Bucureșteanul: Picnic cu pokémoni
Jocul Pokémon Go a coagulat rapid o comunitate de jucători care parcurg săptămânal zeci de km pe jos, imersați în experiență.
Încă nu a trecut o lună de când jocul free-to-play Pokémon Go a fost lansat pentru platformele mobile, dar deja a coagulat o comunitate masivă de jucători avizi și diverși, la pachet cu unele controverse sociale.
Mecanismul aplicației celor de la Niantic este relativ simplu: prin funcția de geo-locație a unui smartphone, utilizatorul este poziționat într-o hartă extrasă din Google Maps, acoperită cu un strat de realitate augmentată generat din univerul seriei animate Pokémon. Scopul este de a descoperi și captura toate cele 151 de animale digitale fictive. Ce-i diferit de alte jocuri este că dispozitivul trebuie să se miște în viața reală pentru ca noi pokémoni să devină activi pe hartă, pentru a ecloza ouăle găsite sau a strânge o parte din materialele necesare pentru captură și evoluție, deci utilizatorul se implică activ.
De aici situațiile, aparent-șocante pentru public general, unde gameri, care până recent petreceau zile întregi în fața ecranelor, parcurg săptămânal zeci de km pe jos, imersați în aplicație și parcursul jocului, totul ca să poată strânge mai multă experiență și să crească în nivel. Persoane care foloseau doar mașina acum merg și pe jos în căutarea pokémonilor timizi, rute bătătorite în timp sunt acum modificate de dragul recompenselor oferite de acel extra pokéstop.
Producătorii au ales parcurile ca spații prolifice pentru creaturile lor, aceleași locuri unde oamenii se reunesc preponderent în timpul liber. A devenit comun să vezi mulțimi de oameni care se plimbă aparent-aleatoriu pe alei sau străzi, în căutarea acelui pokémon rar, sau „pescuind” așezați pe borduri și bănci la un pokéstop nădit cu un lure, irezistibil pentru creaturile din preajmă.
Și-n ciuda detractorilor foarte vocali, care invocă o izolare voluntară a utilizatorilor de mediul real și relațiile interumane, se pare că elementul social nu poate fi neglijat. Aplicația a devenit un pretext de interacțiune, mișcare și competiție. Vineri seara a fost organizată în București, via Facebook, una dintre deja-multele partide de vânătoare nocturne. Dintre cei ~1100 de oameni care s-au arătat interesați, peste 100 s-au prezentat la ora 23:00, la intrarea dinspre Piața Charles de Gaulle a Parcului Herăstrău. Pe parcurs li s-au alăturat alte zeci (familii, tineri și mai puțin, din varii pături sociale), aflați în propriile expediții, atrași de cuiburile de momeală plantate de organizatorii evenimentului în cele trei puncte de stație ale vânătorii. Între aparițiile pokémonilor, participanții se reîncărcau cu snacksuri și suc de la chioșcurile încă deschise, transformând șederea în ceva ce aducea cu un picnic.
Când am plecat din parc, în jurul orei 03:00, momelile expiraseră și o bună parte din jucători plecaseră acasă. Dar nu toți de voie, ci mai mult pentru că au rămas fără baterie la telefon. Dar pokémonii vor fi acolo și mâine.
Organizatorii evenimentului, membri ai grupului de Facebook Pokémon Go Herăstrău. De la stânga la dreapta: Silviu Scurtu (nivelul 16), Andreea Costaciuc (nivelul 18), Iulian Călin (nivelul 11). Intenția lor este să formeze o comunitate în jurul jocului și să ofere ajutor cui are nevoie. Dintre ei, Andreea a urmărit serialele animate și a completat și albumul cu abțibilduri pokémon disponibile prin 2002 ca premii la cornuri cu ciocolată.
Situația de la intrarea din Piața Charles de Gaulle din Herăstrău vineri seara, la 22:57. Cuburile albastre din depărtare sunt pokéstopuri obișnuite, iar cele cu petale sunt pokéstopuri cu lure activ. În colțul din stânga sus este un gym, locul unde antrenorii avansați de pokémon se pot lupta în voie.
S-ar putea să-ți mai placă:
[One World Romania] Interviu cu Nora Agapi
Documentarul regizoarei Nora Agapi despre tatăl ei și colecția lui de înregistrări din comunism ia o altă direcție.
Bucureşteanul: Copilul cu magie din Centrul Vechi
Hagi Lăcătuș are 14 ani, vinde flori și face trucuri cu cărți în Centrul Vechi.
John Freeman despre interviuri şi David Foster Wallace
În ultimii cincisprezece ani, John Freeman a intervievat mulți scriitori. În acest eseu, vorbește despre cum a…