Bucureşteanul: Tivuri şi retuşuri în Obor

O familie din Colentina și mica lor afacere de croitorie.

Miercuri nu a fost cea mai zgomotoasă zi din piața deschisă din Bucur-Obor, unde găsești aproape orice, de la momeli pentru pescuit până la farfurii, haine și covoare. Dar, la -8 grade Celsius, a fost una din cele mai friguroase zile, și când e așa, toți vânzătorii stau înfofoliți.

Cu un pulover gri gros, cu gulerul ridicat, și o vestă maro de fâș pe deasupra e îmbrăcată și Marigena Dumitrașcu, o croitoreasă șatenă cu părul prins cu-n clește maro. Ochii căprui, creionați atent cu negru, urmăresc conștiincios mișcările mâinilor când netezește stofa unui pantalon și o pune în fața acului gros al mașinii de cusut.

Coase înghesuită la o mașină albă Brother, într-un atelier minuscul de retușuri din hala Obor. În stânga stau câteva perdele la vânzare și în spațiul de trei metri pătrați mai încap masa de cusut, un sertar cu zeci de mosoare de ață și un dulap suspendat în spate, care-i acum plin de comenzi: pantaloni care au nevoie de alt tiv sau trebuie modificați, geci care au nevoie de alte fermoare. Toate sunt comenzi între 5 și 20 de lei; un tiv de cearșaf costă 5 lei, iar un scurtat de pantaloni, 15 lei.

Marigena are 41 de ani, s-a născut la Cernavodă, dar nu are nicio amintire de acolo; s-a mutat de mică cu părinții la București. A făcut și generala și liceul la „Ion Luca Caragiale”, în Dorobanți. După liceu, prima meserie a fost în confecții, când a intrat într-o fabrică de dresuri și lenjerie intimă, unde a învățat să lucreze cu mașina de cusut. A stat aici până prin ’92-’93, când împreună cu Ion, cu care s-a căsătorit în ’90, au deschis o mică tarabă de legume și fructe în Obor. Afaceristic, a fost cea mai bună perioadă a lor de până acum.

Marigena a mai lucrat pe la firme mici de confecții, iar spre sfârșitul anilor ’90 a fost angajată și la Miraconf, una dintre fabricile de confecții ale brandului de haine Tina R. I-a plăcut acolo, dar a plecat pentru că nu știa niciodată cât trebuie să stea peste program, iar, pe atunci, trebuia să-și ia băiatul de la grădiniță.

Chioșcul familiei din Obor a avut perioade și perioade: uneori au renunțat la fructe și au vândut cafea și țigări, uneori au renunțat de tot la tarabă. În 2007, Marigena s-a gândit să revină la croitorie și a deschis atelierul de retușuri.  E tot afacerea familiei. Ion stă și el la un stand apropiat și preia comenzi. Primește o pereche de pantaloni, stabilește cu clientul cât de mult îi vrea scurtați, face semn și taie cu foarfeca, apoi aleargă la standul soției ca ea să tragă tivul la mașină. Pentru cel de-al doilea stand, unde stă soțul și care e mai mare, plătesc o chirie lunară de 1.160 de lei.

Marigena ar vrea să facă schimb de standuri ca să aibă și cabină de probă, așa cum ar fi normal pentru un atelier, dar standul mai mare l-au deschis abia anul trecut și încă nu-l știe lumea. Plus că toți clienții o știu pe Marigena acolo unde e, prima intrare în complex, apoi la stânga. Are deja vreo 20 de clienți fideli, care au și numărul ei de telefon. Mai sunt și cei care știu locul și vin aici după ce-și cumpără haine din Obor, pe care vor să le modifice pe loc.

Din mica afacere câștigă într-o lună cât pentru chiria din Obor, datorii și mâncare. De Sărbători, afacerea merge cel mai bine, mai ales la perdele, pe care lumea le mai schimbă, după curățenia generală. Au și acum promoția de atunci: cumperi perdelele, iar cusutul tivului e gratuit.

Marigena și Ion stau pe Şoseaua Colentina, într-o casă pe care au început să o renoveze o dată cu criza economică și din cauza asta nu au mai apucat să o termine. Au doi copii cu care locuiesc, o fată de 22 de ani, studentă la Jurnalism și la Coregrafie, care predă street-dance copiilor de gimnaziu, și un băiat de 17 ani, care și-ar dori să facă fotbal de performanță.

Şi Marigena, și Ion cunosc Oborul ca-n palmă. Soțului, viața în Obor i se pare mizerabilă și ar vrea să plece la muncă în afară, în construcții, domeniul lui. Marigenei îi place că s-a întors de cinci ani la prima meserie și nu are gând de plecare.

De după geamul termopan al atelierului, privind-o pe Marigena, o clientă în vârstă verifică fermoarul proaspăt cusut de la pantalonii de stofă. „L-ați întărit bine!”, spune zâmbind. „Da, da, l-am întărit bine.”, răspunde tare croitoreasa. 


Bucureșteanul e o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.

4 comentarii la Bucureşteanul: Tivuri şi retuşuri în Obor

  1. voi, oamenii DoR, aveți o sensibilitate fantastică la detaliu. cum spunea Mike Sager la Power of Storytelling, you „raise the craft to the level of art”. de asta sunteți așa o oglindă frumoasă a României.

  2. Epic. Pur si simplu epic. Iar finalul… nu am cuvinte sa-l descriu. Povestirea asta ar trebui ecranizata!

    1. Hai ma, Menumorut, faci misto:)? E o adevarata metafora in proza. Sau… ăă, nu faceai misto?

    2. :)) Menumorute, de-aia n-are ursul coadă şi cinematografia românească acţiune şi punct culminant. Las-o pe doamna Marigena aşa cum e, într-o pagină, că-i şade bine.

      În altă ordine de idei, simpatică poveste, am fost și eu la ea și-mi ardea limba s-o întreb ceva despre cei 3mp de atelier. N-am întrebat-o, că părea o femeie prea mândră și prea mulțumită de munca ei.

Comentariile sunt închise.