DoR de Cluj: Bun de trăit

Cum a evoluat identitatea Clujului

Înainte de ’89, Clujul era vai și‑amar de capul lui. Nu era bine condus, stătea prost cu aprovizionarea. Era un oraș tern, parcă era sub capac. Epoca asta sub capac a fost inclusiv epoca Funar [1992‑2004]. Era un oraș închis, cunoscut pentru mesajele naționaliste. Curajul de a întreprinde și de a face ceva s‑a întâmplat de când s‑a terminat epoca Funar. 

Clujul mai avea totuși o particularitate: contactul cu Vestul a fost permanent. [Așa că, în anii 2000] a venit o generație tânără, de oameni care nu mai voiau să stea cantonați într‑o cutumă. 

Apoi, Clujul are un spirit antreprenorial interesant. Clujenii sunt orientați pe servicii, cu valoare adăugată mare, IT, imobiliare, comerț, bănci, asigurări. În Alba vezi producție, de la ouă, la pui, la conserve, la lemne, ce vrei tu. În Cluj, oamenii‑s cu mintea mai mult, bâzâie niște calculatoare, își fac relații și dintr‑o dată vezi că‑i un business cu reach național. 

Clujul dă dovadă de multă minte deschisă și idei creative și idei puse în practică. Asta cred că e o caracterizare bună: în Cluj găsești oameni practici. Dacă și‑au pus o idee în cap, o fac. Dar nu prea se bagă nimeni cu capul înainte, nici în relații, nici în business. Sunt orientați către creștere organică.

Conturarea unui brand

Brânzaș a fost cooptat de fostul primar, Sorin Apostu, într‑un proiect de branding al Clujului, care s‑a întrerupt în noiembrie 2011, când Apostu a fost închis pentru luare de mită.

Începeam să conturăm personalitatea reală a orașului și ce vrem să ducem mai departe. Să fim un oraș universitar? Să fim un oraș care pune accentul pe economic, folosindu‑se de creierele pe care le are? S‑a și ajuns la o sintagmă comun acceptată: „Un oraș în care ți‑i bine să trăiești”.

În primul rând, e calitatea vieții: mediu, parcuri, aer, liniște, civilizație. Ajungi relativ ușor dintr‑un capăt în altul. Oamenii sunt liniștiți, e un element de confort psihic. Am impresia că oamenii de‑aici țin la timpul lor. Dacă vrei pe deal, în 15 minute ești pe deal, dacă vrei la munte, într‑o oră ești pe munte. Un oraș în care ți‑i bine să trăiești – ca mesaj către cetățean e tot mai OK.

Către exterior, ori marșezi pe ceea ce ai de oferit acum, creiere și forță de muncă educată, ieftină, și‑atunci dai pe zonele de servicii care pot să fie susținute cu ideea asta. Ori te orientezi spre ceva cu valoare adăugată mare. Ar trebui să se întâmple lucruri radicale, de genul să facă un consiliu primăria cu universitățile, sau să se unifice toate universitățile. Ar avea o mare forță și‑o eficiență financiară fantastică. E un exemplu care ar putea contribui la o strategie de accentuare a potențialului local. 

Riscuri

Senzația multora de pe‑aici că suntem buricul țării și al Ardealului, care‑i supraevaluată. Sigur că am avut beneficiul educației sub Imperiul Austro‑Ungar, căreia acum i se văd roadele, dar asta nu înseamnă că deținem cheia de boltă a genului ăstuia de gândire și comportament. Întotdeauna există un pericol când îți proiectezi o imagine despre sine mult mai bună decât cea reală. Unii dintre noi suntem… este un cuvânt preluat din ungurește: „ocoș” [sfătos]. E un cuvânt care ilustrează foarte bine chestia asta.

Previziuni

O poveste interesantă de la bunicii mei. Ei mi‑au putut oferi comparația Clujului până prin anii ’50, când încă nu se disipaseră legăturile reale și simțul de cetățean al orașului. Pe vremea aia, în stația de autobuz se stătea la coadă, iar autobuzele veneau pe un orar fix. Schimbarea de putere a dus și la schimbare de mentalități, bunele maniere au dispărut, toată lumea buluc în stație, luptă‑te care să se suie în autobuz, pentru că nici nu mai veneau la orar fix. Acum Clujul începe să redevină, sub anumite aspecte, ce era până prin ’48‑’50.

Pe de altă parte, coagularea socială în Cluj nu prea există, dar asta nu există la nivel de România. Nu prea știu oamenii cum să se-mbune unii cu alții, sunt încercări timide și de obicei se-ntâmplă numai când îi afectează ceva foarte personal. La mine pe stradă s-a și făcut o asociație, www.stradamacesului.ro, pentru că zona era prevăzută în planul de urbanism să se construiască la o anumită înălțime și un anumit grad de ocupare a terenului și brusc au început să crească niște blocuri. S-au făcut memorii peste memorii și până la urmă prefectul s-a sesizat și a oprit construcțiile. E bine că se-ntâmplă. Uită-te câți oameni au ieșit în stradă când au fost mișcările pentru Roșia Montană. În realitate n-au fost mulți comparat cu nivelul orașului și cu dramatismul potențial al problemei. Dar, semne se-ntâmplă.