Cine e Nelu Tătaru, ministrul de la care așteptăm soluții într-o pandemie care accelerează?

Ascultă varianta audio:

Între ușa pe care a ieșit Nelu Tătaru din clădirea răcoroasă a Academiei Române și Volkswagenul negru parcat la poartă sunt maximum 10 pași. Amiaza de august e nemiloasă, iar peste colțul ăsta de curte nu e niciun petec de umbră. Ministrul Sănătății poartă un costum negru încheiat la nasturele de sus, soarele îi bate în cap și îi umflă câteva vene de pe frunte, dar până să se răcorească în mașină mai e. Reporterii și cameramanii au ieșit prin altă parte, dar în câteva secunde sunt lângă el. 

La doi metri în fața lui, opt camere se fixează în semicerc, iar microfoanele se întind către el ca niște undițe gata să-i pescuiască fiecare cuvânt. 

Odată ce toate televiziunile vor fi în direct, Tătaru va vorbi din nou despre situația școlilor, organizarea alegerilor, scenarii cu privire la evoluția pandemiei, în ritmul cu care ne-a obișnuit. E o senzație stranie să-l asculți: pare că vorbește repede și lent în același timp. Scoate cuvintele dintr-o suflare, dar apoi lasă pauze destul de mari între ele. Ne dă, ca în multe alte rânduri, motive de preocupare: când e întrebat dacă puteam ajunge la 2.800 de cazuri noi pe zi în septembrie, după cum arată o prognoză recentă, zice că „în contextul în care nimeni din țara asta n-o să respectăm niște reguli și nu vom încetini acea transmitere comunitară, putem ajunge și la mai multe cazuri”. Ne dă și ceva speranță: „În condițiile în care toată lumea vom respecta aceste reguli, putem gândi că sfârșitul anului se va desfășura cvasinormal”. 

E 13 august și peste câteva minute, la 13 fix, autoritățile vor anunța un nou record de infecții, 1.454 de cazuri în ultimele 24 de ore, iar televiziunile vor repeta până seara cifrele. Apoi vor difuza declarațiile lui Tătaru. „A respecta”, „reguli”, „transmitere”, „cazuri”. Sunt cuvintele pe care le tot auzim din martie, și totuși vrem să știm în ce ordine le va livra astăzi ministrul.

Tătaru e parte din tripleta guvernamentală a pandemiei, alături de secretarul de stat Raed Arafat și de ministrul de interne Marcel Vela. Mult mai puțin cunoscut decât primul, mai articulat și mai puțin caraghios decât al doilea, Tătaru pare că e peste tot. Se împarte între Palatul Victoria, biroul de la minister, incursiuni prin spitale, șantiere, audieri în Parlament, scurte cuvântări la câte o lansare de carte. Dacă nu e despre COVID-19 de la început, orice eveniment la care participă Nelu Tătaru devine despre COVID-19. 

Mandatul său a început la câteva zile după instaurarea stării de urgență și până acum a fost doar despre criză. Unde ajungea ministrul Tătaru era mereu un focar de stins, o conducere de spital civilă de înlocuit urgent cu una militară, pacienți de direcționat în altă parte, personal medical de împăcat. În deplasări era specialistul, tehnicianul, omul cu soluțiile. 

A venit apoi relaxarea din mai-iunie, numărul îmbolnăvirilor a scăzut, am crezut că o să fie mai bine, dar n-a fost. În timpul ăsta, inițiative esențiale pentru siguranța celorlalți pacienți din România au fost blocate în minister, iar promisiuni făcute de Tătaru în aprilie (precum suplimentarea personalului din Direcțiile de Sănătate Publică – DSP) au fost parțial și temporar îndeplinite abia în august, când era deja târziu și ineficient. De-a lungul verii, ministrul Tătaru nu s-a arătat consumat de o misiune: de a feri România de COVID-19 sau de a reforma un sistem sanitar profund stricat, ci de o ambiție. Politică. 

Tătaru are în spate un Partid Național Liberal care se pregătește de alegeri locale și parlamentare și care trebuie să dea drumul economiei, școlilor și spitalelor. Calculele legate de efectele pandemiei asupra sistemului sanitar au fost dublate de calcule electorale, iar asta a dus la bâlbe și ezitări în comunicare. 

Tătaru continuă să vorbească, pentru că viitorul său și-al partidului său au ajuns să depindă de asta. 

Cine e totuși omul acesta care-a apărut în viețile noastre odată cu pandemia?

„E un exemplar excepțional din punct de vedere politic”, ne-a spus un fost înalt funcționar care a asistat la primii ani ai ascensiunii sale și care nu vrea să-și dea numele, pentru că a ieșit între timp din politică și nu vrea să fie asociat cu jocurile de azi. Tătaru a știut cum să convertească capitalul simbolic dat de statutul de chirurg într-un oraș mic – Huși – în capital economic și apoi în capital politic. Și-a construit cariera cu abilitate, cu noroc și fără milă pentru adversari. 

În ultimele săptămâni am încercat să conturăm portretul în mișcare al ministrului pandemiei cu ajutorul colegilor din spital, al foștilor colaboratori politici din Vaslui transformați în inamici, al jurnaliștilor locali și al oamenilor care cunosc bine sistemul medical. Am citit sute de materiale din presa vasluiană, i-am urmărit discursurile din ultimele luni și activitatea parlamentară din perioada 2012–2016.

Desigur, am încercat să stăm de vorbă și cu el pe toate căile posibile: l-am sunat și i-am scris, am contactat-o pe directoarea sa de cabinet, am făcut demersuri prin biroul de presă al ministerului și prin consilierii săi, l-am abordat și direct la un eveniment. N-a refuzat direct, ne-a spus doar să-l sunăm peste câteva zile, când nu ne-a mai răspuns la telefon sau la mesaj. De aceea, în acest text, Tătaru se arată așa cum s-a povestit el însuși în diferite ocazii și, mai ales, așa cum îl povestesc cei care l-au cunoscut. 

Cum a ajuns Nelu Tătaru medic

La începutul lui iulie, ministrul Tătaru a apărut într-o emisiune culinară la Digi24. Chef Adi Hădean i-a gătit tocană din limbă de vită și vinete coapte și, printre înghițituri, Tătaru a vorbit cu jurnalista Ionela Năstase despre copilăria petrecută la Vaslui și, pe alocuri, a lăcrimat.

S-a născut în 1972, într-un oraș care începea să se transforme după planurile de sistematizare ale puterii comuniste. Blocurile luau locul caselor, fabricile răsăreau pe câmpuri, autobuzele pline cu muncitori ocoleau căruțe leneșe. Ca mai toți copiii din generația lui, viitorul ministru își făcea vacanțele la bunici, la țară. La 5 ani a ajuns la spital cu o mână ruptă și și-a promis că n-o să mai calce niciodată pe-acolo. Ducea oile la strungă și vitele la pășunat, mergea la săpat, prășit și la cules. În adolescență bătea mingea și a ajuns să fie legitimat ca junior la Viitorul Vaslui, ca fundaș. Fostul arbitru și actualul om de afaceri Adrian Porumboiu zice că și-l amintește de prin oraș și de la antrenamente: tânărul Nelu era frumos și ambițios. 

A făcut liceul sanitar la Suceava de dragul tatălui său, de profesie maistru auto, dar care fusese asistent sanitar în armată și ținea neapărat să aibă un băiat medic, „o meserie curată, un halat alb”. Celălalt băiat al familiei a făcut Academia Militară și acum e șeful interimar al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Vaslui. Tatăl, însă, a murit pe când Nelu avea 18 ani și n-a apucat să-l vadă cu diploma de medic. Gândul că ar fi fost mândru de el îl face să se țină tare acum, când trebuie să se descurce într-o criză medicală de proporții, a spus la emisiunea de la Digi24. 

În 1998, după ce-a terminat Medicina la Iași, a fost stagiar la Spitalul Județean Vaslui și apoi rezident în Chirurgie generală la Spitalul de Urgență „Sfântul Ioan” din Iași, la începutul anilor 2000. Chirurgul Iulian Șerban, fost șef al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Iași, era pe atunci medic primar la Spitalul de Urgență și își amintește că a operat de multe ori cu tânărul Tătaru. Era băiat bun și un rezident de nădejde, unul dintre cei mai buni din perioada aia: „Cam toți îl căutam ca să ne-ajute, să intre mâna a doua cu noi. Un tip foarte disciplinat de felul lui, ascultător. Aveai încredere în el. Tot ce-i spuneai asta făcea, n-aveai nicio grijă”.

A prins apoi un post la Spitalul Municipal Huși, orașul din care era soția sa, farmacistă, și a început să opereze acolo. Spitalul era atunci spre finalul unui proces de modernizare după ce stătuse vreo 15 ani în șantier, deservea peste 70.000 de locuitori din oraș și împrejurimi și părea locul perfect pentru un chirurg harnic la început de carieră. 

Medicul Tătaru era „foarte serviabil și foarte sociabil în raport cu pacienții”, își amintește fostul înalt funcționar care l-a cunoscut în acei ani la Clubul Rotary, unde se strângea lumea bună a Hușului. Spre deosebire de alți medici, Tătaru glumea și le vorbea oamenilor pe limba lor și în scurt timp și-a făcut un renume în zonă pentru intervenții de dificultate mică și medie: hernii, apendicite, colecistectomii. 

„Era aproape singurul căutat”, spune o fostă colegă de la Spitalul Municipal Huși. „La ceilalți, pacienții ajungeau aproape din întâmplare. La el era coadă în fiecare zi.”

E genul de doctor care se interesează de pacienți, glumește și le ridică moralul, spune Adrian, un fost pacient de-al său din Huși. Avea o hernie inghinală mai veche care-i dădea dureri de picior, îl chinuia mai ales iarna. După două zile de la operație n-a mai avut probleme. Ține să precizeze că Tătaru l-a operat fără să-i ceară vreun ban. 

Chirurgia nu-i o meserie grea, explica Tătaru recent în ziarul vasluian Vremea Nouă. „Un chirurg bine pregătit nu simte nici oboseală, nu simte nici greutate, ci relația lui cu pacientul. Sunt obișnuit să spun că într-o operație mai mică, mai simplă, 50% o face vorba bună, iar într-o operație mare, grea, 80% este munca. Îi spun pacientului meu că este o parte pe care o face el, o parte pe care o fac eu, și peste toți este Dumnezeu.”

Una dintre cele mai spectaculoase intervenții la care a participat, împreună cu mai toată echipa spitalului, a fost salvarea Anișoarei Spătaru, o femeie din zonă, care a intrat de patru ori în stop cardio-respirator imediat după ce a născut. Era în 2007, la un an după venirea sa la Huși. „Cam trei sau patru ore a durat totul, iar, în final, îmi amintesc faptul că stăteam să vedem ce se întâmplă cu Anișoara, dacă va da vreun semn bun”, povestește Tătaru tot într-un articol din Vremea Nouă. 

„În liniștea aceea, cineva, portarul spitalului cred, a strecurat prin ușa întredeschisă o sticluță cu agheasmă. O trimisese doamna manager Lucia Rotaru [N.R.: Rotaru, pe-atunci medic, avea să conducă ulterior spitalul]. Nu-mi amintesc dacă a fost stropită Anișoara cu agheasmă, dar, zic eu, a prins bine, căci, știți cum se spune, când Medicina își epuizează resursele, numai Dumnezeu mai poate face minuni. După câteva ore, Anișoara ne-a demonstrat că vrea să trăiască. Începea să dea semne că poate respira și fără aparate.”

Articolul e intitulat Miracolul medicilor hușeni, în vremurile când lucrau ca o echipă, pentru că la scurt timp după, pe holurile spitalului au început să se ascută săbii. 

Curând după venirea lui Tătaru la Huși, poziția de director general a rămas vacantă odată cu ieșirea la pensie a celui care condusese spitalul până atunci. Tătaru devenise o figură apreciată în cercul puterii locale, așa că masculul alfa din politica vasluiană de la acea vreme, deputatul PNL Dan Marian, l-a susținut pentru funcția de director, pe care a deținut-o trei ani. 

La începutul lui 2010 însă, printr-o strategie de descentralizare adoptată de guvernul lui Emil Boc, spitalele aveau să treacă din subordinea Ministerului Sănătății în cea a administrațiilor locale. La Huși, Lucia Rotaru, sora primarului PSD Ioan Ciupilan, ajungea la conducerea spitalului. Dan Marian, trecut între timp la PDL, se înțelegea bine cu Ciupilan și spune că a încercat să facă pace între el și Tătaru, însă fără succes. 

Chirurgul Tătaru își voia funcția înapoi și a căuat sprijin politic pentru asta. Conflictul cu primarul și cu sora acestuia l-a împins în politică. O sursă apropiată negocierilor de-atunci își amintește că doctorul Tătaru le-ar fi transmis primarului și deputatului Marian: „Mi-ați luat funcția de director general, am să intru în politică și vă arăt eu vouă”.

„Și le-a arătat, într-adevăr.”

„A venit politica peste sala de operație”

În emisiunea de la Digi24, Ionela Năstase l-a întrebat de ce iese un medic din sala de operație pentru a intra în politică. „A venit politica peste sala de operație”, a explicat ministrul. „A venit PSD-ul peste sala mea de operație, îngrădindu-mi anumite activități pe care le făceam.” 

Sub noua conducere a avut parte de „destule presiuni politice”, a adăugat el, a simțit că i se pun bețe-n roate. Chiar dacă spune că și-a cumpărat din banii lui echipamente medicale, un endoscop și-apoi un laparoscop, managementul spitalului nu-l lăsa să le folosească. „Am decis să intru în politică, în condițiile în care politica îți asigura oarecum o expunere.” (Am contactat-o pe managera spitalului din Huși, dar a refuzat să vorbească despre relația ei cu actualul ministru.)

Tătaru a devenit președinte al PNL Huși în 2011, an în care a primit și titlul de doctor în Științe Medicale la Iași. Un an mai târziu, numele lui circula deja ca variantă de candidat al Uniunii Social Liberale (alianța dintre PSD și PNL) pentru Primăria Huși. Președintele Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu (PSD), s-a opus, întrucât protocolul dintre cele două partide prevedea ca acolo unde e în funcție un primar PSD candidatul să fie tot de la PSD. 

Tătaru a prins însă în toamnă un loc confortabil pe lista USL pentru Senat. Într-o declarație de campanie, își exprima bucuria că Raed Arafat preluase portofoliul Sănătății la București și visa că vor face echipă: „Dacă va vrea Dumnezeu să primesc mandatul din partea cetățenilor, acolo, la București, voi avea, cu siguranță, cu cine gândi strategii mai bune pentru Sănătatea din România”. 

Ca mai peste tot în țară, și la Vaslui USL și-a spulberat adversarii și a luat zece mandate în tot atâtea colegii parlamentare. În Colegiul Huși, Nelu Tătaru a primit peste 60% din voturi și a devenit senator.

Mandatul său n-a fost unul memorabil. În primele luni a fost membru în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, apoi a trecut în Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. A făcut parte și dintr-o comisie specială, cea pentru aderarea României la spațiul Schengen. În 2013 a trecut și pe la Colegiul Național de Apărare din cadrul Academiei Militare (fabrica de diplome în securitate națională pe care au urmat-o numeroși parlamentari și miniștri din toate partidele și guvernările), iar în 2014, pe la Institutul Diplomatic Român, însă din CV-ul său nu reiese ce fel de studii a făcut acolo.

De luni până miercuri era în Parlament, iar de joi până duminică opera la Huși și înfrunta limitele impuse de conducerea spitalului. Tătaru voia să lucreze de joi până duminică. De cealaltă parte, managera Rotaru spunea că Tătaru poate opera, însă doar alături de un alt medic care să supravegheze pacienții post-operator, după ce senatorul pleca iar la București. În schimb, nu putea face gărzi în weekenduri, pentru că managerul invoca un ordin de ministru ce prevedea că doar medicii cu cel puțin cinci ore de activitate zilnică le pot asigura. 

Războiul cu primarul din Huși și familia sa a continuat de la tribuna Senatului. În martie 2013, într-una din primele sale interpelări, Tătaru îi semnala ministrului Sănătății de la acea vreme, Eugen Nicolăescu, situația de la Spitalul Municipal din Huși. „Trecerea spitalului la administrația locală şi implicarea acestuia într-un management familial, cu un flagrant conflict de interese, face tot mai dificilă atingerea obiectivelor medicale propuse şi, implicit, obţinerea acreditării spitalului”, spunea el. La o altă ședință, se plângea că primarul Ciupilan, supărat că Tătaru a ajuns senator, „a refuzat să deszăpezească străzile din Huși, iar celor care mergeau la primărie să se plângă că nu mai pot ieşi din case le spunea: «Mergeţi la Tătaru să vă deszăpezească, căci pe el l-aţi votat!»”. 

Cu alte ocazii a abordat însă și teme de pe agenda națională sau internațională: s-a poziționat împotriva exploatării gazelor de șist de la Pungești, a vorbit despre probleme din domeniul sanitar sau din educație, iar în februarie 2014 a pledat pentru implicarea României în găsirea unei rezolvări a crizei politice din Ucraina. 

Astăzi, când e ministru, Tătaru vorbește doar despre trecutul său din sala de operație. Nu pomenește niciodată despre cei patru ani din Senat. De la sfârșitul lui 2016, când a pierdut alegerile pentru un nou mandat, a devenit președinte al PNL Vaslui și a continuat să opereze la Huși.

Secretar de stat înainte de pandemie și ministru în pandemie

Pe 11 decembrie 2019, o miercuri, Nelu Tătaru era de gardă – a patra din cele șapte gărzi de luna aceea – când a fost numit secretar de stat în Ministerul Sănătății. Ceilalți secretari de stat erau un chirurg și profesor de chirurgie cardiovasculară, șeful serviciului județean de medicină legală de la Bistrița și un tânăr chirurg cardiovascular de 33 de ani, care fusese numit ministru în 2015 și apoi retras de Dacian Cioloș, după ce în presă apăruseră poze cu el în lenjerie intimă.

Ministru fusese numit un chirurg cardiovascular cu experiență de 14 ani în Franța, Victor Costache, care însă nu avea experiență de management sanitar și nici un istoric politic solid – și ambele i s-au dovedit potrivnice. Venea de la PNL Sibiu, oraș în care pusese pe picioare secția de chirurgie cardiovasculară de la spitalul privat Polisano și înființase un program prin care aducea chirurgi pediatri din străinătate, care operau pro bono copii români cu malformații congenitale, care altfel nu ar fi avut nicio șansă.

Costache și-a construit o echipă puternică de consilieri, mulți din mediul privat, de la specialiști în medicină internă și cardiologie, la investiții, IT, medicamente sau practici economice. Unul singur făcea notă discordantă: Lucian Timofticiuc, fostul director al ziarului Vremea Nouă din Vaslui și apropiat al lui Tătaru. Timofticiuc scrie despre el într-un CV recent că e autorul a peste 200 de povești și fabule, organizator al primului festival de bere din Iași, în 1998, și că a consiliat politicieni locali în timp ce făcea presă. Deși se cunoșteau de mai mulți ani, acesta susține că Tătaru n-a avut niciun rol în venirea sa în minister. 

Și Costache, și Tătaru au făcut facultatea de medicină la Iași în aceeași perioadă (1992–1998), dar traseele lor profesionale nu puteau fi mai diferite. În minister, până la plecarea lui Costache, avea să plutească în aer diferența de statut: Costache și secretarul de stat Horațiu Moldovan, de care acesta a fost și cel mai apropiat (spun surse din minister), repară inimi, pe când Tătaru e chirurg de apendicite. Timofticiuc povestește momentul întâlnirii de la minister dintre Costache și Tătaru: „Au discutat, Costache l-a întrebat: «Dar tu când ai terminat facultatea?». «A, dar noi am fost colegi de an?». Și zice Nelu Tătaru: „Da, dar voi erați la prima grupă, tu și Lucian Eva [neurochirurg, actualul manager al Spitalului Clinic de Urgență «Prof. Dr. Nicolae Oblu» din Iași]. Eu eram la grupa mai săracă, ultima. Eu mă uitam așa, cu jind, la voi. Voi erați șefii de promoție”.

În decembrie 2019, PNL declara că printre prioritățile din sănătate sunt proiectele de infrastructură: bani europeni pentru spitalele regionale Iași, Cluj și Craiova (de spitale regionale e urgentă nevoie și despre ele auzim de cel puțin 10 ani, de la fiecare guvernare), corelarea posturilor de rezidențiat cu nevoile din teren sau obligarea spitalelor să-și facă sisteme computerizate de programări. (Până azi, semnarea contractelor pentru prima fază de finanțare a celor trei spitale au fost semnalate de PNL ca mari victorii.) 

În ianuarie, când Guvernul părea preocupat de alegeri anticipate, noul coronavirus era tot mai aproape. La finalul lunii, la Ministerul Sănătății s-a întâlnit prima dată un grup de monitorizare „a unor posibile infecții cu coronavirus”, despre care Tătaru avea să spună la Digi24 că el l-a coordonat. Foști consilieri din minister confirmă că ministrul îl însărcinase pe el cu pregătirile pentru pandemie, când încă părea ceva îndepărtat. 

O lună mai târziu, pe 26 februarie, era confirmat și primul caz de COVID-19 în România, iar pe 26 martie, când aveam 1.029 de cazuri în total, ministrul Costache își dădea demisia „din motive personale și profesionale”, după cum anunța chiar premierul Orban.

Situația escaladase rapid. La Suceava era focar de infecție, veneam după săptămâni în care Costache vulnerabilizase imaginea PNL din cauza unor acuzații că vrea să privatizeze sistemul de sănătate și, fără a se fi consultat, se pare, cu partidul și cu comitetul de urgență care gestiona deja pandemia, spusese că va testa toată populația Bucureștiului (un proiect anunțat pe repede-înainte de Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului „Matei Balș”, și de primarul PSD Gabriela Firea). O altă explicație pentru demisie, vehiculată de presă, a fost aceea a unui conflict cu premierul Orban și Raed Arafat: acesta din urmă voia un spital de campanie la Romexpo, iar Costache s-ar fi opus, pe motiv că nu avem experiență cu așa ceva. (I-am solicitat un interviu fostului ministru. Inițial a fost de acord, ca apoi să amâne de două ori discuția.) 

Tătaru „deja stăpânește procedurile, planul de măsuri”, a anunțat la televizor premierul Orban când l-a numit. „Azi e la Suceava și l-am informat despre intenția de a-l propune ca ministru, urmând să revină în București.”

„N-am înțeles prima dată mesajul”, a spus de mai multe ori după aceea Tătaru. Era la Suceava, unde spune că solicitase să se ducă, pentru că „simțea că ceva nu se leagă: erau în așteptare 500 de teste pe zi, corpul medical era timorat, deznădăjduit” și, mai ales, bolnav (peste 90 de cadre medicale erau infectate la Suceava). „Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau și foarte multă lume mă compătimea”, a spus ulterior și la B1 TV. 

Dar și-a asumat rolul de ministru și a continuat să meargă în teren și, spune el, să intre întâi în corturile de triaj și să vorbească cu cei „asemeni lui”, ca un doctor, și de-abia apoi să vorbească cu managementul, cum face un ministru. Prietenul său, omul de afaceri Adrian Porumboiu, îl vedea că intră în orice focar, peste tot, „cu părul vâlvoi, cu masca pe față”. „M-a surprins nebunia în care a intrat ca ministru. Că e o nebunie. Săracul, eu i-am și spus: «Ai fost aruncat într-un cazan cu smoală».” 

În lupta cu coronavirusul, bunele intenții nu sunt suficiente

„Dacă eu, ca ministru al Sănătății, nu dădeam un exemplu sau un semnal de luptă, cred că lumea ar fi judecat altfel momentul”, a spus Tătaru în iunie la Digi24, într-unul dintre momentele de speranță de după starea de urgență. A anunțat un orizont de „viață cvasi-normală” în august și a mărturisit și că, după fiecare vizită în teren, veneau seara echipe să-i dezinfecteze casa și hainele.

„Mă dezbrăcam, puneam toate hainele într-o cameră goală, începea nebulizarea, eram dezinfectat inclusiv eu, îmi făceam baia. Poate lumea nu își închipuie ce înseamnă să faci în fiecare seară acest lucru.”

Numirea lui i-a luat prin surprindere pe oamenii din minister. În același timp, nici nu erau prea multe variante, or el se arătase un om de acțiune, articulat și nu făcuse gafe. Un personaj harnic, căruia fostul ministru îi delegase multe atribuții, de la reprezentarea ministerului la evenimente, la participarea în grupuri de lucru pe taxa clawback la medicamente, la pregătirea pandemiei. Și ca secretar de stat, și ca ministru, are faima că venea primul și pleca ultimul – surprindea oamenii din industria farma și chiar pe președintele Comisiei pentru Sănătate din Senat cu întâlniri la 7 dimineața. 

Nelu Tătaru a arătat decență în comparație cu mulți dintre miniștrii anteriori, care s-au remarcat prin aroganță și, de multe ori, printr-o ruptură de corpul medical „de masă”, din orașe mici, acela pe care el îl reprezintă acum. „Ca ministru, e un om harnic; de muncit, muncește”, spune Răzvan Cherecheș, profesor de sănătate publică la Universitatea „Babeș Bolyai” (UBB) din Cluj. „Încearcă să stingă focurile și să țină situația sub control. Problema lui e că e un om de partid, urmează instrucțiunile partidului, și anume: țineți oala cât mai acoperită până la alegeri.” Cherecheș spune că nu testăm la capacitate maximă, că bolnavii cronici au fost lăsați pe dinafară și că nu se face periodic testarea populațiilor-santinelă (cele mai expuse): personal medical, șoferi de autobuz, personal din supermarketuri. Noi am aplicat doar măsuri pasive, nu strategii ca să o luăm înaintea pandemiei.

În perioadă de criză epidemică, spune acesta, ministrul ar trebui să fie un specialist în sănătate publică sau un epidemiolog, care să aibă niște abordări populaționale, adică să ia cele mai bune decizii raportat la mase de oameni și modele matematice de evoluție a pandemiei. În perioade de pace, nu contează, ar putea fi orice, atâta timp cât are consilieri buni. 

Nici în alte țări miniștrii nu sunt neapărat epidemiologi, dar aceștia din urmă sunt cei care coordonează și comunică publicului deciziile luate (cum ar fi Anthony Fauci în SUA, Anders Tegnell, epidemiologul-șef al Suediei, a cărui strategie, deși contestată, pare să fi dat rezultate similare cu ale unor țări cu restricții severe, sau chiar Neil Ferguson, în Marea Britanie, care a contribuit la a-l convinge pe prim-ministrul Boris Johnson să renunțe la strategia imunizării de turmă). 

Or Tătaru nici epidemiolog nu e, nici consilieri remarcabili nu are. (CV-urile acestora lipsesc, oricum, de pe site-ul ministerului.) Consilierii unui ministru sunt aleși de acesta, angajați pe bază de contract și se schimbă odată cu plecarea lui, ceea ce face cu atât mai dificilă continuitatea oricărei reforme. Printre cei zece consilieri personali pe care Tătaru îi avea în august, unul fusese preluat de la Costache, unul era o tânără de 26 de ani, absolventă de Drept, fiica unei asistente de chirurgie de la spitalul din Huși, doi erau medici în Iași, unul general MAI în rezervă. Persoane de încredere, dar nu sfătuitori profesioniști, cu care să gândească viitorul sănătății românilor, spun surse din minister. 

Autorul de fabule și jurnalistul Timofticiuc nu mai apare pe site ca și consilier. A fost numit de predecesorul Costache în Adunarea Generală a Acționarilor de la Antibiotice Iași ca reprezentant al Ministerului Sănătății și promovat de Tătaru în Consiliul de Administrație în mai, cu mandat temporar până în septembrie. Timofticiuc spune că numirea sa a fost una de avarie: fostul secretar de stat Cristian Grasu își dăduse demisia, iar în lipsa unui reprezentant de la Sănătate directorul general Ioan Nani nu putea să primească un nou mandat. „Nu mi-am dorit niciodată să fiu în Consiliul de Administrație de la Antibiotice”, spune Timofticiuc. „A trebuit însă rezolvată o problemă în jumătate de oră. Nu m-a încântat, pentru că știam că o să iasă scandal.”

Timofticiuc și Tătaru se cunosc de prin 2007, din perioada în care ultimul a preluat conducerea spitalului din Huși. În ultimii ani, ziarul lui Timofticiuc, i-a construit cu grijă imaginea politicianului-chirurg (l-a înfățișat la un moment dat inclusiv în chip de Cuza al județului) și i-a atacat adversarii de fiecare dată când a fost nevoie. Pe 27 martie, la o zi după ce președintele Iohannis semnase decretul de numire, Vremea Nouă i-a dedicat un lung articol intitulat Drumul dr. Tătaru: de la provocări, situații limită, ascensiune în politică, până la o funcție grea, dar meritată!.

După preluarea mandatului, Tătaru a continuat să se raporteze la „colegii mei”, adică la medici. „Eu voi fi aici, alături de voi, cât va fi nevoie, indiferent ce va urma”, spunea într-o conferință de presă în 3 aprilie, la un total de 3.183 de îmbolnăviri. „Știu de ce aveți nevoie, pentru că am fost alături de voi. Nu sunteți singuri.” La acel moment, conform unui sondaj IRES, ministrul era pe locul al treilea în topul încrederii românilor, cu 37%, după Arafat (78%) și Iohannis (39%), dar înaintea ministrului Vela sau a premierului Orban.

Tot în aprilie anunța că vor fi angajate 1.000 de persoane în Direcțiile de Sănătate Publică (echivalentul a 25% din personalul existent), pentru anchete și managementul infectărilor, și 1.000 la Ambulanță. În realitate, abia pe 3 august, la 54.000 de cazuri, au fost detașate aproximativ 900 de persoane la DSP-uri, în principal medici și asistente din rețeaua școlară, după ce se dovedise incapacitatea DSP-urilor de a gestiona situația. (În 11 august, tot Tătaru avertiza că, odată ce începe școala, aceștia vor trebui să se întoarcă la posturi și căutarea va trebui reluată, printre medici de familie și studenți la medicină.)

Deși 900 pare un număr mare, re-alocarea personalului a rămas deficitară. În Argeș, un județ cu aproximativ 60 de cazuri noi în fiecare zi în iulie și august, și în condițiile în care un nou ordin de ministru cerea ca o anchetă epidemiologică să fie începută în maximum 12 ore de la depistarea unui caz și încheiată în maximum 24, suplimentarea a fost de doar 20 de persoane: 10 medici și opt asistente din rețeaua școlară și doi epidemiologi. „Când lumea nu știe de existența noastră, înseamnă că e bine”, ne-a spus un epidemiolog dintr-un DSP, care a vrut să rămână anonim. „Când află, e de rău.” 

Mulți am aflat acum, pentru prima dată, de aceste instituții-cheie care coordonează programele de vaccinare într-un județ (împart dozele obligatorii medicilor de familie, monitorizează rata de vaccinare), controlează calitatea apei sau dau avize sanitare de funcționare la baruri, restaurante, școli și spitale, activități care trebuie să continue și în pandemie, făcute de același personal insuficient. Odată cu începerea școlii, tot DSP-urile sunt cele care avizează situația fiecărei școli în parte, deci presiunea va și mai mare.

Tătaru a avut de trecut un prim hop pe 23 iunie, la ședința în care se discuta moțiunea simplă depusă împotriva lui. PSD îl acuza de „«tunuri», «vânzări de mască fără bon», numiri controversate ale unor oameni în Consiliile de Administrație de la Unifarm sau Antibiotice Iași, care să se ocupe doar de alte «tunuri»”. Tătaru a livrat atunci unul dintre cele mai complexe discursuri ale lui, trecând în doar câteva minute de la criza mondială la vendeta la care nu poate renunța, cu primarul din Huși și sora lui, directoarea spitalului, și apoi la victimizare colectivă. 

S-a poziționat iar ca apărător al halatelor albe și a spus că „nu ar fi drept” față de populație ca el să plece acum: „Nu am crezut că vom ajunge în momentul în care, după ce în martie-aprilie, mergând prin țară cu străzile care erau pustii, doar un personal medical expus să fie arătat cu degetul. Nu e mult de când erau eroi în halate albe, acum sunt eroii care au furat ore suplimentare. Din acești eroi avem 3.169 de confirmați COVID”. (Moțiunea a fost adoptată de Camera Deputaților cu 164 voturi pentru, 85 împotrivă și 48 de abțineri, dar nu a dus la demiterea ministrului.)

Tătaru a făcut atunci și una dintre primele referiri la ingerința factorului politic: „Cred că politicul a intrat prea repede în joc, cred că medicalul încă nu și-a revenit”. E o replică pe care avea să o repete și când Curtea Constituțională a declarat neconstituțional ordinul de ministru prin care internarea pacienților pozitivi și carantinarea celor suspecți erau obligatorii, și la final de iulie, când numărul cazurilor începuse să crească alert. 

„Cât nu a existat factorul politic, cât am decis și am gestionat această pandemie, am gestionat-o bine.”

„Eu sunt comandantul”

E greu să ghicești ambiții politice și interese de partid la omul care răspunde tehnic și amabil, aproape umil, întrebărilor jurnaliștilor. Din portretul pe care i-l fac mai mulți foști colaboratori reiese că politicianul Tătaru, cel care nu se vede la televizor, e un lider local cu tendințe autoritare, ambițios, arogant și răzbunător, care-și urmărește cu grijă țintele. 

E adesea subestimat de adversari, iar asta îl ajută. 

Ascensiunea lui a început tocmai într-un moment în care drumul său politic părea să se fi înfundat: în vara lui 2016 candidase pentru primăria Huși și pierduse umilitor, cu doar 22% din voturi, în fața primarului în funcție, iar în toamnă, când a intrat în cursa pentru Senat, n-a prins un loc cu șanse pe listă. Șansa lui Tătaru a fost că, înainte de alegeri, Dan Marian, liderul PNL Vaslui și primul pe lista de candidați, a fost inculpat într-un dosar de corupție la DNA și s-a retras temporar din politică, iar Tătaru a obținut sprijin de la București pentru șefia interimară a organizației județene. 

Trei ani mai târziu, procurorii au concluzionat că fapta de care era acuzat Dan Marian nu există. Fostul lider PNL a încercat să revină în partid, însă ușile i-au fost închise, așa că s-a înscris în ALDE. În conferința de presă în care a semnat adeziunea, Marian a spus că Tătaru e „unul dintre artizanii planului diabolic de eliminare a mea din viața politică”.

Imediat ce a devenit șef peste liberalii vasluieni, Tătaru a început să dea afară din organizație pe oricine i se opunea: consilieri locali și județeni, primari, precum și pe cel care era, la momentul respectiv, singurul parlamentar PNL din județ. Și-a făcut campanie pentru a-și păstra locul de senator separat de ceilalți candidați. Primarul comunei Șuletea, Ciprian Tamaș, era pe-atunci la liberali. Își amintește că în campanie Tătaru „a coborât din Land Cruiserul lui ca din elicopter”. Nici n-a vorbit cu cei doi colegi de-ai săi care candidau la Camera Deputaților, ci a venit direct către Tamaș și i-ar fi zis: „Primare, aici vreau maxim la Senat! Iar dincolo, la deputați, faceți și voi ce vreți”. „I-am zis: «Credeți că am voturile în buzunar?» La țară nici n-ai cum să defalci voturile, n-ai cum să spui: «Mamaie, votezi la Senat PNL și la deputați PSD».”

Nelu Tătaru prin localități vasluiene, în timpul campaniei din 2016 pentru un nou mandat de senator.

Cel mai probabil, noul mandat de senator însemna pentru Tătaru un moment într-o carieră etapizată precis, spune un jurnalist local care a scris zeci de articole despre el. „Se gândea: «Într-un an de zile voi fi acolo, în alți doi ani acolo, după aia mă voi duce iar senator». El a rămas cu nostalgia funcției de senator și ținta lui principală asta era: să ia încă un mandat.”

Tătaru a pierdut până la urmă scaunul de senator la distanță de câteva sute de voturi, dar a rămas lider interimar al PNL Vaslui. A început rapid să-și atragă antipatia colegilor liberali. 

„Eu sunt comandantul, eu comand, tu execuți!” E unul dintre primele lucruri pe care Daniel Olteanu, singurul liberal vasluian care reușise să devină deputat, spune că le-a auzit de la proaspătul său șef din partid. 

Doi dintre primarii cu care am vorbit ne-au spus că au primit reproșuri din partea lui Tătaru că n-au tras mai mult pentru victoria sa. În comuna Vinderei, condusă de un primar liberal, PNL obținuse 49% la Camera Deputaților, 47% la Senat și bătuse pentru prima dată PSD, în condițiile în care Tătaru nici n-a trecut pe-acolo în campanie. „Nu a dat un telefon măcar să mulțumească”, ne-a spus primarul. „A fost atât de supărat că a pierdut la 200 de voturi, de parcă eram noi vinovați că nu am scos voturile să câștige postul de senator.” 

Primarii care ajungeau cu diverse probleme în biroul interimarului de la PNL Vaslui spun că erau tratați cu aroganță și indiferență. Primarul din Gherghești, Nixon Ibănescu, a mers la Tătaru să se plângă că trei consilieri PNL votau împotriva proiectelor importante pentru comună și să-i ceară să le retragă sprijinul politic și să-i înlocuiască. „M-am pus în genunchi, dacă mă credeți, că nu puteam să-mi rezolv problemele cu proiectele astea”, spune Ibănescu. Își amintește că Tătaru îi zicea să facă ședințe în comună, ședințe care nu duceau la nimic. „Eu nu-mi văd capul de treabă și-s necăjit, că nu-mi votează proiectele, și voi mă frecați cu ședințele săptămână de săptămână? Abureală din asta de doi lei.” Ibănescu spune că a fost de mai multe ori și la președintele PNL Ludovic Orban, pentru a-i cere ajutorul. Orban îi zicea că „în două săptămâni vine la Vaslui și vorbește cu Nelu și rezolvă problema”, dar n-a mai venit. 

La alegerile interne pentru șefia PNL Vaslui, deputatul Olteanu a candidat împotriva lui Tătaru. Deși a avut alături mai mulți primari nemulțumiți de prestația lui Tătaru, a pierdut. Olteanu a contestat rezultatul alegerilor și a motivat, printre altele, că mai multe sute de membri n-au fost lăsați să voteze. Un an mai târziu, când a plecat din PNL la ALDE, Olteanu – membru de partid cu peste 20 de ani vechime – a acuzat „aroganța și agresivitatea unor „«liberali» care au confiscat partidul şi vor să-l stăpânească asemenea unui bun personal”. Astăzi îl nominalizează direct pe Nelu Tătaru drept unul dintre oamenii care l-au îndepărtat din PNL și spune că asta rămâne „durerea vieții” lui.

După alegerile interne, Tătaru a organizat o întâlnire de taină cu primarii rebeli care-l susținuseră pe Olteanu. „Ne spunea că să-l înțelegem și pe el că nu are experiența pe care ar trebui să o aibă un președinte, dar știe unde a greșit și ca atare vrea să îngroape securea războiului cu noi și vrea să facem echipă bună, vrea să câștigăm alegerile”, își amintește primarul din Șuletea. „Ne-a promis că lunar va ajunge în fiecare comună și va avea o întâlnire cu fiecare primar în parte și că se va apropia de noi, că și-a dat seama că fără noi nu poate să facă nimic. Sunt cuvintele dumnealui: «M-am convins că fără primari e foarte greu».”

La final, Tătaru a insistat să facă o poză de grup, în care și-au dat cu toții mâna, de care avea nevoie pentru a arăta conducerii de la București că a făcut pace cu primarii, ne-au spus doi dintre ei. În perioada următoare nu s-a întâmplat însă nimic, ne-a spus Tamaș din Șuletea: „La fel cum dumneavoastră acum nu v-ați întâlnit cu Putin sau cu Trump, așa nici noi nu ne-am mai întâlnit cu el niciodată”.

La începutul lui 2019, Tătaru a organizat o întâlnire de filială la o cramă din Huși, în care conducerea a decis excluderea consilierului județean Dan Liviu Cain – un fost apropiat de-al său care ajunsese să-i critice deciziile – și a primarului Tamaș. Cei doi spun că n-au avut acces la ședință pentru a se apăra. Alți cinci primari au fost dați afară din PNL după alegerile europarlamentare din mai 2019, acuzați că au adunat voturi pentru PSD sau ALDE. Aceștia se apără spunând că au trebuit să caute sprijin în altă parte, după ce n-au găsit înțelegere în interiorul partidului. PNL a pierdut astfel o treime din cei 20 de primari vasluieni pe care-i avea la alegerile locale din 2016. Asta în condițiile în care primarii sunt cei care aduc voturi la nivel local. Rolul unui președinte e să adune, spune Tamaș, care candidează acum pentru un nou mandat din partea PSD. „Domnul doctor Nelu Tătaru nu știe decât să taie, atât știe să facă. Un președinte care nu știe să adune nu-i un bun manager.” 

„Să gândească oleacă, că talpa partidului sunt primarii. Și tu, dacă îți bați joc să dai primarii afară, e o problemă. Cu cine vrei să faci politică?”, se întreabă Nixon Ibănescu, care s-a dus la PSD, pentru a putea trece proiectele de care avea nevoie comuna. Vrea acum un nou mandat sub culorile noului său partid. „Lucru mai bun pentru PSD la Vaslui nici nu se putea întâmpla.” 

Tamaș spune că dacă i-ar fi spus cineva că o să ajungă să aibă atât de multă ură pe PNL, n-ar fi crezut, „la cât am muncit și cât suflet am pus, și eu și colegii mei. Dar iată că un om a reușit să aducă dușmănia și ura asta.” 

Ce așteaptă medicii de la ministrul lor

În toate ieșirile publice, ministrul Tătaru poartă costume întunecate și cearcăne. Are un ton calm, pare că nu-și iese niciodată din fire și că are mereu cuvintele la el. Pacienții și colegii mai tineri din spitalul din Huși îl cunosc ca o fire omenoasă, care știe să asculte și să ajute.

Pe câte rivalități politice a stârnit, pe atât de calme pare că sunt apele printre colegii de breaslă. Voci care să îl conteste, ca medic sau ca ministru, nu prea sunt. Printre cei din spitalul din Huși – din respect sau din frică (am contactat mai mulți medici, care au refuzat să vorbească despre el) –, iar în rândul celorlalți – pentru că și-a asumat funcția într-un moment în care nimeni nu știa nimic, nici despre COVID, nici despre gestionarea unei pandemii. Iar unii doctori sunt mulțumiți de Tătaru pur și simplu pentru că au fost atât de nemulțumiți de ceilalți miniștri din ’90 încoace și au învățat să nu mai aibă așteptări prea mari.

„La cum a fost relația noastră cu Ministerul Sănătății, e un lucru foarte bun că nu îl respingem din prima”, spune Iris Aszalos, rezident ATI în ultimul an la Spitalul Județean din Cluj, care a lucrat cu pacienți COVID-19. În martie a fost cel mai greu – medicii nu știau dacă materialele de protecție vor ajunge vreodată, nu știau cum să lupte cu o boală nouă, care decima deja Italia. Retrospectiv, spune ea, cam tot ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat, ce a ținut de minister și de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU) s-a împlinit: materialele de protecție au ajuns și nu au mai lipsit după aceea (valabil în toată țara). 

Iar ce nu a mers: comunicarea în interiorul spitalelor sau lipsa unor sisteme de suport care să încurajeze medicii și asistentele să nu-și ia concediu sau să se lase detașați în zonele fierbinți (cum ar fi creșe în cadrul spitalelor, ca afară), n-a ținut de minister.

Pandemia ne-a pus în față o oglindă. Atât individual, arătându-ne cât trăim pentru noi și la ce suntem dispuși să renunțăm pentru siguranța celorlalți, cât și ca sistem: asta avem, atâta ne lipsește. A scos la iveală toate problemele, care, dintr-o dată, nu au mai putut fi ascunse sub preș. În spitale s-au găsit, de exemplu, ventilatoare stricate, care nu au putut fi reparate la timp, pentru că firmele care ar fi trebuit să asigure service-ul erau ocupate să facă ventilatoare noi, pentru alte țări. DSP-urile s-au arătat în toată goliciunea lor: deprofesionalizate, cu personal insuficient și introducând date în Exceluri manual. 

Această boală complet nouă ne-a demonstrat că avem nevoie de spitale performante. „Noi aproape am pierdut pacienți, pentru că îi trimiteam la CT în alt spital”, spune Aszalos. „Din cauza transportului și a faptului că ventilatorul de pe ambulanță nu putea fi la fel de performant ca cel de pe secție, se întorceau în stare deplorabilă. Medicii străini recomandau un CT pe săptămână, ori noi, dacă făceam un CT pe săptămână, îi pierdeam pe drum.”

La patologiile de azi, nu mai poți avea secții ATI cu câte șase paturi și asistente care se plimbă de la un pacient la altul, pentru că posibilitatea de suprainfecție e enormă, spune rezidenta. Fiindcă riscul cel mai mare în evoluția patologiei date de COVID-19 e producerea furtunii de citokine, când sistemul imunitar se atacă pe el însuși, pacienții au nevoie de tratament imunosupresor (care le scade imunitatea). Or tocmai asta îi face vulnerabili la orice infecție, pe care o pot contracta ori de la ceilalți pacienți din salon, ori din spital. Alternativa sunt saloane individuale și o asistentă la maximum doi pacienți, inexistente în majoritatea unităților medicale de la noi.

Avem spitale prea vechi pentru bolile de azi. Dacă vom continua să folosim același lift pentru pacienți COVID și non-COVID, personal, aparținători și gunoi, jocul e pierdut, spune Aszalos. Și nu poți improviza un lift într-un spital de la 1900. „Dacă Nelu Tătaru rămâne ministru, mă aștept de la el să facă următorul pas. Să tragă linie. Nu se mai poate așa.”

Iar la Cluj, ca și în alte orașe mari din țară, asta înseamnă construcția spitalului regional monobloc, în care toate specialitățile să facă echipă. Or, în România, spitalele regionale sunt ca autostrăzile: le anunțăm în fiecare an, le includem în fiecare plan de guvernare și rulăm tot cu infrastructura existentă, depășită și aglomerată. 

Dar despre toate astea ministrul Tătaru nu vorbește și nici presa nu l-a pus vreodată în dificultate. Merge la sigur, cu replici pe care le tot repetă și care nu spun mare lucru: „Suntem într-un moment medical”, „Suntem într-un moment pandemic”, „Suntem într-un moment medical pe care încă nu l-am terminat, va veni un moment economic și apoi unul politic”. 

Nu e alarmist, dar nici nu spune că e roz. Repetitiv e și modul în care folosește adjectivul pronominal demonstrativ de depărtare – care arată distanțarea față de vorbitor în spațiu și timp – și articole nehotărâte cu referire la reguli, de parcă ar fi ceva relativ, din afara lui: „Haideți să păstrăm acea distanțare fizică, haideți să păstrăm acea – am văzut astăzi dimineață în Constanța – acel port al măștii în locurile aglomerate, în locurile închise! Sunt momente când poate unii dintre noi uităm. Haideți să ne reamintim și să purtăm această mască!”.

Pe de altă parte, când președintele Iohannis a anunțat mult-așteptatul plan de redeschidere a școlilor pe baza unor formule greșite de calcul, Tătaru a recunoscut public că eroarea a plecat de la Ministerul Sănătății și și-a asumat-o. Un gest rar în politica românească, care i-a adus un val de simpatie, cel puțin pe Facebook, spre deosebire de precedentul ministru, care trecea greu sticla și despre care foști funcționari din minister spun că era orgolios. 

Momentele în care ministrul Sănătății s-a folosit de un discurs simplu, dar cuprinzător, au reușit să capteze atenția oamenilor, spune analistul politic Radu Magdin. „A fost adecvat atunci când a încercat să fie empatic, să transmită informațiile esențiale și să arate că este acolo unde este nevoie de el, pentru a acționa rapid.” În schimb, când a avut mai puțină claritate și a adoptat un discurs alarmist, mesajul său n-a ajuns la oameni, e de părere Magdin.

Un jurnalist vasluian care-l cunoaște pe Tătaru a observat transformări în discursul său de când a ajuns în Guvern. Marca lui era „să vorbească la obiect, să nu fure curent”, spune el. „Acum omul a băut multă apă de la București, de-acolo, din decembrie încoace, și a prins repede reflexele dâmbovițene. Acum, dacă-l pui, îți spune o poezioară de două strofe. E un spirit gregar, că toți sunt gregari acolo, sterili, plini de vorbe.” 

O dată a derapat major, la începutul lui august, la TVR.

„Suntem pe acel trend crescător, dar scăzând ca și intensitate a creșterii numărului de cazuri de la o zi la alta – nu suntem în scădere– suntem în momentul în care, dacă respectăm următoarele săptămâni niște lucruri, ar trebui să ajungem la un platou (…). Eu aș vrea să se stabilească la 1.200, 1.300, dar el se poate stabili la 1.500.”

Sau: „Încă este primul val, dar noi putem transforma acest prim val într-un val cu două cocoașe. Putem face o a doua cocoașă care poate fi mai violentă decât prima, în condițiile în care dacă atunci acționa un instinct de conservare, acum parcă acest instinct de conservare este dat la o parte de concetățenii noștri.” 

Pus de Marius Tucă să le comenteze în emisiunea sa de a doua zi, profesorul Alexandru Rafila, membru în comitetul executiv al Organizației Mondiale a Sănătății, nu și-a putut stăpâni râsul, din cauza nonsensului, și provocat de Tucă, care râdea, la rândul său. Înregistrarea cu Rafila a circulat mai mult decât cea cu Tătaru, și totul a fost uitat în două zile.

E interesant că mai mulți medici cu care am vorbit consideră că, în comunicarea publică, Tătaru și-a făcut treaba și a transmis scurt și la obiect nici mai mult, nici mai puțin decât era nevoie. Or tocmai faptul că nu a fost suficient de explicit și că nu a contracarat teoriile conspirației îl nemulțumește pe Cherecheș, profesorul de sănătate publică de la UBB. Tătaru „nu e un comunicator mai prost decât alți miniștri ai Sănătății”, spune Cherecheș. „E la fel de prost ca cei de până acum.” Totul ține de nivelul de așteptări. „Înainte au fost Dăncilă, Tudose, ăsta e standardul. Eu îl compar cu ce se întâmplă în alte țări”, adaugă el.

Altfel vorbește însă Nelu Tătaru pe contul lui personal de Facebook, printre urări de Ziua Femeii și zile onomastice. Sau vorbea, înainte să ajungă secretar de stat, într-un trecut în care rufele se spălau în județ. 

Postări de câte 300 de cuvinte și 13 emojiuri în care insinua repetat că președintele Consiliului Județean apare beat în public și la televizor („Nici bine nu a ajuns tulburelul in butoaie, ca dl. Mitica Buzatu iar a luat televiziunile la rand! 🍷 🙃 Desi i s-a spus cu frumosul, sa nu mai iasa cu bautura-n cap, in direct la TV, caci si asa judetul Vaslui are destula imagine proasta de pe urma consumatorilor impatimiti, dansul, ca de obicei, nu asculta de nimeni!”), o ironiza pe directoarea spitalului („Bucălaia din fruntea spitalului Huși e furioasă foc”), momentul în care aceasta și-a pierdut câinele („Mamitzica l-a prapadit pe Bubico! 😁 ”) sau descria o vizită oficială: „Cu cateva zile inainte de alegeri, la Husi s-a produs un moment care sigur va ramane in istoria locala, drept ziua in care s-au intalnit, fata in fata, cele doua «Viorele»: Viorica de la Spitalul Husi si Viorica de la Guvernul Romaniei. 😁 Intalnirea a fost minunata! Una nu stia cu cine sta de vorba, iar cealalta nu stia unde se afla!”.

Proiecte blocate la minister, sute de mii de pacienți în pericol

În iunie, în perioada de acalmie trăită de toți ca o mică victorie, ministrul a vorbit și de niște planuri de care nu apucase să-l întrebe nimeni: o schimbare a organigramei Ministerului Sănătății în 45 de zile, urmată de restructurări în DSP și de trecerea spitalelor din nou în coordonarea ministerului (și nu a autorităților locale, cum sunt acum), culminând cu o nouă lege a sănătății după alegerile parlamentare (cea de acum e din 2006 și are vreo mie de amendamente). 

A acuzat un management defectuos începând de la minister, a spus că 80% dintre managerii de spitale nu au fost capabili să gestioneze criza și că i-a prins pandemia cu depozitele goale, dar a asigurat că se lucrează deja la noua reformă. Până una-alta, era iunie, iar reforma cea mică și imperios necesară – suplimentarea personalului din DSP-uri, pentru anchetele epidemiologice, promisă încă din aprilie – trena.

Singura realizare dintre cele de mai sus a fost reorganizarea ministerului, pentru care s-au găsit timp și energie, în timp ce programe-cheie pentru sănătatea populației erau blocate. Au fost comasate direcții (spre exemplu, a fost creată o direcție mamut, de Asistență medicală, medicină de urgență și programe de sănătate publică, din cel puțin două structuri anterioare), create direcții noi (spre exemplu, Direcția generală juridică și resurse umane a fost spartă în două) și posturi de conducere pentru oameni aduși din teritoriu, pentru că asta faci într-o instituție publică, când vrei să-ți pui oamenii de încredere în funcții cheie, să recompensezi politic sau să izolezi funcționari incomozi. Dar nici despre astea n-a vorbit ministrul Tătaru. 

Odată cu creșterea incontrolabilă a numărului de cazuri din iulie și august, a revenit la vizitele în teren, aproape în fiecare zi în alt focar, în alt spital, pe litoral, vorbind despre o vară atipică, și în platourile TV, numărând paturile de ATI și ventilatoarele pentru pacienții COVID. 840 la începutul lui august, 1.030 pe la jumătatea lunii, toate așteptând să fie gestionate cu succes de același personal insuficient, de-acum epuizat. 

Pe cât de binevenite au fost intervențiile acestea în primăvară, pentru supravegherea situației și, pe alocuri, pentru moralul personalului, pe atât de repetitive și inutile sunt acum, cu atât mai mult cu cât rolul personal al ministrului și chiar al ministerului său sunt limitate în gestionarea pandemiei. Deciziile esențiale au la bază informații de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și sunt aprobate în CNSSU și ele doar trec prin minister (cum e cazul scenariilor de redeschidere a școlii). Chiar și decizii precum detașarea personalului medical dintr-un spital în altul, pentru a fi trimis acolo unde e mai mare nevoie, sunt semnate de comandantul acțiunii, Raed Arafat. 

Suntem însă în acel punct în care ministrul trebuie să facă ce face un ministru, chiar dacă criza nu s-a terminat: coordonează politici de sănătate, gândește strategii de achiziții, găsește fonduri pentru un sistem slăbit și sărăcit de cheltuielile masive din ultimele luni. Nelu Tătaru ar trebui să repornească lucruri care au înghețat în perioada asta și să nu mai bată țara, dar e omul de partid care asta a învățat să facă, ne-a spus un fost consilier din Ministerul Sănătății, care a lucrat cu el. Or tocmai experiența asta de politician de provincie i-a venit mănușă partidului. Tătaru a fost pentru PNL lebăda neagră, așa cum pandemia a fost lebăda neagră pentru Tătaru, ne-a spus același consilier.

În lunile în care toți ochii erau pe pandemie, sute de mii de români au suferit din lipsa medicamentelor și a accesului la servicii medicale, iar alte sute de mii sunt în pericol în lunile următoare. Euthyrox, un medicament indispensabil pentru cei cu afecțiuni ale tiroidei (pentru care există o singură alternativă, mai scumpă și mai greu de administrat) lipsește din farmacii. Criza s-a declanșat din cauza cererii crescute din februarie și a fost accentuată de discontinuități în producție în Germania, de incapacitatea unor distribuitori de a satisface această cerere crescută, dar și de legislația noastră deficitară, care nu are suficiente pârghii ca să acționeze când actorii din piața farmaceutică nu-și respectă obligațiile, arată un raport al think tank-ului independent Observatorul Român de Sănătate. 

Nu există nicio scuză ca de șase luni să îți lipsească un medicament esențial din țară, spun specialiști cu care am discutat, iar responsabilitatea este exclusiv a secretarului de stat care se ocupă de politica medicamentului și a ministrului. Specialiști din industria farma cu care am stat de vorbă spun că nu văd la ministrul Tătaru dorința de a reglementa lucruri în politica și în piața de medicamente. Dacă ar fi așa, s-ar preocupa ca medicamentele decontate în România să nu mai aibă cel mai mic preț din Uniunea Europeană (ceea ce duce la exporturile intracomunitare, cunoscute ca „exporturi paralele”, profitabile pentru distribuitori, dar care îi lasă pe pacienți fără tratament) sau de crearea unor registre de pacienți pentru diferitele boli, care să dea o imagine mult mai clară a nevoilor reale și să ajusteze bugetul în consecință. 

Altă situație care trebuie urgent deblocată este modificărea legislației de achiziție a medicamentelor și de control al stocurilor. Trei medicamente pentru tuberculoza multi-drog rezistentă, de exemplu, sunt atât de scumpe încât înghit până la 60% din bugetul total alocat medicamentelor pentru TBC. Acte normative care să permită achiziția directă în acest caz sau să deschidă licitația și către producători, nu doar către distribuitori, ca acum, ar permite un raport cost-eficiență mult mai bun, spune Romanian Angel Appeal (RRA), un ONG care luptă pentru (și contribuie la) politici sustenabile pentru pacienții din România. Împreună cu OMS și MS, RRA a lucrat în ultimul an la acest pachet de legi, dar, de la debutul pandemiei, dialogul cu reprezentanții ministerului s-a oprit.

Alte proiecte întârziate sunt crearea unui mecanism național de early warning pentru stocurile de medicamente, ca să nu mai ajungem pe minus, proiect care presupunea alinierea a trei baze de date (Agenția Națională a Medicamentului, Casa Națională de Sănătate și ministerul) sau înființarea unor centre pentru tratarea marilor arși, pe care le așteptăm de la incendiul din Colectiv.

„În momentul de față nu se mai vorbește brusc de mari arși în România, deși ei există în continuare”, spune președintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, social-democratul Florin Buicu. „Proiectele acestea sunt gata și stau de luni de zile și așteaptă ceva aviz de la o comisie interministerială. Ar fi însemnat investiții în infrastructura de sănătate din România. Nu s-a întâmplat nimic. Ori cuvântul domnului Tătaru nu a avut o foarte mare greutate în Guvern, ori e o decizie politică și nu ne mai interesează marii arși în România.”

Ineficiența ministerului se vede și în faptul că singura modelare epidemiologică de bun simț (după cum apreciază experți în sănătate publică cu care am vorbit) pe care o avem acum vine de la o instituție terță, nu de la minister. E vorba de Institutul de Științe Spațiale, care, cu un grant național de cercetare și date de la INSP, a publicat la jumătatea lui august scenariul care vorbește de 2.800 de cazuri noi pe zi în septembrie. (Studiul a fost greșit atribuit INSP de o parte a presei.) 

Cam la fel stau lucrurile și în privința modului în care ministerul pune în context datele zilnice, atât pe site și pagina de Facebook, cât și în comunicatele de pe stirioficiale.ro: numere în valoare absolută, care nu arată suficient de clar evoluția bolii, pe când unele dintre cele mai clare vizualizări ale datelor vin tot din mediul privat, cum ar fi site-ul graphs.ro.

„Într-o astfel de pandemie, cine e ministru contează foarte puțin”, spune expertul în politici de sănătate Vlad Mixich. „El contează mai degrabă ca instrument de comunicare politică, dar în logica reală a lucrurilor nu face diferență foarte mare. Ce contează e reziliența sistemului.” 

„Nu cred că într-o altă situație Tătaru ar fi ajuns ministru, pentru că n-ar fi avut personalitatea potrivită” și nici o agendă de reformă, spune Alexandra Tămaș, specialist în public affairs și fost consilier al ministrului Costache și ulterior al secretarului de stat Dragoș Garofil, care a lucrat îndeaproape cu Tătaru. Or, la câte goluri a descoperit pandemia în sistemul medical, adevărata provocare de abia acum începe. Tătaru spune că ne pregătim de valul doi. Cum?, se întreabă un alt fost consilier din minister. 

Acum e momentul ca ministrul să stabilească responsabilități, să știe fiecare ce are de făcut, să gândească scenarii. „În 10 ani de multinaționale, sunt câteva lucruri pe care le-am învățat și care fac diferența în gestionarea unei crize: colaborare între departamente, echipe multidisciplinare, or eu asta n-am văzut în minister”, spune Tămaș. Acolo, și ordinele de ministru în lucru circulă tipărite de la o direcție la alta și primesc modificări cu creionul pe margine.

Se vede că ministrul se duce în teren la spitale, și ce? El gestionează acum imaginea lui și a partidului și servește interesele partidului, spune și profesorul Cherecheș de la UBB. Deschiderea școlilor, de exemplu, e o decizie de sănătate publică, nu una politică. „Când deschidem școlile o să avem un salt fenomenal”, spune el. Problema Guvernului e că au alegeri pe 27 septembrie și încearcă să împingă totul.”

Cu viitorul politic pe masă

Trăim vremuri în care politica nu se poate dezlipi de pandemie, în care promisiunile de campanie nu răzbat dincolo de cocoașa valului al doilea de infectări. Trăim de azi pe mâine, iar politicienii ar da orice să ne ducă cu gândul la viitorul luminos de poimâine. 

Fie că vrea sau nu, partidul de guvernământ își leagă soarta la următoarele alegeri locale și parlamentare de acțiunile și declarațiile lui Nelu Tătaru și mai ales de încrederea pe care el reușește s-o creeze și s-o mențină în rândul românilor. Un politician pornit din teritoriu, ambițios, Tătaru călărește valul cel mare și neașteptat, spune ce trebuie spus și speră să rămână sus, până când istoria o să hotărască unde-l așază. Pare mai implicat decât alți miniștri de până acum, dar asta nu mai e suficient. E mai activ, mai vizibil, mai puțin arogant, dar nici asta nu mai e suficient. 

La alegerile locale, Tătaru nu candidează la șefia Consiliului Județean Vaslui, acolo unde și-ar fi putut folosi notorietatea câștigată în aceste luni pentru a-l înlătura pe social-democratul Dumitru Buzatu, unul dintre rivalii săi politici. Un asemenea război e prea mic pentru el acum.

Le-a transmis însă candidaților din județ ai PNL să meargă printre oameni, așa cum a făcut el în ultimele luni: „Eu am învățat în această pandemie că dacă vreau să aflu exact starea sistemului sanitar din România, trebuie să merg din spital, în spital, fără frică și să fiu cinstit cu oamenii din sistem. Sper să-mi ia exemplul!”, a spus Tătaru pentru Vremea Nouă. Dacă PNL obține un scor bun la parlamentare, Tătaru are toate șansele să rămână ministru. Iar dacă rezistă până în martie, va fi doar al 12-lea ministru al Sănătății – din 28 – care atinge un an în funcție de la Revoluție încoace.

L-am întrebat pe analistul politic Radu Magdin dacă un moment ca ăsta poate duce și mai sus de-atât o carieră politică. E nevoie de timp, ne-a răspuns el. „Când criza se apropie de final și tragem linie, abia atunci se separă grâul de neghină și rămân în picioare cei care au acționat corect. Situațiile de criză au tendința de a ne face mai critici și mai atenți la liderii noștri, pentru că deciziile lor ne afectează în mod direct și imediat: purtarea măștii, interdicția de a ieși din casă, imposibilitatea de a folosi transportul în comun sau de a pleca în vacanță – toate aceste măsuri presupun unele sacrificii imediate.” 

După criză, nu va mai fi loc de improvizații și de greșeli, pentru că oamenii își vor fi pierdut răbdarea și vor cere soluții, spune el. Iar cine va fi parte din soluție, da, poate spera la un viitor politic mai bun.

Într-o emisiune TV din 6 iunie, Nelu Tătaru a fost întrebat cum își vede cariera politică și ce ar alege între a fi ministrul Sănătății și medic chirurg. A răspuns corect: „Chirurgia va rămâne viața mea”, și tipic: „Suntem încă într-un moment medical, trebuie să vină un moment economic și apoi să ne gândim la un moment politic”.