Chemistry Studio

Vera Alecsa nu regretă cei șapte ani petrecuți într-o companie care distribuie echipamente medicale. „Experiența a fost 100% benefică”, spune ea, acum la cârma Chemistry Studio, de unde gândește și uneori face cu mâna ei haine pentru femeia care vrea să poarte și altceva decât deux-piece-uri la birou. Asta nu înseamnă că tranziția a fost ușoară.

A început să lucreze în companie din 2006, ca asistentă, imediat ce a terminat facultatea de chimie industrială la Politehnica. A luat licența cu 10 și i-ar fi plăcut să lucreze într-un laborator ca Antibiotice Iași sau Ana Aslan, dar când a început să-și caute de lucru, nu a găsit niciun post de inginer chimist. Așa că a aplicat la trei joburi în mediul corporate și a mers la primul care a acceptat-o. „Nu m-am gândit deloc. Fiind on my own și trebuind să mă descurc, n-am avut un plan”, spune Vera, ai cărei părinți locuiau la Ploiești și nu își permiteau să o susțină financiar la București. Munca i-a plăcut însă, iar în companie a găsit oportunități de avansare. Șeful ei era antreprenor și i-a încurajat pe toți angajații să învețe despre antreprenoriat, să dezvolte inițiative proprii. Iar Vera a ajuns destul de rapid să se ocupe de comunicare și marketing.

În 2009, a început un MBA la ASEBUSS care i-a stârnit dorința de a porni pe cont propriu. Era printre cei mai tineri dintre colegii ei, care erau manageri sau aveau businessuri proprii. Ar fi putut s-o lase mai moale la cursuri și să fie mai invizibilă, dar nu e genul. „M-am implicat mult, mai ales pe finanțe, statistică, antreprenoriat. Aflai tot felul de lucruri, iar când am pornit atelierul, am folosit multe informații din timpul MBA-ului,” spune Vera. La doi ani după absolvire, a început să-și construiască atelierul de design.

„Vreo trei-șase luni am fost foarte bulversată”, spune antreprenoarea. Anul 2014 a însemnat o muncă nouă și grea la pus bazele Chemistry Studio: și-a făcut un plan de afaceri pe trei ani în care a calculat de la cel mai bun scenariu, la cel mai prost; a creat brandul; a obținut o finanțare nerambursabilă de la stat și a putut să-și ia echipamente pentru atelier; a căutat oameni cu care să lucreze și a încercat să afle ce fac alții din domeniu, ca să se diferențieze. În timpul ăsta, a continuat și continuă să colaboreze cu firma de la care a plecat.

Atelierul s-a concretizat un an mai târziu, când a scos prima colecție de 10-12 piese și a participat la un târg de fashion în România. S-a perfecționat din mers. A învățat că, dacă vrea să găsească o cusătoreasă bună, nu merge să dea anunț pe un site de angajări, ci la ziar. A învățat să coasă și să-și facă tiparele. A învățat că, pentru un business mic, vânzările vor veni din showroom și participare la târguri, nu din online. „N-a fost simplu, dar a fost plăcut procesul. Tot ce-am făcut a fost trial and error”, spune Vera. Dar a ajuns să facă ceva cu mâinile ei, să crească o afacere de la zero și să se bucure de un business care azi se susține pe deplin. Iar satisfacția e cu atât mai mare cu cât familia i s-a alăturat recent în afacere: sora cea mică o ajută pe parte administrativă, iar sora cea mare și mama lor fac tricotaje ca pe vremuri.

Povestea a fost publicată în 2018 în „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul IV, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Îl poți cumpăra de aici.