De ce am curatoriat o serie despre sclavia romilor

Magda Matache este directoarea programului de studii rome de la Harvard și activistă pentru drepturile romilor. După ce a condus timp de șapte ani organizația neguvernamentală Romani CRISS și a fost în mijlocul proiectelor pentru desegregarea copiilor romi, Magda a plecat în 2012 cu o bursă în America. Acolo, Magda a început să cerceteze decalajul social și economic pe care l-au produs cei 500 de ani de sclavie, iar munca ei și-a schimbat direcția către anti-rasism și justiție reparatorie. Magda a acceptat să curatorieze această serie pentru a ne reaminti că orice vindecare a rănilor trecutului trebuie să înceapă cu recunoașterea și asumarea acestuia de către autorități și cetățeni deopotrivă.

Acest eseu face parte din seria Obiceiul pământului, un proiect jurnalistic multimedia despre amprenta sclaviei asupra relațiilor dintre romi și români.

Miturile naționale și naționaliste se ridică frecvent deasupra adevărului istoric în România. Consecințele acestor mituri, mult mai accentuate în timpuri de incertitudine și populism, se reflectă în valorile, conduita și spiritul societății și în educație în ansamblul ei.

Seria Obiceiul pământului, creată la 636 de ani de la prima documentare scrisă a sclaviei romilor și la 166 de la abolirea ei în acte, este contribuția și manifestul nostru pentru adevărul despre istoria forțării romilor în sclavie timp de cinci secole, o istorie care a fost și continuă să fie negată, ignorată sau distorsionată în narațiunea istoriei noastre naționale.

Această serie vine după mai mult de trei decenii de activism și artivism rom post-comunist, timp în care mulți romi și aliați au contribuit la temelia istoriei sclaviei si a cunoașterii ei cu documente de arhivă, cărți și articole, legi și plăci memoriale, documentare și filme, materiale educaționale. Însă, similar cu soarta romilor, multe dintre acestea au fost izolate și împinse la periferia istoriei și a conversațiilor naționale.

Seria nu poate suplini rolul istoricilor, muzeelor, monumentelor sau al cărților și manualelor de istorie care pot – și trebuie – să corecteze mitologiile distorsionate despre sclavia romilor. Însă eseurile noastre cheamă la situarea istoriei sclaviei ca element fundamental în istoria noastră națională și recuperează și redescoperă povești ale străbunilor noștri constrânși în sclavie.

Contribuind la această serie și simțind responsabilitatea fiecărui cuvânt, am remarcat deseori lipsa progresului atât în spiritul cât și în limbajul anti-rasist din spațiul românesc. În limba română nu există termeni comuni pentru reparations (menit să acopere o serie de măsuri reparatorii pe care un stat și o societate le pot lua) sau dismemory (a încerca, ca societate, să ștergi istoria unui întreg grup). Lipsește nuanța din spațiile academice globale, unde, de exemplu, termenul convenit în zilele noastre este enslaved people, nu slaves, pentru că enslaved (o persoană făcută sclav) atrage atenție și la acțiunea și la responsabilitatea de a forța pe cineva în sclavie, nu numai la statutul de sclav. În România, enslavers (cei care iau și posedă sclavi) sunt încă numiți, timid, boieri.

Noi sperăm ca această serie să deschidă porțile către nuanțe și concepte corecte în limbajul, narațiunile publice și în scrierile românești, și cu atât mai mult, în acțiuni anti-rasiste.

Vocile incluse în paginile care urmează sunt diferite: nu numai ca ton, dar și din prisma experiențelor personale, opiniilor, școlilor de gândire din care provin. Toate aceste perspective diferite îmbogățesc seria. Însă am făcut niște alegeri pentru consecvență (am scris „rom”, nu „rrom”) și alegeri care sperăm să fie preluate și de alții: „sclavie” în loc de „robie”, căci e o descriere mai corectă a faptului că vorbim de oameni aflați în proprietatea altor oameni, nu doar de dependență economică.

Am vrut de asemenea să atragem atenția asupra cuvântului jignitor pe care încă îl folosim în România fără să ne gândim prea mult. E vorba de ț*gan, care era sinonim cu sclav, și pe care am ales să-l scriem cu * (cu excepția citatelor din documente și manuscrise). Am făcut asta pentru că acest cuvânt ne aduce multora, și mai ales memoriei străbunilor noștri, durere și înjosire.

Străbunii noștri au fost forțați în sclavie timp de 500 de ani. Speranța noastră este ca memoria lor să fie păstrată nu numai de romi, dar de către noi toți, cetățeni români, pentru că împreună purtăm pe umeri responsabilitatea adevărului istoric și pe cea a îndreptării trecutului.

Acest text a apărut în DoR #46 într-un dosar despre sclavia romilor, curatoriat împreună cu Magda Matache, directoarea programului de studii rome de la Harvard și activistă pentru drepturile romilor. Pentru că orice vindecare a rănilor trecutului trebuie să înceapă cu recunoașterea și asumarea acestuia.

Seria este ilustrată de Renata Mihaly, care are 21 ani, e din Baia Mare și e studentă la Universitatea de Artă, specialitatea design vestimentar. Se implică deseori în proiecte artistice cu încărcătură socială, activistă sau educativă. Iubește pictura, grafica publicitară și colajul. E bucuroasă să aducă în arta ei elemente desprinse din cultura părinților și străbunilor romi.