Cum știi dacă ai înțeles Vasluiul suficient de bine?

Rămân sau plec? De ce rămân? De ce plec? Merită Vasluiul o șansă? Cum arată ea?

Asta au discutat peste 50 de vasluieni la întâlnirea facilitată de echipa DoR pe 26 ianuarie. Ne-am strâns cu toții la Școala Constantin Parfene din oraș: polițiști, asistenți sociali, liceeni, susținători DoR și antreprenori locali. Prilejul a fost o discuție dintre reporterii Oana Sandu și Vlad Odobescu și doi dintre localnicii despre care am scris în ultimele șase luni în care am încercat să cunoaștem adevăratele povești din județ. Pentru că, îți va spune oricine de aici, dar mai ales bunul simț, orice loc e mai mult decât ce se vede despre el la Știrile de la ora 5.

Am ales Vasluiul în vara lui 2019 după ce, la alegerile europarlamentare din mai, Alianța USR-PLUS luase cele mai multe voturi în cele mai mari orașe din județ, unul considerat tradițional un fief PSD. Dincolo de semnalul politic, ne interesa semnificația lui: Vasluiul – unul dintre cele mai caricaturizate locuri din România – se schimbă, la fel ca multe alte locuri din țară. Apar cafenele și restaurante, se organizează festivaluri de muzică, se cristalizează mișcări ale bicicliștilor și acțiuni civice, sunt tineri care hotărăsc să se întoarcă pentru a porni câte-o fermă. Desigur, la Vaslui rămân destule probleme – cu plecări masive cauzate de sărăcie, consum de alcool sau violență domestică – și am considerat că fiecare dintre ele merită discutate.

Am scris până acum o serie de povești locale care vorbesc despre relațiile dintre cei care pleacă și cei care rămân sau decid să se întoarcă, despre diferențele dintre generații în cadrul unei trupe de hip-hop, despre ce înseamnă să faci agricultură într-un astfel de loc, despre munca unei asistente medicale comunitare, despre febra organizării unui bal al bobocilor, despre prietenie. Deși așezate într-un context local, sunt povești universale. La multe dintre ele am ajuns pentru că localnicii ne-au primit în casele lor și ne-au povestit despre oamenii care le schimbă lumea.

Sub umbrela aceasta mare și complicată, formată din cei care încearcă să schimbe ceva și cei care nu-și văd viitorul în Vaslui, a stat și discuția reporterilor DoR cu Ciprian Hordilă, co-fondatorul festivalului de muzică Open Camp, și Alina Mazilu, asistentă medicală comunitară în Puiești, și cu cei 50 de vasluieni din sală.

Între Hordilă, care vrea să construiască în oraș motive pentru ca oamenii să rămână, și Mazilu, care își petrece fiecare zi de muncă, dar deseori și pe cele libere, confruntându-se cu cele mai disperate situații din cele mai sărace comunități din județ fără să-și piardă speranța că va fi și mai bine, au fost liceenii care cred că trebuie să plece ca să-și dea seama dacă vor să se întoarcă, dar și adulții care s-au oferit să o ajute pe Mazilu cu ore de voluntariat. Au mai fost în sală tineri mutați în ruralul vasluian ca să facă o fermă și oamenii au discutat dacă este județul o destinație bună pentru o viață mai aproape de natură.

De ce ne-am întors la Vaslui

Am organizat acest eveniment pentru că în ultimii ani am învățat că nu mai este suficient doar să documentăm, să scriem și să publicăm un reportaj. „Când am intrat în jurnalism, știam că produc niște știri de radio care erau aproape indispensabile oamenilor (mai ales cei care le consumau în trafic)”, spune Oana. Acum 10-20 de ani, trimiteai o poveste în lume și treceai la următoarea. Astăzi, e insuficient.

„Ca textele pe care le scriem să fie citite de cât mai mulți oameni, acum trebuie să muncim și noi, reporterii, să le promovăm, să le dăm mai departe unor oameni care nu ar ajunge în mod normal la ele”, spune Oana. „Nici măcar nu mai e suficient să postezi pe Facebook. Și, pe de altă parte, și noi, ca jurnaliști, ne dorim mai mult să vedem că producem schimbare și să ne vedem și auzim publicul.”

Pentru Vlad, întoarcerea la Vaslui, județul în care a și copilărit nu doar l-a documentat, „a fost cu emoții d-alea grele”. „Unul dintre cele mai complicate lucruri pentru mine, ca reporter, e să ajung din nou față în față cu oamenii – în acest caz o comunitate întreagă – despre care am scris. Nu pentru că mi-era teamă că aș fi făcut vreo gafă de documentare, ci pentru că se întâmplă uneori ca oamenii să nu se regăsească în descrierea jurnalistică.”

Vlad spune că întoarcerea în Vaslui cu poveștile a făcut trei lucruri importante, sfaturi care pot fi utile oricărui jurnalist care vrea să-și gândească poveștile așa.

1. Te energizează. Imediat ce reușești să ieși din zona de confort, în care ești doar tu, personajul, un carnet de notițe și-o tastatură, dai de oamenii pentru care scrii și vezi că procesul ăsta uneori greoi și plictisitor îi interesează, vor să știe povestea din spatele poveștii.

1. Îți calibrează procesul. Observi adesea că oamenii au tot felul de întrebări despre un subiect, dincolo de cele pe care tu le aveai pregătite.
    
2. Te fac să înțelegi pentru cine scrii. Oamenii care vin la evenimente nu reprezintă tot publicul, dar e stratul lui cel mai activ, dispus să ajute la caz de nevoie. Trebuie să-i cunoști pe oamenii ăștia, pentru că sunt aliații tăi în munca asta.

Ce se întâmplă când o poveste se întoarce acasă

Discuțiile cu Alina și Ciprian au fost doar introducerile de care oamenii din sală aveau nevoie pentru o dezbatere despre viitorul comunității, despre a pleca sau a rămâne, despre contactul care trebuie creat între Vasluiul energic și conectat reprezentat de Ciprian și Vasluiul lipsit de speranță și rupt de lume în care se mișcă Alina, spune Vlad. „A fost un fel de terapie de grup care poate fi începutul unui proces de vindecare.”

Mihaela Damian este cititoare DoR încă de la început. Jurist în București, s-a reîntors de câțiva ani în orașul de origine, unde-și crește alături de soțul ei, cei trei copii. Duminică, la evenimentul DoR, a simțit că, deși Vaslui e în genere un oraș plictisitor și sunt rare evenimentele în care se vorbește pe bune despre ce se întâmplă în oraș „oamenii sunt fresh, autentici, vii, interesanți și interesați”.

S-a discutat mult despre plecare din oraș (în alt oraș sau altă țară). Au fost adulți care îi sfătuiau pe adolescenții din sală să plece ca să vadă cum e în altă parte sau care le-au spus că important este ce devii, nu neapărat în ce loc rămâi sau pleci. Fără aproape nicio intervenție din partea echipei, oamenii au purtat conversații unii cu alții.

Teo Nechita, acum studentă în București, s-a întors la Vaslui în plină sesiune pentru a participa la evenimentul DoR. Teo spune că – prin poveștile publicate în revistă de-a lungul ultimelor luni – și-a redescoperit orașul, un altfel de acasă. A rămas cu ideea că o comunitate se pune la punct cu răbdare, din aproape în aproape.

Oana spune că cea mai importantă lecție după evenimentul de la Vaslui este că oamenii au nevoie să fie ascultați, aduși împreună, provocați să se gândească la situații la care nu se gândesc în mod obișnuit. Poate asta e cea mai importantă și utilă – în acest moment – unealtă de a face jurnalism: să-l faci și apoi să-l duci spre dezbatere la fața locului.