Oana Sandu
Reporter
Oana Sandu este reporter DoR din 2012. A intrat în lumea jurnalismului narativ, după ce a scris un eseu personal despre divorțul părinților ei. A intervievat sute de oameni și a scris despre zidul din Baia Mare, discriminare și identitate romă, cum e să fii părinte de copil cu dizabilitate în România și sistemul de nașteri. Unele dintre cele importante texte pe care le-a scris sunt Echilibru, povestea unei tinere care și-a pierdut viața, și Crima de la grădiniță , despre o relație de cuplu care s-a transformat în violență. Oana este specializată în violență în familie. Dacă vrei să o urmărești, te poți înscrie la newsletterul ei despre violență în familie și inegalitate de gen. Împreună cu Ana Maria Ciobanu a găzduit mame, un podcast despre maternitate. Adoră Crăciunul și să-i citească fetiței sale povești scrise de Astrid Lindgren.
Cum ascultăm adolescenții care trec prin coming-out?
Un fiu și tatăl său vorbesc despre cum au trecut împreună prin coming-out și tranziția către o altă identitate de gen.
Cum ascultăm copiii cu autism?
Trei mame povestesc cum au găsit soluții prin care să-și poată înțelege mai bine copiii cu autism într-o societate care rar îi ascultă pe cei cu dizabilități.
Și tu ți-ai organizat casa în pandemie?
Unii am simțit nevoia să ne debarasăm de obiecte care ni s‐au părut dintr‐odată inutile. Oare vom păstra spațiul câștigat?
Cine luptă pentru echitate socială în pandemie?
Am întrebat 14 lideri din sectorul ONG care lucrează cu cei mai vulnerabili dintre cetățeni ce bariere le-a ridicat pandemia, ce soluții i-a provocat să găsească și ce își spun ca să reziste într-un an în care echitatea socială are de suferit.
Nevoia de mai multă atenție
Un copil cu nevoi speciale e integrat cu ușurință într-o clasă unită.
Acum am o voce
Scriu pentru că așa pot aduce eu schimbare.
Ana Ciceală, candidata care nu a fost
La alegerile locale din București, o candidată considerată excelentă a fost forțată să facă un pas în spate. Ce spune asta despre politica „altfel” la care visăm?
De ce e nevoie de brățări electronice pentru bărbații violenți?
Dacă ordinele de protecție ar fi monitorizate electronic, unele cazuri de violență domestică nu s-ar mai transforma în crime.
Egalitate în munca de acasă?
O conversație despre maternitate într-o lume care cere mamelor să le facă pe toate, despre munca invizibilă a femeilor și politici publice de îngrijire a copiilor.
Ce s-ar întâmpla dacă ar trece legea care ne interzice să vorbim în școli despre identitate de gen
Ne-au spus oameni din comunitatea transgender și psihologi care îi consiliază, profesori care predau studii de gen și activiști pentru drepturile omului și egalitatea de gen.
Soluții de sacrificiu pentru echilibrul dintre muncă și familie
Carantina și închiderea grădinițelor a adâncit tensiunea dintre munca de acasă și îngrijirea copiilor, care e preluată în principal de mame.
Cum o izolez pe mama fără să se adâncească în tristețe
În plină pandemie, e un echilibru fragil între necesitatea de a ne proteja părinții și nevoia lor de sprijin emoțional.
Pentru victimele violenței în familie, izolarea e periculoasă
În pandemie, cel mai sigur lucru este să stăm acasă, dar acasă nu e întotdeauna un loc sigur. Ce se întâmplă în astfel de situații?
Cum facem față anxietății pe timpul pandemiei?
Când ești obișnuit să te îngrijorezi mai mult decât e cazul, gândurile ți-o iau razna acum, când ai mai multe motive să te temi.
Când visele se închid
„Cred că poți să arăți mai bine din provincie cum arată România de azi.”
„Cine m-a pus să vin aici? Dar altundeva unde să mă duc?”
După 20 de ani de așteptare, 17 familii din Constanța care trăiau pe un câmp de lângă calea ferată au primit locuințe sociale. E suficient?
Ce face un asistent medical comunitar în cele mai sărace locuri din România? Versiune audio
O asistentă medicală comunitară dintr-o comună din Vaslui are în grijă 400 de familii. Le poate ajuta să aibă o viață mai bună?
Beyond the Silence, Beyond the Violence
Although for 20 years now we’ve been trying to help women in Romania feel safer, being a victim is still more shameful than being an aggressor. This has to change.