Mariana își schimbă viața

DOR#19, cu tema Noi începuturi, apare weekendul acesta în librării (sau poate fi comandat de pe shop.decatorevista.ro). În paralel cu cele din revistă, spunem și alte mici povești despre noi începuturi, pe care le colectăm aici.

Mariana Roman are un păr castaniu drept și lung, cu care nu a prea știut ce să facă atunci când s-a apucat de alergat – dacă să-l spele după fiecare antrenament sau nu. Are 29 de ani, lucrează ca operator de sondaje și până anul ăsta, nu făcea sport. Își petrecea serile pe canapea sau ieșea cu prietenii în oraș și nu-și imagina că ar putea vreodată să se trezească la cinci dimineața. Citea de ceva timp articole despre cum ar putea trăi mai sănătos, intuia că sportul i-ar da energie și ar ajuta-o să reducă din țigări și dulciuri, pe care le mânca la orice oră, dar nu a găsit momentul și motivația să înceapă.

În decembrie anul trecut a citit pe blogul ultramaratonistului Andrei Roșu despre „Provocarea de 21 de zile”, un concurs prin care Roșu oferea unei persoane sedentare și fumătoare șansa de a-și schimba stilul de viață, sub îndrumarea lui. De 21 de zile de repetiție ai nevoie ca să creezi un obicei nou, spune o teorie pe care Roșu a folosit-o ca să-i ofere Marianei un start.

Deși își amintea o singură dată când a câștigat ceva, un walkman Philips care a făcut-o populară printre copiii din cartierul din Focșani unde a crescut, Mariana s-a înscris în concurs, iar povestea ei a primit cele mai multe voturi. Pe 5 ianuarie, Roșu i-a dat instrucțiunile: trebuia să facă sport în fiecare zi, să se trezească devreme, să mănânce raw vegan și să nu fumeze. A pus-o în contact cu specialiști în nutriție, coaching și terapie antifumat, un restaurant i-a asigurat mâncare vegană timp de 21 de zile, iar antrenoarea Cori Grămescu i-a oferit un abonament la sala ei.

A început să alerge pe 9 ianuarie, și i-a plăcut sentimentul că-și golește mintea, deși acum spune că uneori se plictisește. Nu i-a fost ușor să treacă de la lipsa totală de activitate la două antrenamente pe zi; obositor a fost mai ales alergatul dintr-o parte în alta – din parc acasă să se schimbe, de la serviciu la nutriționist, iar seara la sală –, mereu cu echipamentul după ea. Cel mai greu a fost însă în prima zi în care s-a trezit la cinci. „Noaptea trebuie să dormi, eu ce fac?”, s-a întrebat, dar s-a dat jos din pat, la fel și în zilele următoare. Treptat, a scăpat de senzația de oboseală și a început să se culce tot mai devreme. Acum se vede cu prietenele cam o dată pe săptămână, la fel ca înainte, așa că nu simte că a renunțat la nimic. „În afară de dulciuri și de a pierde timpul la seriale”, spune cu seriozitatea cu care vorbește de procesul prin care trece.

La fumat încă n-a renunțat de tot. A mai pufăit din când în când, dar în primele două săptămâni era încă la primul pachet, în timp ce înainte termina unul în două zile. Nu crede că e dependentă, ci că asociază momente ca ieșitul în oraș sau terminarea unei activități cu fumatul. Roșu, care vede sportul ca o unealtă de transformare, crede că cel mai important e să capete o identitate de alergător, iar restul o să vină de la sine.

A contat mult că l-a avut alături pas cu pas. Chiar dacă n-au alergat mereu împreună, o întreba cum a fost și știa că poate să-l sune oricând. I-au dat energie și oamenii care au încurajat-o pe Facebook, pe pagina „Mariana își schimbă viața”, care a depășit 4.000 de fani într-o lună. Nu a fost ideea ei, pentru că e o persoană discretă, dar s-a obișnuit repede să facă publice schimbările prin care trece, să promoveze sponsorii și specialiștii cu care lucrează, să pozeze fiecare masă.

Cel mai ciudat i s-a părut când o femeie a oprit-o pe stradă, a întrebat-o dacă e Mariana de pe Facebook și a felicitat-o. Nu se gândește că poate să-i inspire pe altii, pentru că nu crede că face ceva deosebit, spune că doar profită de șansa care i s-a oferit. A continuat să alerge și după ce s-au terminat cele 21 de zile – într-o dimineață a reușit chiar 21 de km –, a învățat să gătească felurile vegane care i-au plăcut, pentru că nu și-ar permite să mănânce în oraș, iar prietenele ei spun că nu știu pe nimeni să se trezească așa devreme.

E bucuroasă că hainele au început să-i fie largi și că poate merge în continuare la sală fără să plătească, cât timp va dori. Acum strânge bani să-și mai cumpere o pereche de pantofi de alergat și speră ca în curând să renunțe de tot la fumat. Se întreabă uneori dacă va putea continua procesul de transformare și fără echipa care a susținut-o, dar știe că trebuie să ajungă să facă lucrurile singură. Tot singură a hotărât, după ce a cerut câteva păreri pe Facebook, să-și spele părul după fiecare alergare, chiar dacă durează până-l usucă.