Editorial DoR #9: Călătorii

Acum 10 ani, împreună cu Adrian Lungu, unul dintre editorii DoR, aveam un site de satiră socială și furie, o publicație pre-blog unde comentariul era rege și jurnalismul cumpătat era o himeră. Nu exista săptămână să nu ne luăm de Adrian Năstase, în glumă, dar în același timp dintr-o teamă, studențească dar reală, că omul va ieși președinte.

Astăzi vorbim tot de Năstase, iar partidul stă aliniat la dreapta lui ca o coloană cuminte de îngânători. Ritmul cu care se schimbă țara e dezamăgitor. Da, nu e ca în 2002, dar tot nu e bine.

Recent, am participat la o discuție cu un fost CEO de origine română al unui mamut internațional de advertising. Omul mai venise în țară și în trecut și era de părere că am făcut progrese. Subiectul discuției era brandul România – nu doar partea de frunză, ci și partea de substanță: unde suntem, ce facem, ce spunem despre noi, ce vrem să realizăm.

Pentru el, elementele de brand ale României în acest moment sunt „călătoria” în care se află, și „potențialul”. Journey and potential. Ideal ar fi ca „potențialul” să dispară din descriere în următorii 20 de ani. Telenovela Năstase și jocurile de-a „a mea e mai mare” din cele mai înalte straturi politice dovedesc că schimbarea unei națiuni ca România e lentă. Că avem toate șansele să ne continuăm călătoria încă 50 de ani, vorbind în continuare despre „potențial”.

La nivel individual însă, lucrurile stau altfel. Ritmul transformărilor personale e mai alert, nevoia e mai acută, iar impactul, deși mai puțin răspândit, e mai puternic. DoR e despre victoriile și înfrângerile suferite în călătoriile personale, pentru că ele sunt un ghid de conduită și o sursă de speranță mult mai de încredere decât victoriile și înfrângerile unei nații confuze.

Când Mihaela Lăcătuș, fostă campioană mondială și personajul nostru de copertă, a aflat că boxul feminin merge în sfârșit la Olimpiadă, și-a pus din nou mănușile, pentru că nu-și imagina o carieră fără măcar un meci la JO. Cum a reușit să se califice e aproape o minune.

Gheorghe Silaghi are 30 de ani și a crescut în sistemul de protecție a copilului – de la leagăne, la case de copii, la centre de plasament. Veți afla din povestea Anei Maria Ciobanu că nu asta e viața pe care trebuia s-o trăiască – la propriu –, dar că a reușit s-o transforme până la urmă într-o călătorie cu sens. La fel a făcut și Florin Mergea, o fostă speranță a tenisului românesc, al cărui drum i-a adus ceva mai important decât un loc în top 10 ATP – împăcare.

Împăcarea și acceptarea celorlalți, mai ales a țării în care trăim, se obțin greu. Oricât am sperat să nu mai avem de-a face cu Năstase și cei ca el, vrem nu vrem, călătoria noastră ca țară trebuie să-i includă. Dar în călătoriile personale îi putem ignora – cel puțin ocazional, când avem ceva important de făcut.

PS: Împreună cu acest număr se distribuie încă două reviste, mai văratice și mai puțin preocupate de călătoriile naționale. Una este Aspirator, un supliment bărbătesc produs de emisfera relaxată a DoR. A doua este All Hollow, o revistă-manifest de fashion și lifestyle creată de Griffon & Swans. Ambele au nevoie de feedback la dor@decatorevista.ro.