[Corespondenţă One World Romania] Realitatea înscenată
Regizorul danez Jon Bang Carlsen, un danez de 62 de ani cu un portofoliu consistent, face film în zona tulbure…
Regizorul danez Jon Bang Carlsen, un danez de 62 de ani cu un portofoliu consistent, face film în zona tulbure dintre realitate și ficțiune. Invitat al festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania, Carlsen a explicat într-un masterclass câte ceva din felul în care face film și ideea de „staged reality”.
Filmul este propria noastră versiune despre ce s-a întâmplat.
Acest stil îmi permite să controlez tot. Ştiu cum arată fiecare cadru încă dinainte să filmez.
După documentare, când scriu, scenele trebuie să se potrivească cu viața personajelor, cu psihologia lor; pot fi lucruri care ar fi putut să se întâmple.
Principala mea sarcină este să încerc să îmi spun povestea, cu emoție și credibilitate.
Îi spun „keyhole” – trebuie să existe o pasiune comună între mine și personaj. […] Toate filmele mele sunt legate de viața mea.
Am o obsesie cu oamenii bătrâni. Renunță la a crede în importanța lucrurilor pe care le fac, viața devine un ritual – nu e neapărat funcțională. Fac lucruri doar de dragul de a le face.
Oricând vorbești despre informații emoționale, trebuie să încerci să fii cât se poate de sincer.
Prefer, la fel ca în viața reală, să îmi arăt nedumeririle ca povestitor – îmi întreb spectatorii, ce-o să se întâmple?
Film artistic vs. film documentar. Nu mă interesează cum îi spui. Suntem povestitori și singurul fel în care poți transmite o emoție e să o îmbraci într-o poveste.
Studiourile nu sunt lumea mea, actorii nu sunt lumea mea.
Mă văd ca un povestitor care știe să surprindă cadre bune – știu întotdeauna unde să pun camera. Şi dacă nu știu, înseamnă că nu ar trebui să fac filmul.
Am patru copii – când nu fac filme, mă ocup de familie.
Actorii [neprofesioniști], deși ar putea părea simpliști, îmi oferă o interpretare foarte onestă și curajoasă a lor înșile – îmi adaugă mult la narațiune.
Întotdeauna scriu un scenariu, sugestii pentru dialoguri, o dezvoltare cronologică a acțiunii.
Cel mai greu lucru când faci un film e să-ți găsești focusul.
Trebuie să definești adevărul într-un fel care să nu excludă minciuna.
Realitatea însăși este o mască. Atunci când faci film artistic sau film documentar, trebui să ajungi dincolo de mască – acolo unde e viața.
Poți vedea câteva dintre documentarele lui Carlsen în retrospectiva One World Romania – programul proiecțiilor este aici.
S-ar putea să-ți mai placă:
[24/7] O afacere cu lână încearcă să salveze Roșia Montana
Un business pornit de un activist valorifică tricotatul și arată că se poate trăi în Roșia Montană.
Crulic – drumul spre dincolo
În urmă cu trei ani, regizoarea Anca Damian se afla la un festival de film în Polonia. În camera de hotel, a citit…
Fotbalul de până acum (plus Elveția)
Pasul de care avem nevoie la #EURO2016 și în viață.