Ce este și ce nu este jurnalismul orientat către soluții

Puncte cheie din conferința Discover Solutions Journalism, organizată de DoR și Ashoka România, București, 31 ianuarie 2018

Atunci când valul de informații cu care interacționăm zilnic pe internet sau la televizor devine prea mare, știrile despre tot ce nu funcționează în jurul nostru ne pot lăsa cu impresia că nu putem schimba nimic. Dacă instinctul tău îți spune că e mai bine să te deconectezi, să nu mai cauți activ știri pentru că oricum nu poți contribui la schimbare, cauza ar putea fi un fenomen denumit news fatigue.

Faptul că până și cele mai bine documentate investigații și reportaje, care scot la lumină probleme care ne afectează personal, profesional și colectiv, nu au întotdeauna impactul la care speram ne descurajează.

Jurnalismul orientat către soluții încearcă să adreseze această atenție scăzută și, în același timp, să producă jurnalism de impact, ale cărui implicații nu pot fi evitate de autorități pentru că „nu se poate la noi” sau „nu există bani”.

Jurnalismul despre soluții vine în completarea jurnalismului tradițional de investigație, atunci când o problemă a intrat deja în conștiința publică și există spațiu pentru o analiză a soluțiilor existente, care pot fi aplicate de la caz la caz.

El analizează soluții testate deja, despre care știm că funcționează și care pot fi replicate în alte comunități. Le reprezintă cât mai obiectiv, povestind procesul din spatele soluției și limitele ei.

„Probleme percepute ca inevitabile devin astfel inacceptabile”, a explicat David Boardman, președintele Solutions Journalism Network și decanul facultății Klein College of Media and Communication de la Temple University din Philadelphia.

Boardman a fost director executiv și vicepreședinte al ziarului The Seattle Times, specializat pe jurnalism de investigație. Sub îndrumarea sa, The Seattle Times a câștigat patru premii Pulitzer și a strâns 10 nominalizări.

A implementat jurnalismul orientat către soluții inspirat de David Bornstein, unul dintre autorii rubricii Fixes de la The New York Times, care căuta ambasadori pentru concept. Proiectul Education Lab de la Seattle Times a fost dovada de care redacția avea nevoie pentru a se convinge că jurnalismul despre soluții poate avea cu adevărat impact. Nu doar că investigația lor despre absenteism, pedepse în școală și implicațiile și alternativele lor a schimbat proceduri sistemice, dar echipa editorială a observat și că, pe termen lung, articolele despre soluții erau mai citite și mai distribuite decât celelalte.

Cele mai bune povești orientate către soluții au următoarele ingrediente:

• Încep cu o problemă care afectează cetățenii și pe care publicul o cunoaște deja;
• Investighează soluții implementate pentru rezolvarea acestor probleme, care pot fi replicate;
• Sunt documentate profund și au o bază în date;
• Explică „ce” și „cum” s-a făcut;
• Includ dovezi clare despre efectele soluțiilor, nu vorbesc despre intenții de a soluționa;
• Oferă informații care pot ajuta cititorii, nu doar inspirație;
• Analizează limitele soluției;
• Au impact.

Jeremy Druker, director executiv și redactor șef la Transitions Online, o organizație de dezvoltare media, a explicat care sunt capcanele în care reporterii pot cădea atunci când vor să scrie despre soluții:

• Dacă soluția pare să depindă de o persoană care face totul, s-ar putea să nu fie replicabilă în alte comunități;
• Atunci când vorbesc despre soluții, jurnaliștii trebuie să se refere la procese și schimbări sistemice care pot fi transferate în alte locuri, nu să spună povestea unui erou care aduce schimbarea;
• Atunci când soluția unei probleme vine dintr-o investiție financiară (noi servicii oferite într-o comunitate, de exemplu) și nu poate fi replicată în altă zonă care nu dispune de astfel de resurse financiare.

Astfel, dacă se aplică vreuna dintre situațiile de mai sus, materialul respectiv nu este jurnalism despre soluții.

Orice articol despre soluții trebuie să aducă în discuție și greutățile în implementare, și limitele ei, și jurnaliștii care vor să documenteze o soluție trebuie să vorbească întotdeauna și cu organizația sau persoana care ar avea toate motivele să o critice. Dacă și ei spun că funcționează, atunci merită într-adevăr analizată, spune Druker.

Jurnalismul orientat către soluții pornește de la premiza că publicul este deja la curent cu problemele sistemice care ne afectează profund societatea și că nu este suficient ca jurnalismul să prezinte procesele care nu funcționează, sperând că se vor schimba. Publicul are nevoie de exemple de soluții și măsuri credibile care adresează problemele, iar jurnalismul orientat către soluții contribuie la tragerea la răspundere a autorităților.

Mai mult, datele arată că acest tip de materiale cresc numărul de vizualizări, timpul petrecut pe pagină de cititori și rata de circulație (shares) a articolelor. Când oamenii cred că o problemă poate fi rezolvată, sunt mai receptivi la informație și mai dornici să o împărtășească celorlați.

Dacă ești interesat de jurnalismul orientat către soluții, trebuie să urmărești:

• Solutions Journalism Network (SJN), o platformă care reunește reporterii și editorii care practică acest tip de jurnalism, oferă training și consultanță;
• Solutions Story Tracker, o bază de date actualizată zilnic cu materiale de solutions journalism din toată lumea, curatoriată de SJN;
• Learning Lab – platformă cu tutoriale și module de învățare individuală, inclusiv în limba română, inclusiv pe domenii (jurnalism pe educație, sănătate etc.).

Cu sprijinul partenerilor LIDL România și UniCredit Bank, DoR și Ashoka acordă în acest an cinci burse pentru materiale dedicate jurnalismului orientat către soluții. Toate detaliile sunt aici.