Bucureșteanul: Uleiosul

Marian Scafaru merge repede, dar se oprește din când în când ca să se uite pe harta de pe telefon. Trebuie să ajungă pe strada Sergent Gheorghe Lățea din sectorul 6. Afară e frig, iar el e îmbrăcat cu o geacă bleumarin și blugi verzi. Pentru că azi și-a lăsat bicicleta acasă, are în spate un rucsac gri în care va căra uleiul uzat pe care urmează să-l ridice. Ajuns în fața blocului căutat, mai verifică o dată adresa în tabelul de pe telefon, repetă numele proprietarului cu voce tare, apoi sună la interfon.

Scafaru, sau Uleiosul, așa cum îi spune toată lumea, are 31 de ani, a făcut Facultatea de Economie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, apoi a venit la București și s-a angajat într-o multinațională. În primii trei ani, a mers la serviciu cu metroul sau cu autobuzul. Tot mai enervat de timpul pe care-l pierdea în trafic, a decis să treacă la bicicletă și și-a cumpărat un Mountain-Bike, apoi un Pegas. Din primăvara lui 2013, s-a înscris ca voluntar în Comunitatea Bicicliștilor din București.

Deși câștiga bine, Scafaru era nemulțumit de locul de muncă din corporație pentru că nu relaționa cu oamenii. În vara lui 2013, a văzut pe Facebook un anunț prin care un centru de colectare a uleiului anunța că strânge ulei alimentar rezidual pentru care plătește 1.5 RON pe litru. Pentru că nu folosea mult ulei când gătea, nu i s-a părut că merită din punct de vedere financiar, dar a încercat să gândească și altfel. „Totuși, uleiul ăla se aruncă, ajunge în natură cumva”.

A început să se informeze și a realizat că uleiul alimentar uzat (aruncat adeseori de oameni la chiuvetă) face mult rău mediului. Uleiul rezidual poluează apa, solul, corodează țevile și înfundă stațiile de epurare ale orașelor. În plus, costurile de curățare sunt foarte mari și se reflectă în factura consumatorului. Lui Scafaru i-a venit ideea să-și dea demisia din corporație și să pornească un proiect de strângere colectivă a uleiului și a unturii folosite pentru gătit. Pentru că voia să tragă un semnal de alarmă în legătură cu pericolele pentru mediu și voia să demonstreze că lucrurile se pot face și fără mașină, a decis să transporte uleiul colectat cu un cargo-bike.

La început au existat câteva păreri negative din partea prietenilor, legate de faptul că numele proiectului – Uleiosul –  ar putea sugera ceva dezgustător sau neserios. „Eu nu m-am gândit deloc la asta, în primă fază”, spune Scafaru, „chiar m-am gândit la partea amuzantă a numelui”. Totuși,  majoritatea celor care au auzit despre inițiativă au fost încântați și, după un timp, nimeni nu a mai considerat că are un nume nepotrivit –  „Și până la urmă chiar a prins și cred că voi rămâne la Uleiosul”.

Scafaru pastrează PET-urile și recipientele pline cu ulei uzat sub o prelată, pe balconul apartamentului unde locuiește. Atunci când lumea îi predă borcane de sticlă sau orice alt fel de recipient care s-ar putea sparge în timpul transportului, trebuie să mute uleiul în PET-uri de plastic. Pentru asta folosește o pâlnie și o strecurătoare, în eventualitatea în care uleiul conține și resturi de mâncare. El a încheiat un acord cu centrul de colectare a uleiului care dăduse anunțul pe Facebook, iar ceea ce se strânge în cadrul proiectului este predat acolo pentru reciclare.

Scafaru sună la ușa de pe Sergent Gheorghe Lățea și e poftit înăuntru de un bărbat care-i  zâmbește binevoitor. Are lângă el un recipient albastru, hexagonal, în care se află cinci litri de ulei de gătit uzat de care bărbatul se bucură să scape. „Chiar strângeam de mult uleiul, dar nu știam ce să facem cu el”, spune el. Pune recipientul într-o pungă albă, iar Uleiosul îl bagă cu grijă în rucsac. Deși a durat mai puțin de cinci minute, colectarea îl animă pe Scafaru care vorbește cu entuziasm despre planurile de viitor și despre extinderea proiectului.

Pe 2 decembrie 2013 a lansat site-ul uleiosul.com, împreună cu campania Marea Uleiadă, în cadrul căreia a încheiat parteneriate cu diverse organizații, printre care și Tribul, un serviciu de curierat pe bicicletă. Aceștia îi vor pune la dispoziție o platformă prin care va putea să își administreze mai bine baza de date cu oamenii care s-au înregistrat pe site și va putea să vadă în timp real numărul de litri de ulei colectați. Cei care doresc ca Scafaru să-i scape de uleiul uzat pot fie să se înscrie pe site, fie să îl sune personal, deși el spune că preferă înscrierile pe site, pentru că îi permit să își organizeze programul mai bine.

Scafaru a obținut cu împrumut un cargo-bike de la Biciclop, pe care îl folosește când duce uleiul la centrul de reciclare. Asta până când proiectul va crește suficient cât să îi permită să își cumpere unul sau mai multe cargouri sau va obține o sponsorizare.

Până acum, Scafaru spune că s-a întreținut din salariile compensatorii primite de la fostul serviciu, dar speră că Uleiosul va ajunge în faza în care îi va permite să câștige bani cât să trăiască decent. Deocamdată, se ocupă singur de toate aspectele proiectului, dar își propune ca pe viitor să își adune o echipă. „Eu vreau să renunț la partea de colectare”, spune el, „și să mă ocup doar de partea de găsire de sponsori, de parteneriate, promovare și partea administrativă, ce ține și de logistică. N-aș vrea să fiu bun la toate. Nu asta e intenția”. Până acum a convins un student să participe ca voluntar la colectarea uleiului din Regie și speră că, la un moment dat, va ajunge să aibă câte un om pe fiecare sector.

Scafaru crede că această inițiativă e „ca un lanț de bine” și că e important ca oamenii să conștientizeze că nu își fac bine doar lor prin reciclarea uleiului. „Îi fac bine celui din casă, le fac bine, mai departe, celor de la Apa Nova, fac, mai departe, bine mediului.”. În prezent, în comunitatea Uleiosul sunt înscrise 125 de persoane și au fost predați deja la centrul de colectare 100 de litri de ulei strâns în perioada 2 decembrie – 17 decembrie. Scafaru lucrează în continuare pentru a încheia parteneriate și a găsi sponsorizări și spune că singurul plan de rezervă pe care îl are este că proiectul va funcționa și se va dezvolta. Oricum ar fi, nu crede că s-ar mai putea întoarce la un loc de muncă în corporație. ●

Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.