Bucureșteanul: Argentin

.

Oricât de timid, soarele de primăvară e de bun augur pentru terasa Argentin; oamenilor nu le trebuie mult ca s-o umple. Mese sunt destule, domnul Vasile, Gigi sau alții dintre cei cinci angajați sunt pregătiți să servească, berea-i rece în frigidere, prețurile-s potrivite.

Argentin e ceva mai mult decât una dintre zecile de terase din Centrul Vechi. Există pe Blănari, la nr. 11, de 20 de ani. Iancu Argintoianu era student la Politehnică în anul IV când a luat în primire spațiul, împreună cu un prieten și cu cel de la care aflase că o societate îl scoate la închiriat.

Inițial, au deschis o consignație, Argentin IMPEX S.R.L. – Argentin, pentru că așa i se zice lui Argintoianu și altă idee mai bună nu le-a venit după o zi întreagă de gândit nume, și IMPEX, pentru că era o extensie care te punea în rând cu lumea la începutul anilor ’90.

Pe vremea aia, pe Blănari nu mai era mare lucru în afară de Club A, tot Centrul Vechi era o ruină cu câteva magazine, câteva restaurante goale. După câteva luni, cei 50 de metri pătrați ai Argentinului au devenit bar de zi. Apoi, Argintoianu, care preluase afacerea după vreo doi ani care n-au mers prea bine, a început să scoată și câteva mese pe terasa de 120 de metri pătrați, pentru care plătea chirie dar stătea nefolosită.

Oamenii au venit treptat, pe măsură ce-au început să cunoască locul. Argentin a devenit parte din comunitatea de pe Blănari: Argintoianu și angajații se știu cu vecinii, ei fiind și motivul pentru care ultima comandă e la 10-11 seara și pe terasă nu duduie muzică – aici contează și clienții, care preferă să se-audă între ei.

Clienți care sunt de toate felurile: studenți și pensionari, bancheri și muncitori pe șantier, trecători care au ales terasa la-ntâmplare și boemi mai tineri sau mai bătrâni care-și fac aici veacul la un pahar și-o filozofie. Diversitatea asta îl aducea aici și pe filologul George Pruteanu, pe care Argintoianu și-l amintește cum stătea vreo oră-două și asculta cum vorbesc oamenii.

Argintoianu are 44 de ani și e un tip spiritual, care crede că trebuie să fii atent și la cei din jur, și la Dumnezeu. Așa își crește cei doi băieți, unul de șase și unul de 18 ani, și așa și-a clădit și afacerea – chiar dacă, adaugă el, poate nu e într-un domeniu foarte pe placul lui Dumnezeu.

Spune că a vrut dintotdeauna să respecte legea, ca să poată dormi liniștit noaptea (terasa, de exemplu, n-a acoperit-o până nu a obținut toate aprobările); să aibă prețuri corecte (o halbă e 4 lei, un litru de vin de șprițat e 13 lei) și chiar dacă a mai trebuit să le mai crească, spune că sunt tot mici comparativ cu costurile; să le ofere siguranță angajaților (sunt nouă în total, cinci la bar și patru la bucătărie, unii având vechime de 10-15 ani); să le ofere siguranță clienților, să știe că vor plăti pentru ce și cât au comandat.

Argentin s-a extins acum cinci ani cu o bucătărie care servește mâncare la pachet și ia comenzi pentru evenimente. Argintoianu spune că a gândit-o așa încât și copiii lui să poată mânca de acolo orice, oricând: mâncarea e ca acasă, fără ulei de palmier, fără Vegeta sau alte adaosuri. Iar dacă ceva pare în neregulă – cum s-a întâmplat la un Crăciun cu o comandă mare de tobă care a doua zi după preparare mirosea ciudat –, nu se mai vinde.

Afacerea, spune Argintoianu, a început și continuă să fie mai mult ca un hobby – consumă mult timp dar nu aduce cine știe ce profit. Toți banii îi reinvestește: în ultimii ani, a acoperit terasa (e bine ventilată, spune el, îți dă senzația că stai sub un copac) și de două ierni încearcă s-o și încălzească, a construit o baie cum se cade, cu două cabine și trei lavoare, a tot îmbunătățit pe ici pe colo.

Argintoianu visează însă la mai mult. Vrea să se extindă și să devină proprietar al spațiului, ca să nu riște să trebuiască să dărâme mâine ce-a construit azi, să-l consolideze și să contracteze un arhitect, ideal pe cea care i-a făcut casa, care să-l aranjeze astfel încât oricine să vrea să îl viziteze.

Nici lumea din jurul Argentinului nu stă-n loc. Centrul Vechi e în continuă creștere și schimbare, nu mai e ca-n vremurile-n care, își amintește Argintoianu, din 100 de oameni care treceau pe Blănari, 90 veneau la Argentin. Dar, spune el, poți să fii și singur într-o zonă și să nu vină lumea, la fel cum pot să fie 200 de locații și să-ți meargă bine. Or, la Argentin, de 20 de ani oamenii tot vin. Chiar și dacă plouă. ●

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.