani aveau slujbe sezoniere sau își căutau de lucru în străinătate. În primul trimestru din 2018, cifra a urcat la 325.000. Peste o treime din populația de 3,5 milioane de locuitori a Moldovei locuiește deja în străinătate – aproximativ 500.000 în Rusia, iar restul la vest de Prut. Primul val de plecări a avut la bază sărăcia din țară după destrămarea Uniunii Sovietice, însă de câțiva ani Moldova se confruntă cu un alt fel de migrație. Cei care pleacă acum sunt doctorii, profesorii, antreprenorii și alți experți în diferite domenii, adică clasa mijlocie care vrea nu doar un salariu mai bun, ci un stat mai stabil și corect față de cetățeni.

Probabil știi că muzica pop românească e dominată în acest moment de artiști mutați din Republica Moldova: Carla’s Dreams, Irina Rimes sau The Motans. Cei din urmă au descris experiența migrantului moldovean în melodia Ctrl Alt Delete (Monumentul unui imigrant anonim): „De două’ș ceva de ani mă lupt cu morile de vânt, / Am dat prea multe, dar în schimb, prea puține am primit. / Îmi pare rău, mă dau bătut, Moldova, R.I.P. / Pașaportu-n dinți, Ctrl Alt Delete.”

„E un sentiment de disperare în societate”, e de părere Sandu. „Chiar dacă au plecat deja mulți, mai există posibilitatea să avem un val de migrație dacă în următoarele luni nu va exista o claritate sau nu se va întrevedea o perspectivă.” Același lucru l-am auzit și de la alți cunoscuți. „E ca și cum ai juca șah cu calculatorul”, mi-a spus înainte de alegeri o prietenă care lucrează într-o organizație media și e obosită după ani de luptă cu sistemul. A văzut oameni la coadă la veterinar, luând pașapoarte pentru animalele de companie. „Oamenii nu mai pleacă vânzând doar casa sau mașina. Pleacă vânzând și afacerea, și terenul, tot”, mi-a spus altă amică.

Sandu le povestește elevilor că și mama, și sora ei sunt nevoite să locuiască peste hotare din cauza activității ei politice. Sora ei, specialist în politici sociale, n-a mai putut să-și găsească un loc de muncă în țară, „peste tot i se închideau ușile”, așa că s-a mutat în Austria. Mama lor, fostă profesoară de muzică, petrece și ea mai mult timp acolo. Tatăl ei, medic veterinar și director al unui complex de porcine, a murit în urmă cu aproape 20 de ani, iar Sandu spune că era modelul ei în viață și un om care lupta cu corupția de dinainte să se fi inventat termenul.  După ce vorbesc Năstase și Țîcu, Sandu e înconjurată de un grup de elevi care îi pun întrebări de la „de ce ne trebuie atâta matematică?”, la „de ce nu desființăm de tot partidele politice?”. Încearcă să le facă față și să-i încurajeze să iasă la vot, în timp ce Năstase aruncă la coșul de baschet cu voluntarii. „Suntem pe marginea prăpastiei, nu simțiți asta?”, îi întreabă Sandu pe tineri. „Eu de 27 de ani am tot votat și toți m-au mințit. Astea nu-s partide, sunt clanuri mafiote.”

„Suntem pe marginea prăpastiei, nu simțiți asta?”, i-a întrebat Maia Sandu pe tinerii de la Colegiul de Medicină Ungheni.

A doua întâlnire, la liceu, are loc într-o sală de festivități luminoasă, cu tavan înalt. Deși pleacă în același timp de la întâlnirea anterioară, Năstase iarăși ajunge cu câteva minute după Sandu. În fața a vreo 50 de elevi, cei trei reprezentanți ACUM repetă sau adaptează îndemnurile anterioare, menționând „regimul oligarhic” sau „gangsterii de anii ’90” de la conducerea țării. „Greu de imaginat așa un eșec”, spune Sandu despre tranziția în Moldova, „dar asta nu înseamnă că renunțăm”. Le spune adolescenților că știe că unii dintre ei vor pleca, dar că ea a stat departe de casă și „întotdeauna e bine să știi că poți să te întorci, că o să ai un loc de muncă”.

După discursurile candidaților, ia microfonul una dintre fostele eleve ale liceului, care studiază la București și susține ACUM. Le amintește elevilor că pot alege la conducere oameni care să le împărtășească interesele. Spune că, în momentul în care a plecat la București, s-a gândit că se va putea distanța de Moldova, dar n-a reușit. S-a dus la bancă să-și deschidă cont și cei de acolo au refuzat-o pentru că are cetățenie moldovenească, iar Moldova e o țară cu risc pentru bănci. „Am înțeles că și eu sunt responsabilă de cum merg lucrurile”, spune fata. „Știu că tinerii nu mai vor politică, dar nu se poate. O să ajungeți și voi să trebuiască să justificați lucruri care se întâmplă acasă.”

Sandu a încheiat, recent, o vizită în mai multe orașe europene, unde s-a întâlnit cu diaspora. Spune că pe cei de acolo îi preocupă situația de acasă și își doresc ca apropiații lor să trăiască mai bine. Ea crede că în Occident se găsesc oameni care cred în valori democratice, care au simțit pe pielea lor ce înseamnă o guvernare mai bună, ceea ce e o amenințare pentru actuala putere. La alegerile prezidențiale din 2016, votul diasporei a reprezentat 10% din total, iar 80% din acel vot a fost pentru Sandu. De data asta, cu aproximativ o lună înainte de parlamentare, guvernul a luat o decizie care le interzice moldovenilor să voteze dacă actele lor moldovenești sunt expirate, lucru permis la toate alegerile de până acum. „Au fost prinși în capcană”, spune Sandu, care estimează că aproximativ 15% din moldovenii plecați în străinătate sunt în această situație.

Pe lângă dificultățile votului în diaspora, Sandu a fost criticată de politicienii moldoveni și de mass-media pentru că a ales să candideze în circumscripția Europa de Vest. („Maia fuge din țară”, a titrat televiziunea Publika.) Ea susține că a ales diaspora occidentală pentru că e cea mai mare circumscripție, iar o mobilizare bună la vot poate să aducă cinci-șase mandate în plus pentru ACUM. N-au fost niciodată dubii că va prinde un loc în Parlament, dar are nevoie de o prezență la vot de minimum 100.000 de alegători din afara țării ca să-și atingă recordul setat la prezidențiale și să mai câștige unu, două locuri pentru colegii ei din ACUM.

Maia Sandu are de înfruntat peisajul media dominat de trusturile oligarhilor și preconcepțiile oamenilor despre rolul femeilor, dar vrea să lupte în continuare.

Seria întâlnirilor electorale continuă cu satul natal al lui Țîcu, Costuleni. „De ce ne-o fi adus Octavian aici, doar e satul lui. Nu i-a convins deja pe oamenii ăștia să-l voteze?”, se întreabă Sandu în timp ce parcăm în fața căminului cultural, o clădire cu gratii la geamuri care pare să fi fost vopsită în galben într-un secol trecut. Ca să intre în curte, Sandu sare peste o baltă și se îndreaptă zâmbitoare spre sala de festivități, care a fost renovată recent cu beton și gresie, fără niciun calorifer. E greu de descris frigul de acolo și renunț la a lua notițe.

Vreo 60 de săteni stau pe scaune, bine încotoșmănați, cu batic sau căciuli pe cap, în fața unei scene încadrate de-o cortină roșie cu alb. Pe scenă e un divan moldovenesc, cu câteva perne și prosoape cu motive tradiționale. Cei trei candidați și-au repetat poeziile deja învățate: Sandu a explicat prioritățile blocului ACUM, Năstase a condamnat hoții și a făcut sătenii să râdă, iar Țîcu le-a spus celor prezenți că are amintiri cu fiecare dintre ei.

Înainte de întrebările din public, Năstase a plecat spre o întâlnire la Mândrești, satul natal. „Eu am rămas să răspund la cele mai dificile întrebări”, s-a ridicat Sandu în picioare, cu mănuși pe mâni și nasul roșu.

„La televizor umblă aiștia la microfon și tot zic de «mix, mix» – ce înseamnă «mix»?”, întreabă un bătrân, iar Sandu le explică sistemul nou de votare. Alt sătean ridică problema referendumului, care duce numărul buletinelor de vot la patru.

„Nouă ne-a spus din comisie că dacă nu votăm și la referendum, nu e valabil votul”, spune bărbatul.

„Nu, nu, nu. Cine v-a spus asta?”, întreabă Sandu. „Îl deconspirați la noi pe cel care v-a spus asta și-l denunțăm. Nu e adevărat.” La final, o femeie a întrebat-o cum rezistă, așa mică și firavă, iar Sandu i-a răspuns că nu e așa firavă precum pare.

„Ca Ștefan cel Mare, care tot mic era”, a conchis femeia încântată.

Am întrebat-o pe Sandu cum vede dinamica dintre ea și Năstase, cum au ajuns să își împartă rolurile în campanie, în contextul în care ea pare tehnocratul responsabil, pe lângă un politician carismatic. „Ne-am pliat pe personalitatea fiecăruia”, răspunde calmă. „El e mai emotiv, eu am mai multă experiență în administrația publică, mă pricep mai bine la economie. El și-a început cariera ca liderul unei mișcări de protest. Eu am ajuns să am capital politic datorită lucrurilor pe care le-am făcut la minister.” Spune că n-o deranjează rolul și că, atunci când Năstase devine prea emotiv, îi comunică asta. „E OK să ne spunem toate lucrurile de spus, pentru că noi în Moldova am avut suficienți politicieni care din cauza orgoliului au compromis încrederea oamenilor”, spune Sandu. „De aceea, atunci când ajungem politicieni, e bine să ascultăm ce ni se spune nouă – direct, nu prea politicos sau exagerat de politicos. Eu nu încurajez cultul personalității. Trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ.”

Nu e ușor pentru ea să câștige încrederea oamenilor, mai ales când e atacată pentru că e femeie necăsătorită. Iar când aceștia o văd în persoană, la sub 1,60 metri, unii sunt șocați. „Uneori oamenii sunt dezamăgiți pentru că la TV își imaginează că sunt mai puternică fizic. Eu cred că sunt destul de puternică fizic, chiar dacă sunt scundă. De obicei, se corectează și spun că buturuga mică răstoarnă carul mare”, se amuză Sandu. „Ieri, la o întâlnire, o femeie mi-a zis că a invitat-o pe vecina ei să vină cu ea, iar vecina a zis: «Ce să merg eu la întâlnire cu ea, că-i așa mică, ce poate face ea?». E o problemă de mentalitate.”

Ziua de campanie se încheie cu o întâlnire la Primăria Măcărești. Ajungem în sat la lăsarea serii. Străzile sunt pline de bălți și noroi. Casele sunt sărăcăcioase sau abandonate. Parcăm în spatele primăriei, într-o curte cu lemne de foc și mocirlă pe jos, fără niciun bec aprins. După ce vorbește la telefon cu mama ei, care era supărată din cauza știrii despre faptul că Sandu ar fi „lesbi”, intră într-o sală de consiliu și vorbește în fața câtorva zeci de oameni în vârstă. E obosită, dar știe ce are de făcut. Își cere scuze pentru că nu prea mai are voce, după cât a vorbit pe parcursul zilei. O femeie din primele rânduri tușește puternic, așa că Sandu îi aruncă, de la prezidiu, o folie de pastile de gât pe care le avea în poșetă. „Puteți s-o luați ca pomană electorală”, îi spune femeii.

A fost o zi cam tristă, conchide Sandu după întâlnire. Multă deznădejde. „Moldova e un stat eșuat, cu oameni care nu mai cred în acest stat. Riscă să devină Venezuela acestei regiuni.” În același timp, o parte din ea crede că există suficienți oameni care vor schimbare – unii dintre ei acasă, însă foarte mulți plecați peste hotare. Nu vrea ca oamenii să creadă că nu-i place Moldova. „Îmi plac oamenii, pentru că-s oameni rezistenți. Am avut trei decenii de tranziție care s-au soldat cu costuri sociale mari. Sunt oameni care trec prin transformări care nu se mai termină și ar trebui să vadă niște rezultate.”

Dacă ne uităm la protestele din ultimii 10 ani, atât în România, cât și în Moldova, Sandu crede că putem vedea asemănări: oamenii s-au activat, au ieșit în stradă, au #rezistat, însă guvernările au ales să-i ignore și să aștepte ca ei să obosească.

Oboseala oamenilor, combinată cu răspândirea fenomenului fake news, e o combinație pe care niciun politician de la București n-ar trebui s-o ignore, mai ales că urmează și la noi doi ani cu patru runde de alegeri importante: europarlamentarele din luna mai, prezidențialele de la final de 2019 și localele și parlamentarele din 2020. Dincolo de ce-ar trebui să facă politicienii, noi toți ar trebui să mai aruncăm o privire peste Prut din când în când, și nu din motive de unionism sau vinuri bune. Nu o facem suficient și n-am făcut-o nici eu când am părăsit Chișinăul în 2014. „N-ai ce să le faci, și-o fac cu mâna lor”, mă gândeam atunci.

Dar dacă eșecul statului moldovean ar deveni total, dacă Rusia ar fi
la ea acasă în Moldova, asta n-ar avea cum să fie confortabil pentru România și pentru UE. „România o să aibă la hotar o zonă gri”, spune Sandu, „în care se întâmplă crize economice, o zonă de instabilitate în care putem avea crize umanitare dacă tinerii pleacă și rămân oameni în vârstă care nu vor mai putea fi întreținuți dintr-o economie anemică”.

Cât despre ea, mai are de luptat. E o campanie dificilă, inegală și optimismul n-o dă afară din casă, dar și-a asumat că va lupta până când va pierde sprijinul oamenilor. „Dacă n-o să mai am sprijinul lor… Sunt multe alte lucruri utile și interesante pe care poți să le faci.”

Peste 10 zile, Sandu va afla că blocul ACUM a ieșit pe locul doi la alegeri, cu peste 26%, în urma socialiștilor și cu aproape 3% înaintea democraților. Ea și Năstase au câștigat în circumscripțiile unde au candidat (Sandu detașat, cu 80%), însă Țîcu a pierdut Ungheniul. Cum în Moldova una-i caldă, alta-i rece, alți doi câștigători au fost liderul PDM Vladimir Plahotniuc și omul de afaceri Ilan Șor, unul dintre cei suspectați pentru Furtul Miliardului. Rămân de văzut alianțele care se vor forma și ce va aduce viitorul, în contextul în care liderii ACUM au promis că nu se vor alia nici cu democrații, nici cu socialiștii.

La finalul alegerilor, Sandu a spus că au fost cele mai nedemocratice din istoria Moldovei, marcate de propagandă, fake news, intimidări și fraude electorale. „E o dovadă clară că Moldova se rostogolește în dictatură de stil putinist”, a spus ea la închiderea urnelor. Totuși, alegerile astea sunt și o dovadă clară că metodele lui Plahotniuc și-au întâlnit limitele. „Dacă [oamenii] ar avea parte de o guvernare decentă, cred că ar fi chiar bine”, mi-a spus o prietenă care lucrează în presa de la Chișinău. Măcar oamenii și-au recăpătat încrederea în cei de lângă ei, dacă nu în cei de la televizor.

Ieșim din Primăria Măcărești pe ușa din spate și pășim într-un întuneric atât de profund, încât nu ni-l putem închipui din orașele în care locuim. E întunericul satelor din Moldova, în care aproape nu există iluminat stradal și care nu licăresc când treci cu avionul deasupra lor, deși acolo încă locuiesc oameni.

Sandu se urcă în mașină, gata să ne întoarcem la Chișinău. Își pune traista de pânză între ea și portieră și refuză un kebap oferit de șofer. „Cel mai bun kebap din Ungheni”, insistă el amuzat. Înainte să pornim, un domn din primărie vrea să-și ia rămas bun de la candidata PAS, așa că deschide deodată portiera din dreptul ei, unde era traista cu toate lucrurile importante în viață: portofel, telefon, chei. „Auăleu”, exclamă Sandu.

„Vai de mine, îmi pare rău”, se aude bărbatul, care se apleacă să-i ridice traista din balta cu noroi în care căzuse. „Îmi pare rău, n-am văzut, îmi pare rău”, repetă acesta. „E OK, e OK”, îi spune Sandu și închide portiera. Șoferul îi șterge telefonul cu un șervețel. Ea verifică dacă s-au murdărit și actele din portofel. Se întreabă amândoi dacă ar trebui să coboare din mașină și să verifice dacă n-o mai fi căzut ceva prin mocirlă. „La cât de întuneric e, nu vezi nimic”, spune Sandu resemnată. Când e atâta noroi în jur, e greu să nu te stropească.