5 coperte pentru 5 ani

În DoR #18 am provocat câțiva dintre artiștii noștri preferați să reprezinte vizual 5 ani de DoR, 25 de ani de la Revoluție sau încheierea mandatului celui mai longeviv președinte din istoria post-comunistă.

DoR #18 este numărul cu care celebrăm 5 ani de revistă. Momentul este unul de bilanț, pentru noi și pentru România, care împlinește și 25 de ani de la Revoluție și schimbă cel mai longeviv președinte din istoria post-comunistă. Aceste aniversări ne-au determinat să provocăm câțiva dintre artiștii noștri preferați să‑și aleagă oricare dintre aceste teme și să le reprezinte vizual.

Cinci dintre imagini au devenit coperte.

Le poți adăuga la colecție cumpărându-le din shopul DoR. Sau, profită de moment și abonează-te pe 2015, optând pentru varianta care conține toate cele 5 variante DoR #18 − aici în shop.

Află mai multe despre imagini și autorii lor:

Conectat, Alex Gâlmeanu

Despre imagine: Personajul este avatarul generic feminin pe care îl propune Facebook în lipsa unui portret de profil (există și echivalentul masculin). Fie și pentru câteva secunde, cât a durat încărcarea unui portret propriu, această imagine ne‑a reprezentat. Superficiale sau profunde, acestea sunt icoanele momentului. Acolo, în spatele acestor cartoane, suntem noi în carne și oase.

Imaginea este a treia dintr‑o serie care a prins contur acum cinci ani, dar a început în 2004, când l‑am fotografiat pe Mihai Dobrovolschi pentru revista Bolero. Atunci am făcut și o imagine cu o priză montată în locul gurii, iar Dobro ținea un ștecher în cealaltă mână, gata să se conecteze. În 2009, l‑am refotografiat pentru coperta DoR #1, de data asta cu ștecherul în priză. Scena a fost construită, printre altele, ca un simbol, încă valabil în 2009, al puterii personalității și al media în general. Președinții încă se instalau cu ajutorul televizorului.

Astăzi, după încă cinci ani, am refăcut fotografia, dar fără Dobro. Noul erou al societății este internetul; la noul mod în care se instalează președinții contribuie și netul. Avem un nou lider, o nouă voce, dar nu cu față umană. Netul e colectiv, plin de eroi, niciunul mai mic sau mai mare. N‑avem un emițător puternic și milioane de receptori, ci milioane de emițători care sunt și receptori. N‑avem un lider care conduce o armată, ci o armată de lideri într‑o armonie ciudată.

Despre autor: Alex Gâlmeanu este autorul primei coperte a revistei și, de-atunci, le-a fotografiat pe majoritatea. E în continuare în căutări în zona imaginii video, privind însă tot dintr‑o perspectivă fotografică. Ar vrea să investească ceva mai multă energie în proiectele personale care se află deocamdată doar pe hârtie.

Revoluție/Foame, Dan Perjovschi

Despre imagine: Nu mai știu când am făcut desenul, dar probabil cu mult înainte de criza pe care toată lumea o acceptă acum. Mă gândeam cum lipsa bună devine lipsă rea și cum gaura din steag devine gaura din burtă. De multe ori mă simt indignat de faptul că am făcut o revoluție de foame și frig și nu suntem capabili să asigurăm un minim decent tuturor membrilor ei. Și nu mă refer la România numai.

Acum, după ce am ales Iohannis, mi‑a mai venit inima la loc. 95% ortodocși au ales un protestant. Tare! Era ultimă secundă din ultimul ceas. Trăiam într‑o Românie rea, căzută în genunchi și cu spume la gură, în criză isterică și sinucigașă.

Despre autor: Dan Perjovschi este un artist care‑și vede de treabă zi de zi, săptămână de săptămână, an de an. Are, împreună cu soția, Lia, un dublu solo show la Total Museum of Contemporary Art Seul și o participare la expoziția anuală a masteranzilor de la Goldsmiths în Londra, un solo la Kunsthalle Winterthur Elveția, o expoziție de grup la Albertina în Viena. Nopțile îi sunt mâncate de lucrări pentru cauze activiste.

Hai cinci, Raymond Bobar

Despre imagine: M‑am gândit la „Hai cinci” care e, cu ceva ironie, echivalentul lui „high five”, ca la un gest de celebrare și optimism. E un moment de bucurie pentru longevitatea și succesul DoR, un proiect creativ gândit și realizat în România, cu resursele fondatorilor.

Despre autor: Raymond Bobar, art director fondator la DoR, este designer grafic și de litere tipografice. Câștigă o pâine desenând litere pentru diverse agenții de branding din Londra și New York. Colaborează cu un curator literar la un proiect de proză scurtă, face postere politice și scrie o carte care e mai degrabă imagini decât cuvinte, în plan să fie publicată anul viitor.

Unchiul Solo, Lea Rasovszky

Despre imagine: Lea spune că numele ei e polonez‑evreiesc, cu ortografie ungurească. O legendă din familia ei spune că ar fi fost odată un unchi străvechi, fost campion național de box în Ungaria, informație pe care artista de 28 de ani n‑a reușit încă s‑o confirme. De la un unchi a pornit și ideea acestei imagini, mai precis de la arhetipul unchiului dubios. „În fiecare an are o relație nesănătoasă cu tortul”, spune Lea. „Îți e rușine să îți inviți prietenii, dar până la urmă te gândești că e simpatic și îi mai dai o felie, cu mai multă frișcă și mai puține nuci.”

Despre autor: Lea Rasovszky este încântată să facă artă exact așa cum vrea și să se distreze intens pe parcurs. Acum lucrează la „niște lucrări mari cu mult negru”, continuarea unei idei mai vechi, și anume întâlnirea dintre Mickey Mouși și maneliști. În paralel, plănuiește niște pânze.

Shit and I, Mircea Cantor

Despre imagine: Fotografia este un selfie în balegă de vacă, făcut astă vară în Maramureș și postat pe Instagram. Conține însă mai mult decât latura escatologică, respingătoare, spune Cantor – vorbește despre contextul în care ne aflăm și potențialul lui.

„Noi, cei din România, suntem încă în căcat. Acest căcat murdărește acum, dar e tocmai îngrășământul generației tinere și viitoare. Simbolizează o generație‑fertilizator.

Elveția, Suedia, Norvegia, ei nu mai au căcat – ei se sinucid, de bine ce li‑i. Pe noi, asta ne ține vii. După 25 de ani de la Revoluție, e prima mobilizare (generată de alegerile din noiembrie) așa de mare a tinerilor, un punct comun cu toate tendințele de responsabilizare civică, socială, politică, ecologică. Asta e acum generația care crede că se pot schimba lucrurile și are toate șansele să reușească.”

Despre autor: Mircea Cantor (37 de ani) e unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani români. În noiembrie a expus la Rennie Collection at Wing Sang în Vancouver, Canada, și pregătește pentru 2015 două „gigaexpoziții” în Israel și Japonia.


Acest articol apare și în:

DoR #18

5 ani
Iarnă, 2014

Cumpără revista

Comentariile sunt închise.