Bucureșteanul: Când vorbești în public, podeaua nu trebuie să scârțâie sub tine

O seară pe lună, un mic grup de specialiști în comunicare, corporatiști și manageri învață unii de la alții, prin discursuri, dezbateri și improvizații, cum să vorbească în public.

„Bună seara. Bun venit la meci”, salută bărbatul înalt, în costum și cămașă cadrilată, care stă lângă o masă pe care sunt împrăștiate hârtii, smartphone-uri și limonade cu mentă. În jurul mesei și pe fotoliile de lângă geam, 11 oameni în ținute business-casual ascultă atenți. În spatele lui, din tabloul de pe perete, „Fata cu cercel de perlă” pare că îl fixează cu privirea și așteaptă și ea să înceapă „meciul”.

„Ne prezentăm pe rând, facem așa…un lung de linie, un smash”, continuă el.

Nu este însă vorba de un meci de tenis pe cale să înceapă în biblioteca de la etajul unu al restaurantului Van Gogh, ci de întâlnirea lunară a Speech Club București. Referințele folosite de Ciprian Moga, unul dintre cei cinci fondatori ai clubului de public speaking, se leagă de tema evenimentului din aprilie – „Așa e în tenis”.

Peste masă se pasează prezentările. Membru vechi al clubului sau participant venit pentru prima dată, fiecare povestește câte ceva despre jobul său și motivul pentru care a venit. Cineva face rapoarte pe business inteligence și este pasionat de tenis, altcineva se ocupă de coordonarea unor ONG-uri, un participant lucrează în vânzări și spune că tenisul este viața lui, altul este antreprenor și a venit să cunoască oameni faini.

„Să ne scoatem puțin din zona de confort, și așa venim de la serviciu,” spune Moga și lansează prima probă, cea de improvizație, scoțând pe masă cărțile de la boardgame-ul Dixit. La improvizație se aplică regula inspirată din Fight Club – nou-veniții vorbesc primii. Pe rând, cei cinci boboci ai clubului se ridică, trag cărți din pachet – au voie fie două, fie patru – și pe baza lor încearcă să închege povești de două minute. Nu există nicio restricție a subiectului, așa că imaginile de pe cartoanele Dixit nasc improvizații despre lacrimi, tablouri sau Maria Sharapova.

Fiecare vorbitor își alege apoi pe cineva să îi ofere feedback. Când este solicitat de către o participantă, Andrei Popescu, unul dintre fondatorii clubului, un bărbat corpolent, cu ochelari, îi spune: „Podeaua sub noi scârțâie. Cu cât ne mișcăm mai mult, cu atât scârțâie mai tare. Primul pas este să auzi când scârțâie, pasul următor este să găsești acel inner balance, așa încât să nu mai scârțâie”.

***

Speech Club București a fost fondat în mai 2010 de patru amici care au simțit nevoia unui spațiu unde adulți preocupați de comunicare să învețe să se exprime pe teme ancorate în cotidian, și care să fie o alternativă la modelele de import de cluburi de public speaking. Pentru a pune cap la cap ideile, Călin Dănilescu, director financiar, Tereza Dordia, consultat în comunicare, Ciprian Moga, consultant în dezvoltare organizațională, și Andrei Popescu, Master Trainer la Dale Carnegie, s-au întâlnit prima dată la un restaurant și, după două ore de brainstorming, s-a născut Speech Club. Pe parcurs, după ce Dănilescu a plecat să lucreze în Bruxelles, li s-au alăturat Ruxandra Bancu, avocat și profesor, și Georgiana Biciușca, specialist în retail marketing, care, la 32 de ani, e mezina grupului.

Popescu spune că, de la început, „magnetul Speech Club a fost faptul că ne strângeam o mână de oameni faini, într-un cadru extrem de relaxat, evadând din cadrul corporatist în care ne petreceam zilele. Faptul că eram o gașcă de prieteni mai întâi și abia apoi un club de dezvoltare pe public speaking a fost scânteia pentru mine. Și este în continuare.”

Primele trei întâlniri s-au ținut pe Dinicu Golescu, într-un local care nu mai există, și apoi, fără excepție, la Van Gogh. „Interesant e că nu ne-am mai văzut între noi după prima discuție pentru a pune la cale detaliile, sentimentul fiind că proiectul curge natural,” își amintește Dănilescu. „Discuțiile primei întalniri au fost în special în jurul formatului, și am căzut de acord cu toții relativ repede asupra unei structuri în trei acte a întâlnirilor: discurs, improvizație, dezbatere. Moțiunea primei dezbateri a fost „Miorița NU este de vină pentru toate relele românilor.”

În timp, publicul care frecventează clubul a evoluat. „Am început cu membrii unor asociații de alumni de școli franceze de management, drept, comert, științe politice,” spune Moga. „Li s-au adăugat manageri, antreprenori, avocați, care aveau nevoie de un mediu agreabil în care să se pregătească pentru discursurile lor. În ultimii ani ne-au venit în grup corporatiști, manageri sau specialiști, interesați în special să învețe competențe noi care să îi ajute în carieră.”

Clubul este unul deschis, iar organizatorii își promovează întâlnirea lunară, cu câteva zile înainte, pe pagina lor de Facebook Speech Club Bucuresti. Nu vor să insiste pe  pe transformarea clubului într-un business. Au fost discuții în acest sens, dar au hotărât că nu s-ar putea ocupa de asta full time, și oricum avantajele unui cadru mai intim – la întâlniri vin în medie 10-15 participanți – sunt mai valoroase. „Cred că fiecare pleacă de aici cu ceva învățat despre el care este mai mult decât vorbitul în public,” spune Moga.

Cadrul prietenos nu exclude regulile de joc. La proba de dezbatere, sunt două echipe – una susține moțiunea și cealaltă o combate, decizie care se ia fie prin dat cu banul fie prin tragere la sorți. În fiecare echipă sunt două persoane – una susține argumentele principale ale echipei sale și cealaltă combate argumentele echipei adverse și face pledoaria finală. Echipele și rolul fiecăreia se decid după bunul plac între participanți. La final, publicul votează și dă feedback. Există două tipuri de vot: votul la cald, imediat după ce se încheie dezbaterea, și votul la rece, care vine după un debriefing de câteva minute al conținutului și modului de livrare.

Există și alte două probe:  speed-booking – când trebuie să prezinți o carte în două minute jumătate și apoi alegi pe cineva să îți dea feedback –, și discursul – o oportunitate pentru cineva care vrea să vorbească patru minute pe tema lansată în fiecare lună și să primească feedback de la două persoane alese de el. În general, însă, o întâlnire nu presupune toate probele.

„Nu se dă feedback la feedback” este regula nescrisă a clubului.

***

Improvizația din seara dedicată tenisului se încheie și se trece la dezbatere. Moțiunea propusă este: „Succesul Simonei Halep nu este meritul poporului român”.

Popescu, moderatorul dezbaterii, dă cu banul, iar câștigătorii își aleg să argumenteze împotriva moțiunii. Popescu se așază apoi pe fotoliu lângă masa unde începe dezbaterea și dă drumul la cronometrul de pe telefon, având grijă să anunțe vorbitorii atunci când mai au un minut.

Argumentele sunt trimise peste masă între cele două echipe ca mingea galbenă într-un meci de dublu. Dintr-o parte se menționează „sacrificiul tatălui Simonei Halep”, „neimplicarea federației, „felul în care o criticăm pe Facebook”, iar de cealaltă „românii știu cum să o susțină” „este un Djokovic al României, merge cu tricolorul după ea”.  Susținătorul moțiunii spune: „neprezentându-se la Fed Cup este inacceptabil”, iar de peste masă este combătut cu: „contraopinentul încearcă o redefinire a temei”.

O moțiune de dezbateri se construiește pe o negație, spune altă regulă a clubului. Moțiunile sunt decise în funcție de tema serii și se anunță pe Facebook cu câteva zile înainte. De exemplu, în luna martie a fost „Ora de religie nu ajută copilul cu nimic”, iar în februarie, „Birdman nu ar fi trebuit să câștige Oscarul”.

Ruxandra Bancu, unul dintre organizatori, o brunetă micuță care te privește direct în ochi, își amintește că uneori a trebuit să susțină moțiuni în care nu credea sau să combată moțiuni cu care era de acord. „Și am câștigat acele dezbateri de multe ori. Ceea ce m-a făcut să spun că este mai ușor să câștigi cu o poziție în care nu crezi, pentru că te concentrezi mai mult pe forma prezentării, îți construiești argumentele mai bine cunoscând poziția adversă cu care ești de fapt de acord.”

După 20 de minute de dezbătut despre Simona Halep, se votează la cald – primul set este câștigat de susținătorii moțiunii. Specialistul în comunicare și directorul de vânzări primesc laude la debriefing – argumente structurate, livrate calm, dar hotărât, contact cu audiența –, în timp ce pierzătorii trebuie să învețe ca data viitoare să nu își mai irosească timpul acordat atacului prin reluarea argumentelor adversarului și să nu schimbe registrul dacă nu îl pot argumenta. Votul la rece se încheie cu un 2-0 tranșat cu strângeri de mâini peste fileul paharelor goale, în aplauze.

„Vă mulțumim pentru participarea la dezbatere,” spune Popescu. Sperăm ca aceia care sunteți pentru prima dată să reveniți și data viitoare”. „E posibil ca tema din luna mai să fie legată de măști sociale. Va fi o ediție specială, pentru că va fi ediție aniversară. Cinci anișori”. Sub el, podeaua nu scârțâie. ●