Bucureșteanul: Antreprenor în liceu

Un elev de clasa a X-a vrea să devină antreprenor. Primul lui proiect e să renoveze grupurile sanitare din școală.

În sala de repetiții de la subsolul liceului său, Cristi Drăgan se uită la ceas și oftează. E o după-amiază de sfârșit de martie și e stresat pentru că în 30 de minute are o întâlnire cu un posibil sponsor pentru proiectul de antreprenoriat la care lucrează, dar mai are de înregistrat două scene din Chirița, una din piesele în care joacă, la care azi are repetiții filmate.

„Așteptați-mă acolo, că vin cât pot de repede”, îi spune la telefon partenerului lui de proiect, Bogdan, și el tot în clasa a X-a la Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Se întoarce în fața camerei de filmat, unde îl joacă pe Guliță, fiul Chiriței, așa că se scălămbăie, își subțiază vocea și gesticulează dramatic. E pasionat de teatru de mic, de când suna zilnic la concursurile Itsy Bitsy FM, până când Marian Râlea l-a invitat în emisiune. Face cursuri la Teatrul Ion Creangă și a câștigat un concurs de monologuri anul trecut. Dar nu vrea să transforme actoria într-o meserie, ci s-o păstreze ca pe o pasiune „foarte aproape de suflet”.

Visul lui e să aibă o afacere de succes, iar primul proiect, pentru care caută acum finanțare, începe din liceu: vrea să renoveze cele 11 grupuri sanitare ale elevilor. Totul a început în noiembrie, la un eveniment organizat de Romanian Business Leaders, o rețea de antreprenori care a dus în licee, prin conferințele „Vreau să fiu antreprenor”, oameni de business care să le vorbească elevilor despre experiențele lor. Dragoș Anastasiu, director general al Eurolines și fost elev al liceului, i-a întrebat atunci pe cei 100 de adolescenți strânși în sala de festivități ce notă ar da toaletelor din școală, pe o scară de la 1 la 5. Media răspunsurilor a fost 3, așa că le-a propus să încerce ei să le facă de 5. Cristi, Bogdan și alte două colege s-au oferit să se ocupe de proiect, iar Anastasiu a promis că îi va mentora.

Au urmat întâlniri și discuții pe mail în care i-a ajutat să se organizeze, să pună la punct o prezentare și să ia legătura cu o arhitectă care le-a explicat că pentru un sponsor e important să vadă planuri și schițe concrete. Așa că într-o zi, Cristi s-a învoit de la o oră, s-a dus într-o baie cu o ruletă și un caiet, s-a urcat pe un scaun și a luat măsuri, după care arhitecta a făcut schițele. Din tutoriale YouTube și articole de pe net au învățat cum pot atrage finanțatori și au inclus în prezentare ideea unor panouri publicitare, cum au văzut în localurile din oraș, pentru care au obținut acordul directorului.

La o întâlnire cu un posibil sponsor se temea să nu întârzie în după-amiaza cu repetițiile. Cum au terminat, și-a luat rucsacul și-a ieșit în fugă din sala pe ai cărei pereți erau lipite poze din spectacolele trupei de liceeni „Orpheus”. A alergat pe hol, a sărit într-un taxi și s-a schimbat din hainele de scenă pe bancheta din spate. Și-a aranjat câțiva cârlionți rebeli în oglinda șoferului, care îi reflecta ochii albaștri, și și-a amintit de testul la mate pe care îl dăduse dimineață, de care nu era prea mulțumit. Are media 9,26, destul de mare pentru liceul lui, dar mică în comparație cu altele. Știe că poate mai mult, dar dacă privește în perspectivă, ore ca biologia sau chimia nu se intersectează cu traseul pe care și-l dorește. De-asta se implică în atâtea proiecte, ca să învețe cât de mult poate, să fure de la toți: pe lângă teatru și renovarea toaletelor, tocmai a terminat filmările la un mediumetraj la care a fost producător, Tibi, unde s-a ocupat de voluntari, locații și finanțare și pe care vor să-l înscrie la Cannes, la secțiunea Short Film Corner; a fost selectat într-un proiect de educație non-formală al Școlii de Valori și e voluntar la Romanian Business Leaders (RBL). Acolo lucrează în unele după-amiezi ascultând muzică – clasică sau soundtrack-urile unor filme care i-au plăcut, ca Birdman, Her sau Django Unchained, – și spune că se simte ca acasă.

În majoritatea zilelor, acasă ajunge doar seara târziu. Locuiește cu mama lui, pe care încearcă s-o sune cât mai des, ca să nu-și facă griji. O admiră mult pentru cum îl crește singură, deși e în scaun cu rotile în urma unui accident, și visează să reușească în afaceri și ca să-i ofere o vacanță în străinătate, undeva la mare, poate chiar în Dubai. De la ea a aflat, în urma unui „research” în familie, că prima lui inițiativă antreprenorială a fost la cinci-șase ani, când voia să adune gunoaiele de pe plajă, în schimbul unei taxe. Își amintește și el cum le cumpăra apoi colegilor de la clubul de baschet unde a jucat o perioadă sucuri sau dulciuri, cerând un comision de 2 lei sau un baton Snickers, sau cum a încercat să vândă obiecte făcute din pahare de plastic, scoici și paie împreună cu alți copii, pe care îi și coordona. Nu le cumpăra nimeni, dar acum știe că din 100 de încercări de business, poate 20 reușesc. „Să zicem că am ajuns la 79 și acum ar fi timpul să meargă ceva.”

Are profilul unui viitor lider, spune despre el Sebastian Hubati, director executiv al RBL, care îl vede plin de energie, proactiv și fără stare. De la el, de la Anastasiu și de la alți antreprenori pe care i-a cunoscut prin intermediul organizației, Cristi a învățat că e important să cunoști nevoile pieței în care vrei să începi o afacere, ca să poți găsi soluții.

Iar cu nevoile liceenilor, el și colegii de proiect, Bogdan și Corina, sunt familiarizați. Știu că toaletele au nevoie de dozatoare de săpun mai rezistente, pentru că cele din plastic se strică repede; de uscătoare de mâini, ca să nu mai plece scuturând din mâini pe holuri, de robinete rezistente pentru chiuvete, „că mai vine unul nervos de la ora de fizică și trântește” și că e mai practic să aibă chiuvete lipite între ele, ca să-și poată lăsa telefoanele.

Mai vor să schimbe vasele și capacele toaletelor, oglinzile și încuietoarele ușilor, și să decoreze pereții într-o tematică europeană, cu clădiri din diverse orașe, pentru că Anastasiu, inițiatorul proiectului și mentorul lor, conduce o companie de turism. Vor să le facă „să arate într-un fel, să facem ceva ce n-au mai făcut niște copii”, și să fie un model pentru colegii lor; să le dea curaj că pot schimba lucruri în jur.

„În antreprenoriat contează atât de mult să încerci”, spune Cristi, care crede că sunt mulți tineri care au idei, dar le e teamă. „N-ai de unde să știi din start dacă merge sau nu.” ●

Actualizare 06.04.2015: După ce echipa care-a lucrat la Tibi, alcătuită doar din liceeni și studenți, a terminat filmările și montajul, Cristi a împrumutat bani de la mama lui ca să înscrie filmul la Cannes, pe care vrea să-i dea înapoi. Duminica trecută, a aflat că au fost acceptați în secțiunea Short Film Corner, în afara competiției. Acum încearcă să strângă bani ca echipa să poată participa la festival.

Bucureșteanul, o serie de articole despre oameni și întâmplări din Capitală, este o rubrică susținută de prietenii de la Intercapital Invest și din donații strânse în cadrul proiectului Big Lunch. Poți citi despre alți bucureșteni în arhiva rubricii.