Cum faci o tabără despre inegalitate de gen și autoapărare

La mijloc de octombrie, 15 fete s-au adunat pentru un atelier într-o zi de duminică într-o sală de dans din Vaslui. Cele mai multe se cunosc și învață la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, unde singurele lecții despre cum să aibă grijă de ele le-au primit de la niște polițiști care au venit la liceu în timpul unei campanii antidrog. Vor să învețe să se apere și să se simtă mai sigure pe ele atunci când merg pe stradă. Au între 14 și 18 ani. De la 10 dimineața până la prânz stau pe taburete așezate în cerc și o ascultă pe Oana Băluță, activistă feministă, care le vorbește despre cum a apărut mișcarea feministă în lume și în România, ce drepturi a câștigat, apoi ce înseamnă inegalitatea de gen, revenge porn, consimțământ, ce înseamnă violența domestică și cât de răspândită e. În poveștile lor pornesc de pe un teren comun – aproape fiecare se simte judecată pentru cum se îmbracă în timp ce despre băieți nu aud niciodată că ar trebui să fie atenți la cum ies în lume ca să nu fie agresați. Aproape toate știu ce înseamnă blamarea victimei chiar dacă n-au mai vorbit despre asta în termenii ăștia; aproape toate își amintesc un caz de revenge porn care s-a întâmplat acum un an într-un liceu din oraș.

După prânz, fetele încep cursuri de autoapărare. Despina Iorga, o arhitectă de 27 de ani care face kickboxing, le învață cum să se apere când merg singure pe stradă, noaptea, când le e cel mai frică; cum să se ferească de un pumn și cum să dea unul suficient de repede în caz că sunt atacate; sau cum să se apuce și ele de kickboxing, ca să se mențină în formă și să practice un sport.

Atelierul – varianta de câteva ore a unei tabere de câteva zile organizate în ultimii doi ani – e soluția pe care câteva adolescente au găsit-o la lipsa unor discuții structurate care să ajute elevii să înțeleagă mai bine felul în care relaționează și pe ce fundal istoric se construiește inegalitatea de gen.

Provocarea:

Materiile din școală nu se concentrează pe drepturile femeii, pe istoria feminismului și pe cum femeile au luptat de-a lungul istoriei pentru lucruri care astăzi par firești, cum ar fi dreptul la vot. Liceenii nu învață la școală – din manuale, la ora de dirigenție sau la ore opționale – despre violența domestică, fizică, sexuală și psihică și le lipsesc astfel instrumentele prin care pot naviga situații ca abuz, violență, agresiune, revenge porn. Adolescenții nu știu cum și unde pot să ceară ajutor când sunt în pericol și nici să se apere. 

Soluția:

În 2018, cinci liceence au gândit Girl UP! Camp, o tabără de patru zile de dezvoltare personală și autoapărare pentru adolescente, pe care mai apoi au extins-o și în ateliere de o zi pe care le-au dus toamna asta în comunități din diferite orașe. 

Cum:

Tabăra au conceput-o Irina Novac, Andreea Pasăre, Dorotheea Aruștei, Ioana Pleșea, Cristi Diaconu și Eliza Bob, iar în organizare au rămas doar fetele. Toate învățau în licee din România după ce studiaseră în Statele Unite timp de un an prin programul FLEX. Înapoi în țară, aveau posibilitatea să aplice cu un proiect la FLEX Alumni Grants, prin care puteau primi finanțare de la Departamentul de Stat al SUA.

„E foarte important ca proiectul să răspundă unor nevoi reale”, spune Irina Novac, astăzi în vârstă de 19 ani și studentă în anul I la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Așa că au cercetat online despre violența domestică și agresiunea sexuală. Au găsit rapoarte de la UE și de la Institutul Național de Statistică. Au aflat că cele mai multe cazuri de violență domestică sunt în județul Iași și că situația nu e mai roz nici în restul Moldovei: Suceava, Botoșani, Neamț, Bacău, Vaslui.

Au gândit prima ediție a taberei ca pe un proiect-pilot și s-au rezumat la cele șase județe. Au hotărât ca grupul țintă să fie fete cu vârsta între 14 și 18 ani, pentru că ele sunt cele mai vulnerabile.

Dacă scopul era women empowerment pentru adolescente, obiectivele erau să implementeze cursuri de autoapărare, de istorie a feminismului și de dezvoltare personală. Au căutat și trainerii pentru asta. Două-trei săptămâni au căutat pe YouTube, Facebook și Google cuvinte ca „drepturile femeii”, „feminism” și „violență domestică” și așa au găsit un discurs ținut de Oana Băluță, doctor în științe politice, conferențiar universitar în București și cadru didactic asociat la masteratul de Gen, Politici și Minorități al Facultății de Științe Politice – SNSPA. Oana vorbea despre cât de răspândită e violența domestică în România, iar Irinei i-a plăcut încrederea pe care o transmitea în discursul ei. Așa că a întrebat-o dacă vrea să fie trainer. E important, spune Irina, să vezi în ce asociație lucrează omul la care te gândești, în ce fel de proiecte se implică și cum comunică. Pentru că persoana căutată urmează să lucreze cu liceeni, e bine să știe să explice noțiuni complexe într-un limbaj simplu și accesibil și să creeze o conexiune cu ei.

Irina a ajuns prin Oana și la Ana Maria Nica, trainer în tehnici de autoapărare, care a ținut restul trainingurilor.

În cele trei zile de tabără, fetele au învățat despre inegalitate de gen și istoria feminismului, dezvoltare personală, femei în literatură, dezbatere pe baza unui documentar despre reprezentarea femeilor în media, hărțuire sexuală, blamarea victimei, încălcarea consimțământului și discriminarea femeilor în funcție de etnie și statut social. O echipă de la Oracle România le-a ținut un training de leadership, iar Eliza Chirilă-Pop, country manager la American Councils for International Education, a ținut un training de dezvoltare profesională și orientare în carieră.

Pentru prima ediție, organizatoarele au estimat un buget de 3.000 de dolari care să acopere de la mâncare la materiale de lucru, transport și onorariile trainerilor. Au primit de la FLEX Alumni Grants 2.175 de dolari și s-au încadrat, iar pentru a doua ediție au primit 3.000 de dolari prin program, 2.000 de lei de la firma mamei uneia dintre ele și 200 de dolari de la Oracle România (așa au putut să facă lucruri în plus pentru participante, cum ar fi tricouri cu identitatea taberei și aparate foto de unică folosință). Pentru cazare, au făcut un parteneriat cu Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Covasna, iar tabăra a avut loc în Centrul de Agrement Pădureni din județ.

Când au pornit înscrierile, a fost important ca vestea să ajungă la fetele din grupul țintă din Moldova. Au scris către redacții din presa locală și către organizații de tineret și consilii județene de elevi care să dea vestea mai departe. Pentru că majoritatea fetelor sunt minore, o condiție pentru înscriere a fost să aibă acordul scris al părinților că pot participa și un acord de folosire a imaginii lor. După ce au ales fetele, au vorbit și la telefon cu părinții lor, asta pentru că unele publicații online și profiluri de Facebook scriau că scopul taberei era altul: să îndoctrineze adolescente „într-o tabără de ideologie de gen” sau să le „recruteze pentru a fi reeducate în spirit gay”. Fete din organizare care aveau numărul de telefon public au primit și mesaje de amenințare. În zilele taberei, jandarmi au patrulat zilnic în jurul centrului de agrement ca să se asigure că e totul în regulă.

Impact:

În 2019, organizatoarele au extins grupul țintă la adolescente din toată țara. După fiecare dintre ediții, fetele le-au scris să le spună că experiența le-a schimbat viața, că le-a deschis mintea, că le-a făcut să se gândească la cum se simt în raport cu așteptările societății. Participantele au rămas în grupuri de Facebook sau Instagram și mai vorbesc și astăzi. Sunt lucruri mici care arată impactul taberei, cum ar fi că, recent, o fată a intrat pe grup de ziua ei de naștere ca să le spună celorlalte că nu are chef de mare lucru și că vrea doar să vorbească cu ele. „S-a creat un fel de sisterhood”, spune Irina. Unele postează pe Facebook articole despre drepturile fetelor și ale femeilor, ceea ce nu făceau înainte. Mama unei fete, după prima ediție, le-a scris organizatoarelor să le spună că fata ei, de obicei timidă și retrasă, s-a întors acasă îndrăzneață și încrezătoare.

Tot în 2019, au lansat și atelierele: au comprimat într-o zi materia din trei și au ajuns la fete din Vaslui, Iași și Caracal. 30 de fete din Neamț, Iași, Suceava, Botoșani, Vaslui, București, Ploiești, Timișoara și Caracal au participat în total la cele două ediții din tabără, iar 45 de fete, la ateliere.

Limitări:

Deși la atelierele de o zi au putut veni și băieți, s-au înscris doar trei, câte unul în fiecare oraș, iar cel din Vaslui nu s-a mai prezentat. „Încă sunt în căutarea celei mai bune abordări de a-i apropia și pe băieți de subiectul ăsta”, spune Irina Novac.

Viitor:

Irina vrea să continue tabăra și atelierele, dar cu modificări. Vrea să prelungească atelierele de la o zi la două și să ducă tabăra într-un loc mai accesibil – poate Brașov –, unde să se ajungă mai ușor și să fie semnal la telefon și internet. În plus, în tabără vrea să aducă și un psihoterapeut. (Nevoia a apărut anul acesta, când fetele s-au simțit suficient de sigure încât să împărtășească povești proprii despre viol și violență domestică, dar organizatoarele s-au întrebat dacă ar fi trebuit să gestioneze greutatea discuțiilor altfel decât fiind acolo și ascultând.)

Lecțiile învățate:

În natură. Într-o tabără departe de oraș, participantele se apropie una de alta și creează un spațiu sigur în care pot împărtăși povești personale despre agresiune, abuz sau sănătate mintală pe care în alte situații nu le-ar povesti. „Au putut să stea la discuții fără să existe un factor extern care să le distragă”, spune Irina. „Când organizezi o tabără în București, parcă nu poți să îngrădești copiii și să-i ții în același loc, știind că Bucureștiul are atâtea locuri de oferit. Dar când mergi într-un sat ce poți să faci? Să ieși afară pe o bancă și să stai de vorbă până la 4 dimineața. Ele cu ele, asta e important.” 

Relația cu școlile e delicată. Atelierul de la Iași a fost organizat într-un liceu, iar directoarea era reticentă la ideea că elevii ei ar fi putut să treacă prin abuzuri, pentru că ei vin din familii bune. Foarte important a fost că Irina i-a spus directoarei că nu adolescenții țin cursuri, ci oameni bine pregătiți, un om cu un doctorat.

Adulții, cel puțin cei din școli, nu au încredere în capacitățile unui adolescent sau adolescente. Au impresia că sunt picați din cer, că știu numai Facebook și Instagram și nu știu să facă ceva. Întotdeauna când organizezi, dacă tu nu te consideri capabil sau capabilă să ții atelierul, cheamă oameni care sunt pregătiți.

Oamenii de legătură. Fete din Caracal, Vaslui și Iași care participaseră la a doua ediție a taberei le-au ajutat cu găsirea locurilor pentru ateliere. Asta le-a dat încredere în forțele lor și le-a făcut să se simtă utile („Nu aveți idee cât de mult contează pentru noi că aveți încredere”, i-au scris Irinei într-un mesaj), iar organizarea a mers mai bine.

Încredere. Dacă ești elev și vrei să mergi la un om care lucrează într-o instituție de stat ca să-l convingi să te lase să organizezi un proiect, mai spune Irina, e foarte important să transmiți că ai încredere în tine. Să scrii e-mailuri, să revii cu telefoane, să preiei inițiativa. „Trebuie să știi foarte bine ce vrei să faci, să vorbești foarte hotărât, să știi să prezinți, s-o iei de la «Vreau să organizez asta», pentru că, pentru cine, când, cum, ce se întâmplă, iar persoana respectivă o să vadă «Uite, e adolescent dar știe să vorbească, știe ce vrea să facă, înseamnă că cu siguranță se descurcă să facă un eveniment. De ce să nu susținem?».”

Fotografii din arhiva Girl Up! Camp

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.