Bucureșteanul: Non-stop, lângă proteste

„Uniți salvăm Roșia Montană!” răsună până în non-stopul Coriss, un magazinaș din Piața Universității în care sunt orânduite pe rafturi snacksuri, băuturi, și altele necesare cumpărătorilor de ore târzii. Scandările vin de la o formație de pe scena Poienii Urbane, un spațiu amenajat în piață pentru concerte și socializare care de câteva seri e vecin cu protestele pentru Roșia Montană. De pe 1 septembrie se adună la Universitate de la câteva sute la câteva mii de protestatari împotriva exploatării miniere cu cianuri din Munții Apuseni. Atât de aproape de acțiune, non-stopul Coriss e sursă de provizii pentru protestatari, jandarmi și jurnaliști.

E vineri, trecut de nouă seara, și în Coriss e parcă mai liniște decât a fost în restul săptămânii la ora asta – grupul de protestatari strâns peste drum, la fântână, e încă mic. Dar e și o zi plină de evenimente de stradă. În Piața Romană s-a organizat un protest față de problema maidanezilor, ca urmare a morții unui copil de patru ani mușcat lângă Parcul Lacul Tei. De la nouă, naționala de fotbal a României joacă împotriva Ungariei într-un meci care a umplut Bucureștiul de suporteri maghiari și de zvonuri cum că, indiferent de scor, se va lăsa cu prăpăd prin oraș. Corina Radu, proprietara non-stopului, sora ei și cei trei băieți de la vânzare au aflat de la un client că Ciprian Marica a dat gol chiar la începutul meciului. Radu, bine-dispusă și glumeață, nu dă semne că s-ar teme de urmările meciului, dar spune că e dispusă să închidă magazinul dacă vor fi violențe în zonă.

Protestul împotriva exploatării miniere la Roșia Montană e posibil să ajungă și în seara asta la Coriss: porțiunea din fața Universității București a Bulevardului Elisabeta a fost cel mai des ocupată. Noapte de noapte, ONG-iști cot la cot cu tineri care nu au mai protestat niciodată s-au așezat pe bulevardele din centrul orașului, scandând și bătând cu PET-uri în ciment în ritmul contagios „Uniți salvăm Ro-șia Montană”. „Se vede că nu sunt derbedei, ci intelectuali”, spune Radu, o femeie de 45 de ani energică, mică de înălțime și cu ochi intens căprui. „Jandarmii n-au avut ce să păzească. Ei au manifestat pașnic.”

Coriss s-a deschis acum 12 ani, din dorința ei de a avea un non-stop în centrul Bucureștiului. Nici nu era firma gata când a găsit locul perfect, vizavi de Facultatea de Istorie. A vrut ca numele magazinului să fie o combinație dintre prenumele din familie, Corina, Cristian (soțul) și Sergiu (fiul), dar Coriss i-a venit pe loc, la Registrul Comerțului, când nimic din ce adusese de acasă nu era disponibil.

A vrut magazinul așa: cu rafturi multe, asimetrice și viu colorate, cu servire rapidă, respectuoasă și fără acreala pe care a văzut-o de atâtea ori în spatele tejghelelor din Bucureștiul în care a crescut. Cu aceeași amabilitate sunt tratați și o cântăreață de muzică populară venită să-și ia, ca de obicei, o apă la temperatura camerei, și bărbatul care scotocește după mărunt într-o punguță de plastic ca să-și cumpere o doză de Cola.

Au deschis pe 15 decembrie 2001 și Radu își amintește și acum iarna aia, când nu ocupau decât jumătate din suprafața de acum, fiind colegi de spațiu cu o casă de schimb valutar și un magazin de cartele telefonice. Dar clienții intrau și vedeau rafturile portocalii, era cald și mirosea a cafea de la aparat. Femei care lucrau la birouri de deasupra coborau să-și umple cana la ei. Angajați de la băncile din zonă, taximetriști, profesori au devenit clienți fideli, Radu fiind convinsă că servirea a făcut diferența. „Marfă are toată lumea.”

N-a fost mereu ușor. În primele șase luni ducea o pancartă făcută de ea la stația de autobuz ca să convingă lumea să intre și la ei. În cei doi ani cât a durat construirea parcării subterane din Piață, magazinul a fost acoperit de șantier, iar afacerea s-a dus alarmant la vale. Dar anul ăsta a început cu clienți mulți aduși de Târgul de Crăciun și a continuat vara, cu cei de la concertele din Poiana Urbană: rockeri, rapperi, fani reggae. Săptămâna asta s-au adăugat protestele, Radu ajungând să aprovizioneze de două ori pe zi magazinul: mai multe chipsuri, apă, bere, sucuri, sandvișuri, țigări; a și venit să ajute la vânzare.

Pe la 12 și-un pic, două post-adolescente ieșite în oraș, cu șosete întinse bine peste genunchi și fuste terminate brusc sub fund, revin chicotind îmbujorate și-și iau câte-un Nestea, după ce cu câteva ore-n urmă cumpăraseră o Cola și-o Stalinskaya mică.

Din stradă răsună ritmul sacadat al PET-urilor care și-au reluat locul pe Elisabeta. Sunt peste 1.000 de protestatari. E plin de jandarmi, în caz că. România a bătut Ungaria cu 3-0.

Coriss e plin. Clienții veniți din toate părțile cer bere. „N-avem voie să vindem alcool”, li se răspunde. Un fotograf cu câte-un tun Nikon pe fiecare umăr își ia Cola și țigări, jandarmii-și cumpără apă minerală la 2 litri, protestatari tineri intră după apă plată, sucuri, biscuiți. Radu, căreia i s-a alăturat și soțul, îi salută, mai fac câte-o glumă, le dau rapid ce vor, le mulțumesc, următorul client. „Uniți salvăm Roșia Montană!” răsună până la intrare vocile din stradă, acoperite înăuntru de zumzetul unui magazin care de 12 ani nu doarme.