Digital Control cu echipa DoR

Vlad Odobescu, reporter

„Sunt o fire anxioasă. Fiecare om nou pe care-l întâlnesc, fiecare telefon primit, fiecare situație în care trebuie să descâlcesc o chichiță birocratică, fiecare loc nou îmi alimentează neliniștile, iar mintea mea își găsește alinarea în ritm. Când eram mic mă linișteam dacă reușeam să calc peste unele bucăți de bordură, după un tipar propriu. Când eram adolescent ascultam aceeași casetă cu Depeche Mode la nesfârșit. Acum îmi las anxietățile în seama telefonului: imaginile și postările sunt mereu altele, dar lumea de acolo e previzibilă și pentru mine asta e destul. Sau cel puțin era.

Mi-am dat seama de la o vreme că zidul pe care-l pun între mine și lumea reală e mai înfricoșător decât fricile mele de moment. Încerc să trag aer în piept, să mă gândesc, să ascult și să las telefonul deoparte cât mai des posibil. Seara îmi las telefonul în bucătărie, pentru a nu-l deschide imediat ce deschid ochii. Încerc să nu mai scrollez pe Instagram în metrou sau la coadă la Mega. Încerc să fiu prezent mai des în viața mea, chiar și în bucățile ei neplăcute.”

Anca Iosif, reporter

„Pentru că am crescut prima jumătate din viață fără ecran sau rețele sociale, la 30 de ani îmi vine ușor să-mi las telefonul în altă cameră, să-l uit acasă uneori, nu e nimic tragic. Nu scrollez în metrou sau în RATB – îmi place să fiu atentă la oamenii din jur, la oboseala lor, la cum aleg să iasă în evidență în bucățica aia de timp și de spațiu pe care o împărțim. Dacă folosesc telefonul, încerc să fie pentru ceva ce-mi face bine: un podcast în timp ce fac clătite sau merg pe jos, un playlist de hip-hop cu versuri obraznice de pe Spotify în timp ce trag de mine să alerg. 

Acum mă lupt contra dorinței de recunoaștere publică: de a posta fotografii „de bine”, număr de kilometri merși, alergați. E o falsă validare pentru mine, pentru că realitatea extinsă din spate e de multe ori mai complicată, așa că încerc să le pun într-un grup restrâns de whatsapp. Pe de altă parte, mă macină gândul că ratez multe story-uri, că nu stau suficient în social media pentru un reporter. Că ar trebui să postez, să comentez, să dau like. Să fiu, să fiu, să fiu.”

Oana Filip, reporter

 „În ultimul an am început să mă întreb ce câștig stând atât de mult pe telefon. Mi-am tot spus că e vorba de informare, că vreau să fiu la curent cu ultimul atentat din Orient sau cu ce a mai făcut Kim Kardashian, că sunt jurnalist și trebuie să știu totul. Cumva însă, statul meu pe telefon a devenit mai puțin despre citit articole sau vorbit cu prietenii și mai mult despre un scrolat nesfârșit care nu mă mai lăsa să văd nimic în jur.

După ce m-am trezit de mai multe ori că am fereastra de Facebook deschisă pe laptop, în timp ce scrollez același Facebook pe telefon, am spus gata. Mi-am instalat o aplicație care monitorizează timpul petrecut pe diferite aplicații. Asta m-a ajutat să văd că de fapt stau mult pe Facebook când nivelul meu de stres e mare. Ce să spun, anxietatea și procrastinarea fac casă bună pe socoteala mea. Așa că mi-am spus că ce vreau eu nu e neapărat să stau mai puțin pe telefon, ci să nu mai folosesc telefonul ca o unealtă în care să mă ascund de temerile mele. Acum încerc să înlocuiesc scrollatul cu alte activități care sunt tot relaxante, dar care chiar să mă înveselească, nu să mă amorțească. Până acum merge bine, dar știu că testul va fi când voi avea în față o sarcină complicată, numai bună de născut temeri.”  

Dacă și tu îți evaluezi relația cu tehnologia și cauți recomandări de cum să-ți recâștigi controlul în lumea digitală, urmărește ce am scris până acum în sezonul 1 din newsletterul Actualizator.