Când clădirile se repară, oamenii ajung în stradă

János Vass locuiește de nouă ani în Centrul social – Adăpost de noapte din Târgu Mureș și lucrează cu ziua la sera de flori. Câștigă 67 de lei pe zi și-i aduce acasă, la Centru, unde stă cu părinții și cu logodnica. De când a aflat că toată clădirea trebuie evacuată pentru reparații până la finalul lunii iulie, nu știe pe ce ton să mai întrebe ce se va întâmpla cu ei. 

„Eu mă descurc pe stradă, dar tata are pareză la picior, mama lucrează femeie de serviciu la Auchan. De pe stradă să meargă la lucru?”

Cei peste 100 de locatari sunt speriați și furioși încă din 14 iulie, când au aflat că trebuie să evacueze clădirea până pe 31. Când apare cineva din afara Centrului și vrea să afle ce se va întâmpla cu ei, ceilalți se apropie și formează un cerc, transmit live pe Facebook cu telefonul și strigă de pe margine. Sunt săraci, bolnavi, cu diabet și boli cronice. Unii au părinți paralizați și copii cu handicap, alții au intrat în greva foamei. Nu știu unde și dacă vor fi relocați temporar și au aflat din ziarul Cuvântul Liber că doar 52 dintre ei vor fi primiți înapoi, fără să știe încă pe ce criterii.

Alături de ei e Smaranda Enache, co-președintă la Liga Pro Europa, una dintre cele mai vechi organizații de drepturile omului din România, care încearcă să înțeleagă cum s-a ajuns în situația asta și cere explicații de la municipalitate. De cealaltă parte e Primăria, care spune că oamenii au refuzat locuințele temporare oferite. 

Totul a început duminică dimineața, pe 14 iulie, când locatarii centrului social s-au trezit cu o înștiințare de la Consiliul Local al Primăriei care anunța evacuarea clădirii până la finalul lunii. Orfani din centre de plasament, oameni cu dizabilități, familii cu trei, cinci sau șapte copii, vârstnici pensionați pe caz de boală, toți aveau puțin peste două săptămâni ca să-și găsească un loc unde să stea în chirie, deși cei mai mulți dintre ei lucrează cu ziua, pe 50 de lei, sau câștigă salariul minim pe economie, din care nu pot să plătească și chirie și garanție pentru un apartament.

Ziua următoare, Bogdan Oltean, unul dintre locatari și reprezentant al tinerilor din Centru, a cerut ajutor în scris Ligii Pro Europa, printr-o scrisoare cu 74 de semnături. Co-președinta organizației, Smaranda Enache, a cerut apoi Primăriei să găsească urgent soluții de relocare temporară. A scris despre asta și pe Facebook, unde a strâns aproape 100 de comentarii în care s-au ciocnit toate perspectivele – ale celor care îi trimit pe oameni la lucru cu vehemență, fără să întrebe dacă sunt sau nu angajați; ale celor din Centru, care spun că unii dintre ei sunt respinși din rasism („că suntem prea de culoare, alții că suntem prea urâți sau prea bolnavi”); ale celor dezamăgiți de administrația locală, care oferă posibile soluții: „Liceul de chimie e gol, îl folosesc numai pentru alegeri și cred că are și internat gol, nu se poate folosi?”.

Consilierul local de la Partidul Oamenilor Liberi (POL) Radu Bălaș a întrebat ce se va întâmpla cu oamenii de la Centru după evacuare într-o ședință din 17 iulie, dar răspunsul din partea Primăriei a fost vag: că se vor ocupa. În toate aceste zile, Oltean a mers în audieri la Primărie ca să le prezinte soluții: ar fi putut să-i mute în internatele din oraș sau măcar să aibă o întâlnire la care să cheme și reprezentanți ai locatarilor. 

Pe 24 iulie, Enache a mers și ea la Primărie să verifice dacă s-a mai făcut ceva, dar nici primarul, nici viceprimarul, nici directoarea Direcției de Asistență Socială nu erau la birou. În aceeași zi a mers la Centru, unde locatarii își spuneau supărările în fața clădirii. 

Oamenii spun că cele mai multe soluții oferite de autorități presupun mutarea în alt oraș – adică pierderea locurilor de muncă din Târgu Mureș – sau închirierea unor spații în care nu sunt acceptați, pentru că au prea mulți copii sau pielea închisă la culoare. Mai mult, relocarea nu înseamnă că toți se vor și întoarce la centrul care le-a fost casă ani de zile. Dimpotrivă. 

Cauza e însă mai complicată și se leagă de statutul centrului. 

Centrul a fost înfiinţat în 1998 ca azil social de noapte și este singurul de acest gen din oraș. Mulți ani a avut un statut hibrid, adică a funcționat ca adăpost de noapte și cămin social: locatarii mai vechi spun că plăcuțele de pe clădire s-au schimbat de vreo patru ori.

István Székely, administratorul Centrului, s-a convins în timp că lucrurile nu pot funcționa dacă oferă un amalgam de servicii în aceeași clădire, astfel că, începând cu 2016, s-a transformat oficial în adăpost de noapte, un soi de culcuș de 12 ore pentru oamenii străzii, singuri, fără copii în întreținere. Adică s-au schimbat plăcuța, titulatura, descrierea statutului. Familiile cu trei, cinci sau șapte copii au rămas acolo. Și ziua, și noaptea. 

„Sunt niște recomandări obligatorii și au termen de implementare până-n 2019”, spune Székely despre faptul că oricum s-ar fi ajuns aici. „Noi tot încercăm de ani de zile să separăm și de fiecare dată sigur că e foarte dificil.” Pare că începerea reparațiilor capitale ar putea fi un imbold pentru implementarea statutului de adăpost de noapte – îi relochează pe toți actualii beneficiari și îi primește înapoi doar pe cei singuri, fără copii în întreținere.

Nu e prima dată când grupuri vulnerabile din Târgu Mureș sunt marginalizate de administrația publică. Primarul ALDE Dorin Florea (fost-PNCȚD, fost-PD și independent până la alegerile europarlamentare de anul ăsta) a fost amendat în 2013 de CNCD pentru discriminarea romilor, după ce a spus că „țiganii trebuie disciplinați acasă prin politici clare” și că „romii sunt adevărata problemă a României”. În 2011, peste 50 de persoane au fost în pericolul de a fi evacuate de pe niște terenuri dintr-un cartier unde urma să se construiască locuințe ANL. Și atunci, în timp ce primăria spunea că persoanele au refuzat locuințele oferite, oamenii spuneau că nu au bani de utilități. 

Bălaș, consilierul local POL, spune că „toată problema e la Primărie”, că interesul față de grupurile vulnerabile e doar simulat și că Florea respinge propuneri care le-ar face viața mai bună, cum ar fi construirea unui lift pentru persoane cu dizabilități la Complexul de Agrement „Weekend”. 

„Dacă e vorba de romi, simularea e mai mare”, spune Bălaș, care de trei ani de când e în Consiliul Local, a propus la bugetul anual sume pentru canalizarea și asfaltarea tuturor drumurilor din Valea Rece, un cartier de romi aflat lângă centura orașului. De fiecare dată au fost respinse. „Pârghiile noastre rămân să strigăm și, poate de teamă să nu piardă voturi, [aleșii] să facă.”

Enache crede că cea mai mare problemă e faptul că autoritățile locale nu s-au gândit deloc la soarta oamenilor, deși cel mai probabil au pregătit proiectul de reparații din timp. „Dacă știau dinainte cu un an că trebuie să se facă reparații capitale, astăzi ar fi părăsit centrul cu băgăjelul aranjat și dădeau mâna cu administratorul, iar toată lumea era senină.” Lidera Ligii Pro Europa spune că se face strictul necesar, conform legii, dar oamenii care lucrează la Direcția de Asistență Socială nu sunt pregătiți să se apropie de psihologia persoanelor aruncate la marginea societății. „Sunt foarte dese comentariile privind apartenența lor etnică, handicapul mintal, lipsa de civilizație, de igienă”, spune Enache. „Nu-i aud pe acești oameni vorbind de faptul că ar desfășura în paralel cu cazarea acestor oameni programe prin care să fie ajutați să dobândească stimă de sine, să-și găsească un loc în societate.”

Mulți dintre locatari au depuse cereri pentru locuințe sociale pe o listă de așteptare de aproape 800 de persoane, iar Centrul e un spațiu în care pot aștepta până primesc una. Nu e vina lor însă, spune Enache, că au fost lăsați să locuiască aici mai mult timp. În plus, adaugă ea, administratorul Centrului confundă protecția socială cu forțele de muncă. „El nu trebuie să dea sfaturi unde să meargă să muncească, ci să le dea consultanță, să le ofere mai multe oportunități, training, să susțină un interviu.” 

Una dintre soluțiile găsite de administrația locală e să-i îndrume pe oameni către un angajator din Râmnicu Vâlcea, care caută forță de muncă pentru o firmă de reciclare a deșeurilor. „Dacă îmi las serviciul [din Târgu Mureș] și mă duc la Râmnicu Vâlcea, o să vină și o să-mi spună păi vezi, tot voi nu vă țineți de locul de muncă pe care-l aveți”, spune Oltean, iar János îl aprobă. Știu amândoi că dacă ar încerca apoi să se întoarcă la același patron, după două luni ar spune că sunt neserioși și leneși. 

Miercuri la prânz, agitația din fața clădirii de pe Rozmarinului 36 încă se simte din capătul străzii, colț cu strada Acarului. Oamenii vociferează în jurul lui Oltean, care vorbește la telefon. Unii stau pe margine și privesc prin mulțime, alții au la subraț documente în țiplă, care demonstrează că sunt bolnavi.

Cineva arată spre clădirea de lângă Centru – ponosită, cu geamuri sparte și pânză de păianjen, apoi spre clădirea lor îngrijită. „De ce e nevoie de reparații?” Spun că fotografiile publicate care arată azilul „într-o stare deplorabilă” sunt făcute în puținele camere în care oamenii nu au grijă să le transforme într-un cămin, dar nu sunt norma. [Am apucat să vedem o cameră cu două paturi de la etajul 1 înainte să ne dea paznicul afară. Îngrămădită, cu multe bucăți de puzzle – de la cereale în casolete la pături în genți cu fermoar și un urs de pluș peste pilota împăturită – ne-a amintit de o cameră de cămin.]

Oamenii au citit ce a declarat Cosmin Blaga, purtătorul de cuvânt al primăriei („Acestora li s-a propus mutarea lor în diverse locuințe, unele aflate sub egida parohiilor din oraș sau în centre de îngrijire ale DGASPC, dar cei mai mulți au refuzat cu îndârjire mutarea lor”) și acum întreabă mereu „unde sunt locuințele alea temporare?”. 

János nu înțelege de unde au scos autoritățile ideea că ei ar fi refuzat „cu îndârjire” locuințele temporare, când el nu știe care ar fi alea, pentru că nu a venit nimeni să le spună. În semn de protest, patru oameni au intrat în greva foamei săptămâna asta și țin la piept foaia cu parafa medicului de ambulanță, pe care scrie „24.07.2019, prima zi de greva foamei”. 

Timpul pe care l-au avut la dispoziție ca să-și găsească un adăpost a fost însă prea scurt. Mai ales că proprietarii cer o lună de chirie garanție sau nu îi acceptă pur și simplu când îi văd cu mulți copii de mână. Oltean a propus Direcției de Asistență Socială soluții – să încheie un contract de închiriere cu ei și să rămână centru social sau să îi lase să vorbească în Primărie cu tot alaiul, administrator, reprezentant Direcție, reprezentant beneficiari, câte unul din fiecare categorie, cu ușile larg deschise, dar nu s-a întâmplat nimic. Nici noi nu am reușit să vorbim cu vreun reprezentant al Primăriei.

Cum criza nu a fost creată de locuitorii din centru, spune Enache, co-președinta Ligii Pro Europa, „nu e uman să le cerem lor să o rezolve și să-i trimitem pe stradă să-și caute locuințe… Unde?”. Enache i-a propus Mihaelei Maier, directoarea Direcției de Asistență Socială Târgu Mureș, să amâne lucrările de reparații pentru primăvara anului viitor sau să le amâne măcar cu două luni, până se găsesc alte variante. Nu a văzut deschidere, ci o și mai mare îndârjire de a-i da înainte cu reparațiile. 

În paralel, disperarea și neputința cresc în forfota de pe Rozmarinului 36. Locatarii Centrului nu vor să plece și nici să renunțe la greva foamei; cineva a încercat să urce pe acoperiș, iar o femeie a amenințat că-și toarnă benzină în cap dacă ajunge pe drumuri. „Suntem doar judecați, criticați și în ultimul hal forțați să ieșim pe stradă, cu copiii. Ce viitor le dă domnul Florea la acești copii?”, spune János, mai mult pentru sine. „Că va spune peste câțiva ani că sunt de etnie romă și că nu sunt capabili să meargă la lucru? Pentru că ei ne fac să ieșim pe stradă, să n-avem un viitor, să n-avem o educație, să n-avem nimic.”

ACTUALIZARE 29.07. Primăria Târgu Mureș ne-a comunicat, în scris, că planificarea proiectului de reparație a început în 2018, iar contractul s-a aprobat la data de 22.07.2019 (adică după 14 iulie, data la care au fost înștiințați locatarii de evacuare). A adăugat că DGASPC Mureș a aprobat internarea în centre de îngrijire/cămine pentru 13 persoane conform dosarelor depuse, că locurile de cazare propuse și refuzate de ceilalți locatari au fost în Călugăreni, Sighișoara și alte patru sate din județul Mureș, alături de Parohia din Cartierul Unirii (Biserica Adventistă), asociația Philantropia Ortodoxă și Biserica reformată Târgu Mureș, și că locuri de muncă cu cazare au fost oferite la firme din Târgu Mureș și Râmnicu Vâlcea. A mai spus că pentru familii cu copii se vor acorda pentru o perioadă de cinci luni sume de până la 1.000 de lei pe lună – „prestații financiare excepționale” care, conform hotărârii de Consiliu Local nr.137 /30.05.2018, se acordă pentru plata unei chirii la nivelul pieței și nu le permite familiilor respective să se mai cazeze apoi în centru.

La adăpost, locatarii rămân fără soluții de la autorități. Oltean, reprezentantul tinerilor din instituție, n-a primit vreun răspuns la soluțiile propuse de el (să-i relocheze în internate sau să stea măcar de vorbă față în față), iar la Direcția de Asistență Socială i s-a spus că directoarea e în concediu. „Cel mai tare mă miră comoditatea asta”, spune Oltean. „Ca și cum nu le-ar păsa de nimic”. Dacă pe 1 august, spune el, vor veni să-i evacueze, Oltean și ceilalți locatari o să fie pregătiți să protesteze.